În comunism, nomenklaturiștii proveneau, de regulă, din rândul „maselor populare”, ca să reiau formula consacrată atunci. Mulți dintre ei își completau studiile secundare la învățământul seral, deveneau, în anii ’50, absolvenți ai vreunei universități muncitorești sau, mai târziu, licențiați la fără frecvență. Au existat, cum bine se știe, și cazuri speciale, ce ne aruncă în plin absurd. Din simplu cizmar, Nicolae Ceaușescu a ajuns academician și doctor honoris causa al nu știu câtor universități. Semianalfabetă, având doar un certificat de absolvire a claselor primare, soția sa, Elena Ceaușescu, a obținut licența în chimie, apoi doctoratul (deși nici un rând din teză nu era scris de mâna ei), a condus un institut de cercetări, a devenit academician și a fost gratificată cu titlul de „savant de renume mondial”. Totul este posibil în țara care i-a dat pe Caragiale și pe Eugen Ionesco.
Bună parte din actuala clasă politică fie că descinde din fosta nomenklatură fie i-a preluat complexele, ambițiile și năravurile. Politicienii au dat, astfel, năvală la universitățile particulare ce au răsărit, după 1990, precum ciupercile după ploaie. Și-au trecut în CV-uri absolvirea unor institute cu nume pompoase dar a căror ținută academică este cu totul îndoielnică. Și, mai ales, au ținut morțiș să obțină titlul de doctor, titlu ce li se pare, probabil, un semn de autentică noblețe intelectuală. Așa se face că am înregistrat o galopantă epidemie a plagiatelor, aspiranții la înaltul titlu socotind că e mai lesne și mai comod să iei de la altul în loc să-ți bați capul să redactezi singur teza de doctorat. Nu cred că mai există o țară care să se „laude”, la interval de câțiva ani, cu doi prim-miniștri plagiatori, mă refer la Victor Ponta și la Mihai Tudose.
Asaltul asupra justiției care se desfășoară actualmente în Parlamentul României a adus elemente interesante și în ce privește competența profesională. Știam deja că mai mulți parlamentari dintre cei care se pretind specialiști în drept au studii dubioase ori sunt suspecți de plagiat (Florin Iordache, Șerban Nicolae). Unul dintre ei era deosebit de activ și de vocal dar, în mod curios, datele sale biografice omiteau să precizeze la ce universitate absolvise Facultatea de Drept. Eugen Nicolicea, despre el este vorba, vechi parlamentar omniprezent pe platourile de televiziune, întrebat de ziariști unde și-a făcut studiile juridice a devenit furios, agresiv și a trecut la amenințări. Reacția sa a mărit curiozitatea tuturor, iar misterul a fost curând dezlegat: Nicolicea a absolvit cursurile la fără frecvență de la Universitatea particulară „Spiru Haret”, filiala din… orașul Turnu Severin. Le-a absolvit la o vârstă respectabil, spre 50 de ani, în același timp cu soția și cu fiica lui. Iată, așadar, cine mutilează legile justiției și îi pune la punct pe judecători și pe procurori.
Dar poate că nici nu trebuie să ne mire comportamentul unui impostor, când un profesionist ca Tudorel Toader, ministrul Justiției, rector al Universității din Iași, se face complice la farsa tragică pe care o pune în scenă coaliția de guvernământ.
