Scriitorul italian Giorgio Van Straten ne propune un demers neobisnuit, si anume sa-l insotim pe urmele unor carti pierdute. Eseul sau Povestile cartilor pierdute (Storie di libri perduti, 2016, trad.fr. 2017) se ocupa de cateva cazuri pe cat de notorii pe atat de enigmatice, pentru ca, pe de o parte, cartile respective au ramas de negasit iar pe de alta parte motivele disparitiei lor sunt destul de confuze.
E vorba, asadar, de opere despre care avem cvasicertitudinea ca au existat fara sa stim insa cu precizie ce contineau. Iata, spre exemplu, Memoriile lui Byron. Exista indicii serioase că acolo marele poet englez vorbea, fara retineri, despre dubla sa orientare sexuala, textul fiind distrus de executorii testamentari intrucat in Anglia acelor ani sexualitatea era un subiect tabù.
Daca aici avem a face cu un act de cenzura, la Hemingway e vorba de o crasa neglijenta dublată de ghinion: prima sotie a scriitorului, Hadley Richardson, pierde la Paris, in Gare de Lyon, o valiza in care se gaseau cele dintâi încercari narative ale lui Hemingway.
O victima a istoriei a fost Bruno Schulz, ucis de un ofiter nazist, iar o data cu moartea lui dispare si manuscrisul romanului Mesia, pe care scriitorul il considera opera vietii sale.
In cazul lui Gogol misterul e invaluit intr-o ceata si mai deasa. Se stie ca Suflete moarte trebuia sa fie o trilogie (un fel de Divina commedie a stepei) din care ne-a ramas doar prima parte. S-a emis ipoteza ca Gogol a pus pe foc volumul al doilea deoarece textul nu ii satisfacea inaltele exigente estetice.
Tot focul a distrus manuscrisul unui roman la care Malcolm Lowry lucrase nouă ani ; scriitorul se afla în vestul indepartat al Canadei, iar un incendiu i-a mistuit, într-o zi a anului 1944, cabana in care locuia.
Tulburatoare este povestea lui Walter Benjamin. Fugind de nazisti ca sa scape de persecuțiile rasiale, strălucitul filosof si eseist german incearca sa treaca ilegal frontiera franco-spaniolă. Strange la piept o valiza neagra, grea, despre care spune ca ar contine scrieri ale lui la care tine enorm. In urma unui absurd si nefericit concurs de împrejurari, traversarea frontierei esuează, Benjamin – disperat – se sinucide, iar valiza dispare pentru totdeauna.
Aceste povesti ale unor carti pierdute sunt, dupa cum vedem, si povesti existentiale, adesea de un dramatism rascolitor. Cartile pierdute, scrie Giorgio Van Straten, ne ofera posibilitatea sa le imaginam si sa le reinventam. Sunt, prin urmare, prilejuri de reverie si de reflectie ceea ce, intr-un fel, le reda, macar in parte, viata pe care au pierdut-o.
