Situația jalnică a rețelei de drumuri din România are cauze mai vechi. Regimul comunist, mai ales în perioada megalomaniei lui Nicolae Ceaușescu, a construit coloși industriali și a dus la capăt proiectul Canalului Dunăre – Marea Neagră. În mod bizar, în acei ani s-a investit incomparabil mai puțin în infrastructura rutieră, realizându-se doar o sută de kilometri de autostradă, între București și Pitești. Să fi fost, așa cum s-a afirmat, intenția deliberată a regimului de a împiedica, prin orice mijloace, comunicarea și circulația între regiuni și între orașe, pentru că o societate fărâmițată era mai ușor de controlat ? Fapt este că nici după 1989 guvernele succesive nu au reușit să impună o viziune coerentă și să impulsioneze decisiv modernizarea căilor de comunicație.
Datele statistice sunt fără echivoc: în ce privește autostrăzile, dintre fostele țări comuniste România stă foarte prost, pe ultimul loc dacă luăm în considerație suprafața și populația. În România sunt de două ori mai puțini kilometri de autostradă decât în Ungaria și de patru ori mai puțini decât în Polonia. Avem aproximativ același număr de kilometri ca micuța Slovenie! Pe cât de redusă e rețeaua de autostrăzi pe atât de mult și de rapid a crescut numărul vehiculelor aflate în circulație (sunt, pare-se, peste șapte milioane de mașini înmatriculate). Marile orașe sunt sufocate, pe drumurile care duc spre Valea Prahovei sau spre litoral cozile de autoturisme, în week-end ori în perioada concediilor, sunt interminabile.
Dintre proiectele de autostrăzi trei sunt tergiversate de ani de zile deși însemnătatea lor este vitală. Autostrada Pitești – Sibiu ar fi o gură de oxigen pentru uzinele Dacia, facilitând livrarea mașinilor destinate exportului. Proiectul s-a împotmolit în faza studiului de fezabilitate. Autostrada Comarnic – Brașov ar decongestiona drumul către stațiunile de pe Valea Prahovei. Autostrada Iași – Târgu Mureș ar lega județele din estul țării de arterele europene, contribuind la dezvoltarea economică a regiunii. Proiectul se pare că nici nu mai reprezintă o prioritate pentru actualul guvern.
În multe cazuri nici nu mai știi unde este granița dintre incompetență și rea voință, Să mai adăugăm corupția, birocrația paralizantă, treaba făcută de mântuială. Ne rămâne doar speranța că se va produce totuși, în această zonă, o schimbare de atitudine. Până nu va fi prea târziu.
