Cum să fii fericit în România se intitulează volumul coordonat de Oana Barna și lansat la recentul târg de carte Gaudeamus (editura Humanitas). O temă dificilă, îți vine să exclami imediat, gândindu-te la câte s-au întâmplat și se întâmplă în România și la câte milioane de români au părăsit țara în acest răstimp. Și nu întâmplător volumul se deschide cu o mică antologie Cioran, cu citate care vorbesc, evident, despre vocația nefericirii la români. Cartea dezminte însă această notă inițială pesimistă. Sunt 17 texte, semnate de scriitori, filosofi, artiști plastici, ziariști. Niciunul dintre semnatari nu cade în capcana locurilor comune. Textele au personalitate, substanță, lirism sau umor acolo unde e cazul ori sunt mărturii de o sinceritate neîndoielnică.
Câțiva autori preferă să se exprime prin intermediul unor texte de ficțiune: Radu Paraschivescu, Adriana Bittel, Andreea Răsuceanu sau Andrei Cornea, care ne propune o scurtă, pilduitoare și percutantă „fabulă”. Alții evocă acele bucurii care ne făceau cât de cât suportabilă viața în România comunistă – sunt textele semnate de Monica Pillat și Andrei Pleșu. Ioana Pârvulescu, Anamaria Smigelschi și Dan Tăpălagă ne plonjează în banalitatea cotidianului, un cotidian nu o dată cenușiu și derizoriu. Gabriel Liiceanu și Horia Roman Patapievici pun accent pe implicațiile filosofice ale temei.
Extrem de interesante sunt mărturiile a patru autoare ce pun în oglindă experiența lor occidentală cu experiența românească. Tatiana Niculescu, după aproape un deceniu petrecut la Londra ca jurnalistă la BBC, „redescoperă” România cu un soi de încântare euforică, pentru ca, treptat, să constate că multe sunt aspectele care o contrariază. Face și o serie de recomandări grație cărora îți poți păstra prospețimea sufletească dar amintește, în final, vorba cuiva, cum că „un om fericit într-o lume nefericită e mai nefericit decât acea lume nefericită”. Ariana Rosser Macarie, jurnalistă la Radioteleviziune, s-a căsătorit în 1990 cu un britanic și a trăit 25 de ani cu dorul de casă. Morala e simplă: „Cum să fii fericit în România ? Condiția numărul unu: să nu părăsești România”. Jean Harris este americancă, s-a căsătorit cu un român, s-a stabilit – după un șir întreg de peripeții, povestite cu haz – la București iar acum trăiește fericită într-un sat din Argeș, de unde se vede în depărtare Piatra Craiului. În fine, franțuzoaica Clotilde Armand a devenit mai româncă decât mulți români, își crește la București cei cinci copii și se implică, lucid și pasional totodată, în viața cetății: a fost la un pas să ajungă primar al sectorului 1 din București. Se bucură de spectacolul străzii, de diversitatea arhitecturală a capitalei, de laptele proaspăt (nu pasteurizat) și de dulcețurile din fructe culese la țară. Și poate că ea, Clotilde Armand, este aceea care ne dezvăluie secretul fericirii: „să găsești satisfacție acolo unde te-ai aștepta mai puțin”.
