Cu prilejul festivităţilor dedicate aniversării a 500 de ani de la reforma lui Martin Luther (1483-1546), în Germania au apărut numeroase cărţi, studii, filme artistice şi documentare. Cele mai multe încearcă să-l prezinte pe reformatorul şi criticul bisericii catolice dintr-o perspectivă pozitivă, dacă nu chiar apologetică. Aspectele negative din biografia şi opera lui Luther sînt deseori estompate sau minimalizate, reliefîndu-se contribuţia acestuia la fondarea limbii germane moderne (ca traducator al Bibliei), la simplificarea liturghiei prin revenirea la formule împrumutate din era începuturilor creştinismului sau la interpretări teologice opuse unor dogme impuse de biserica romano-catolică, condusă de către Papa de la Roma.
În acest context festivist, a apărut o carte subţire, semnată de scriitorul berlinez, Friedrich Christan Delius, intitulată: „De ce a diluat Luther reforma. O polemică”. Cartea e concepută ca un dialog fictiv cu Luther, transformat de către protestanţi într-o figură aproape sacrosanctă, care, pe alocuri, aminteşte de dogma infaibilităţii acordate Papei de către catolici.
Delius invită statuia de bronz a lui Luther să se dea jos de pe piedestal, să-şi descreţească fruntea şi să bea cu el o bere. La o bere, zice Delius, se poate discuta mai puţin încruntat şi se pot aborda şi anumite teme incomode care într-un context mai puţin familiar ar degenera în certuri. Citind cele 95 de teze critice pe care le-a afişat pe uşa bisericii din Wittenberg, pe data de 31 octombrie 1517, Delius propune în completare încă o teză în plus. Aceasta ar fi o rectificare necesară a unui fals pe care doctorul Martin Luther l-a comis, traducînd un pasaj din Biblie, contrafăcut deja de către Sfîntul Augustin (354-430) în antichitate. Luther, care aparţinuse ordinului călugăresc augustinian, spune Delius, s-a debarasat de multe dogme catolice, dar nu şi de anumite argumente teologice susţinute de Augustin pentru a demonstra adevăruri creştine preluate atît de catolici, cît şi de ortodocşi.
Luther, spune Delius, a preluat versetul 12 din capitolul 5 al epistolei către romani a Sfîntului Apostol Pavel („De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el”), contrafacut de Augustin, cu scopul de a lăsa neatinsă dogma aşa numitului păcat originar. Scriitorul întreabă retoric de ce Luther nu a avut curajul să dărîme acest „pilon putred al creştinismului” prin care mesajul optimist a fost transformat într-unul ameninţător, înoculînd credincioşilor spaime faţă de plăcerile vieţii.
Cu mult umor şi vervă polemică, Delius abordează un tabu, punînd sub semnul îndoielii dogma păcatului originar. Contribuţia lui Delius la avalanşa de scrieri dedicate dr. Martin Luther se distinge atît prin curaj, cît şi printr-un scepticism sănătos, opus oricărui dogmatism prăfuit.
*Friedrich Christan Delius, Warum Luther die Reformation versemmelt hat. Eine Streitschrift, Rowohlt Taschenbuch Verlag, Reinbek bei Hamburg, 2017.
