Multă vreme s-a crezut că nu există reprezentare mai fidelă a nemărginirii decît geanta unei doamne. Un spațiu, adică, aparent restrîns în care nu există limită de spațiu și obiecte. La același nivel, a fost propusă imaginea muntelui de hîrtii pe care le cere un birocrat pentru a elibera o adeverință din care să rezulte că petiționarul a cerut o adeverință.
A apărut, însă, un contracandidat proaspăt: industria cotidiană a miracolelor bazate pe recomandări alimentare. Cine a aflat din presă că strugurii consumați cum se cuvine vin de hac reumatismului, poate afla din alt ziar că numai ouăle mîncate dimineața te scapă de încărunțire și că, tot ele, amestecate cu un pic de năut scot petele de soare de pe mobilă.
În orice caz, viața lungă vine numai de la consumul de pește cu un vîrf de muștar, iar muștarul simplu te ferește de insomnie. Pînă săptămîna viitoare cînd se dovedește că muștarul consumat după o cafea dă migrenele insuportabile de care te scapă numai merele mîncate în fiecare zi cu soț a lunii.
În sfîrșit, destinul însuși, reușita în viața și căsătorie, par să depindă de ritmul mestecatului, oricare ar fi alimentul. Geanta doamnei și hîrtiile birocratului au pierdut partida de nemărginire.
