Ratko Mladic, un fost lider militar naționalist sîrb, a fost condamnat la închisoare pe viață de un tribunal internațional, la Haga, în Olanda. Mladic e faimos. Trupele lui au ucis mai mult de 10000 de oameni. Cei mai mulți, musulmani civili, în Bosnia. Locul se numește Srebrenica și e de asemenea faimos.
A fost nevoie de 22 de ani pentru a fi citită ultima sentință legată de ororile din acel război. Tribunalul special care a judecat procesele iugoslave va fi desființat peste cîteva săptămîni.
În urmă rămîn cîteva sentințe și multe întrebări amare. Cine îi va pedepsi pe criminalii mai mici? Se vor împăca vreodată neamurile care s-au ucis între ele? Cine va judeca vina trupelor ONU care au asistat neputincioase la masacru? Dar vina celor ce au trimis aceste trupe puține și fără putere? Vor crede sîrbii vreodată în dreptatea de la Haga?
Răspunsurile duc, probabil, spre nu. E firesc. Războaiele nu se încheie, cu adevărat, la tribunal. De judecat, trebuia judecat dar adevărul, vindecarea și pacea vin mult mai tîrziu. Uneori, foarte tîrziu. Cînd apar primele generații neștiutoare să sau în stare să uite. Sau, mai sigur, cînd lumea care a născut războiul e înghițită de timp și dispare în istorie.
