Există lucruri imposibile și ele trebuie menționate tocmai pentru că devin posibile. Mai întîi, aeroporturile transformate în ambasadă sau teritoriu străin. Exemple: Luton în Marea Britanie, la nord de Londra, și Catania, în Italia, pe coasta de est a Siciliei.
Cînd pleci la drum, ești convins că mergi spre un aeroport britanic, respectiv italian. Ajuns la Luton sau Catania, îți shimbi părerea, în cîteva minute. Luton și Catania sînt aeroporturi româno-moldovenești. În jur, vei auzi cu greu engleza sau italiana.
Toată lumea care nu e vînzător sau chelner, ba chiar și mulți din vînzători și chelneri, vorbesc românește. Reclamele și anunțurile sînt tot în românește. Localnicii s-au obișnuit, ba încep să prindă cuvinte românești.
Tabloul de destinații e plin de Bacău, Iași, București, Chișinău și Cluj. Uneori cu patru curse pe zi. Amîndouă aeroporturile sînt la un pas de statutul de aeroporturi interne românești. Culmea, grosul vorbitorilor de engleză și italiană sînt copiii de pînă la 14-15 ani. Născuți sau crescuți în Italia sau Anglia, mulți se duc în țara părinților doar în vacanțe. Iar țara părinților începe direct din aeroport.
