Născut în 6 octombrie 1988 la Costești, raionul Ialoveni. Studii de licență și master la Facultatea de drept a Universității de Stat din Moldova. avocat partener la Birouls asociat de vocați Hanganu Tănase & partenerii unde activează din 2010. A oferit asistență și reprezentare judiciară unor companii internaționale precum Hewlett-Packard, Orange sau Synevo, dar și unor personalități notorii, cum ar fi fostul președinte al României, Traian Băsescu.
Luni
”Trezește-te! Scutură-ți visele din păr...” (”Wake! Shake the dreams from your hair...”) – cam așa începe piesa celor de la Doors care dă tonul alarmei de la ora 6:00. Urmează dușul rece, cafeaua și micul dejun. Diminețile îmi place să lucrez de acasă.
E cea mai productivă parte a zilei și prefer s-o folosesc lucrând decât să o irosesc pe ambuteiaje. Răspund la toate mail-urile acumulate peste weekend și revizuiesc un contract pregătit de colegii mei.
Pe la 11:00 ajung la birou unde pregătesc o ofertă de servicii juridice pentru un potențial client și discut cu colegii despre proiectele pe care le avem de îndeplinit săptămâna aceasta. Am ieșit la masă cu un coleg de birou. Discutăm despre trendurile tehnologice mondiale și despre faptul că în curând s-ar putea să fim cu toții înlocuiți de softuri și roboți. Se presupune că oamenilor le vor rămâne doar profesiile creative. Sper că avocatura va rămâne în continuare o profesie creativă. După amiază răspund la mesajele acumulate în prima parte a zilei.
E sfârșitul zilei de muncă și mă uit în agendă la ședințele de judecată de săptămâna aceasta, s-au adunat cam multe. O bună parte din munca mea revine consultanței, dar nu aș renunța niciodată la sfera litigioasă. La fel ca în medicina, consultanța terapeutică e mai comodă și mai puțin riscantă, dar chirurgia este cea care salvează vieți.
Seara merg să fac cumpărăturile pentru săptămâna ce urmează. În supermarketul din cartier mă întâlnesc cu un prieten vechi. Ieșind de la cumpărături constatăm cu interes că în cartier s-a deschis un Pub nou. După un Guiness lunea nu mai este o zi atât de grea.
Într-un târziu mă uit la pagina goală a Jurnalului. N-am mai scris de mult un jurnal, mai exact, niciodată. Unii psihologi consideră această activitate drept o meditație terapeutică. Să medităm deci.
Marți
Azi fac o excepție de la regulă și merg direct la birou. Trebuie să pregătesc o referință pentru o ședință de la ora 16:00 și nu am luat dosarul cu mine. Pe la 11:00 răspund la toate mail-urile acumulate dimineața, iar la 11:30 sunt în drum spre Curtea de Apel Chișinău. Un coleg m-a rugat să-l înlocuiesc într-o ședință de judecată, clientul nu s-a supărat. Ședința era dedicată replicilor finale și pronunțării deciziei. În cursul dezbaterii avocatul părții adverse afirmă că „apelantul recurge la șiretlicuri” și mai departe în aceeași cheie. Este amuzant și trist în același timp să auzi astfel de argumente (cu ghilimelele de rigoare) de la avocați care se pretind calificați. Probabil greutatea argumentelor oponentului a pus în dificultate instanța, pronunțarea deciziei a fost amânată pentru o altă dată.
Iau prânzul comandat de la un restaurant chinez mai mult din mers. La 16:00 începe ședința de judecată în noul sediu al Judecătoriei Chișinău și fostul sediu al Ministerului Agriculturii. Sălile de judecată, mai exact birourile judecătorilor, sunt dispersate pe mai multe etaje, iar ascensoarele nu urca la o parte din ele. Sala de ședințe este totuși mai spațioasă și arată mai bine decât la sediul precedent. Dezbatem o chestiune de procedură timp de o oră. În definitiv ședința se amână ca judecătorul să poată lua o decizie definitivă în privința incidentului procesual.
La 18:00 ajung la sala de sport, azi facem antrenament funcțional, sărituri, așezări, abdomene, vâslit și alergat pe bandă. Somnul va fi strâns și dulce.
Miercuri
Mă resimt după antrenamentul de ieri și îmi acord un bonus de 30 de minute de somn, deși e mai degrabă o lâncezeală cu gândul la programul zilei. După rutina de dimineața mă pregătesc pentru o nouă ședință de judecată. La ora 11:00 ajung la Curtea de Apel Chișinău. Sediul nou al Curții de Apel se apropie suficient de mult de standardele ideale de solemnitate ale unui proces de judecată. Justițiabilii își așteaptă mult mai confortabil verdictele. Din păcate, mobila oricât de nouă sau scumpă, nu emite hotărâri. Judecătorii o fac, iar aceasta este probabil cea mai mare restanță a reformei justiției.
Toată după-amiaza este dedicată unui proiect de act normativ. Recent Guvernul a aprobat un Program de stat în domeniul locuințelor. Un donator internațional s-a oferit să susțină eforturile Guvernului, iar compania noastră a fost contractată pentru elaborarea regulamentelor de implementare a programului. Spre seară avem o ultimă discuție cu colegii asupra proiectului și expediem documentele beneficiarului. Îmi plac astfel de proiecte, îți dau sentimentul contribuției la binele comun al societății și îndeplinirii responsabilității sociale.
În timp ce ies din birou, mă sună la telefon un client care are nevoie de consultație urgentă. După o teleconferință de jumate de oră decid să redactez imediat documentul de care au nevoie. O chestiune de 5 minute se transformat cu pași rapizi într-o oră.
Ajung acasă pe la 20:00. Mă uit foarte rar la știri, probabil pentru că îmi place să aleg conținuturile pe care le consum, iar la TV meniul de obicei este făcut de politica editorială a postului. Butonez rapid posturile încercând să scap de buletinele de știri. Forță de atracție sau ironia sorții, dau de o emisiune a unui post local unde câțiva experți de platou dezbat Programul de stat la care am lucrat azi. Comentariile excelează prin diletantism, iar propunerile sunt la ani lumină de realitățile bugetare și economice ale țării. Păcat că asemenea „experți” formează opinia publică. Dar asta e, unii vorbesc, alții fac. Este ora 22:00 ajung în sfârșit și la Haruki Murakami pe care l-am pasat câteva zile.
Joi
La prima oră revizuiesc o pledoarie pregătită de unul din stagiarii noștri. Mă bucur întotdeauna să constat progresul colegilor noștri mai tineri. Cum ar zice C. Stere, nici o picătură de efort moral nu este în zadar. Existența unui mentor este crucială pentru cariera unui avocat. Eu am avut noroc de mentori extraordinari, sper să aibă noroc și stagiarii mei.
Ajung la 10:00 în ședință ca să aflu că partea adversă a depus o cerere de amânare, a treia oară. Formulez obiecțiile de rigoare împotriva amânării. Până la urmă, instanța mai oferă câteva săptămâni oponenților. Cel puțin am scăpat repede, iar la Curtea de Apel așa minuni se întâmplă rar. Cel mai bun dosar e cel care se termină repede, iar cea mai bună ședință e cea care se amână, paradox avocățesc.
Tot dimineață trebuia să aibă loc ședința Consiliului Municipal Chișinău. Pe ordinea de zi erau chestiuni importante precum aprobarea bugetului municipal, dar și o decizie importantă în privința unui proiect investițional al unui client. Ședința a fost amânată din cauza boicotului majorității, mare păcat de Chișinău.
Pe la 12:00 primesc un telefon de la Judecătoria Chișinău. Sunt informat că judecătorul de caz pe dosarul Băsescu c. Dodon este în concediu medical. Ședința care era programată pentru după-amiază aceasta e contramandată. Se pare că e ziua amânărilor.
După masă îmi pregătesc susținerile într-un dosar de defăimare. Moldova a avut mult timp probleme cu libertatea de exprimare, multe dintre acestea au ajuns în atenția Curții Europene. Totuși, după adoptarea în 2010 a Legii cu privire la libertatea de exprimare, lucrurile par să fi luat o întorsătură spre altă extremă. A apărut o percepție falsă în societate că libertatea de exprimare ar fi nelimitată. Este adevărat că libertatea de exprimare permite jurnaliștilor să recurgă la anumite exagerări când operează cu judecăți de valoare. Însă, aceste excepții sunt oferite doar jurnaliștilor profesioniști în virtutea rolului de câine de pază al societății și pentru că activitatea acestora este reglementată de anumite standarde de etică. În cazul nostru sub paravanul unui pretins interes public pârâții, persoane private, au acuzat în mod public reclamantul de comiterea unei șir de infracțiuni. Desigur, când s-a pus problema demonstrării faptelor respective pârâții au solicitat calificarea declarațiilor ca fiind judecăți de valoare, altfel spus, opinii personale. Ceea ce se omite ades, este că chiar și o judecată de valoare trebuie să aibă un substrat factologic suficient, mai ales când e vorba de de acuzații în comiterea unor infracțiuni.
Seara urmăresc la History Channel o emisiune despre expansiunea triburilor germane în primele secole după Hristos și influența acestora asupra creării statelor Europei occidentale. Emisiunea mă duce cumva cu gândul la Neagu Djuvara, care afirmă în una din cărțile sale, că poporul român n-a avut noroc de un barbar bun la timpul potrivit.
Vineri
Azi mă trezesc înaintea alarmei lucru cam neobișnuit dar încurajator în același timp. Beau cafeaua împreună cu referința de 20 de pagini. La 8:00 intrăm în ședință ca să aflăm că doi din cei cinci pârâți pe dosar s-au îmbolnăvit (a patra oară) și nu pot participa la examinarea cauzei. Avem o altă ședință pre-stabilită săptămâna viitoare așa că instanța decide să le mai ofere o șansă.
Ies la masă cu un coleg mai în vârstă care a prins Chișinăul sovietic în toată splendoarea lui. Îmi povestește cât de puțin și de prost era organizat transportul public, despre cozile interminabile la alimente și lucruri de primă necesitate. Mă întreb care mai este motivația nostalgicilor după Soiuz? Se pare că și moldovenii, la fel ca mulți alții, prețuiesc mai mult egalitatea decât libertatea.
Întârzii un pic la ședința de la 15:00 din cauza reformelor. De când sediul Centru al Judecătoriei Chișinău s-a mutat pe cealaltă parte a bulevardului, găsirea unui loc de parcare se poate transforma într-un adevărat City Quest. Dosarul are 24 de volume și acoperă o perioadă de 7 ani. Stăm în ședință până aproape de 17:00.
Când deschid agenda ca să stabilim următoare ședință îmi dau brusc seama că săptămâna de lucru s-a încheiat. Răsuflu cumva ușurat. Zilele au fost destul de încărcate, dar săptămâna a trecut foarte repede. Mă invită niște prieteni în oraș ca să ne aducem aminte că ”azi e vinerea!”, dar asta trebuie să mai aștepte. E ora 19:00 și e timpul să înregistrăm jurnalul.