Linkuri accesibilitate

„Nu poţi scoate din sufletul lui Gheorghe Petic milităria - tot la epoleți mă trage”


Gheorghe Petic

Rubrica „Jurnal săptămânal” la Europa Liberă, cu Gheorghe Petic.

Născut la 29 mai 1977, în satul Milești, raionul Nisporeni. Poliţist de frontieră în rezervă, activist civic, consilier municipal şi raional în Ungheni din partea Platformei DA.

Luni

De draga dimineaţă, dar de fapt, o fac zilnic în ultimii 10 ani, deschid site-urile preferate: al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră a Republicii Moldova, al Poliţiei de Frontieră Iaşi din România, al Serviciului Grăniceri din Ucraina, pentru a mă informa despre evenimentele din ultimele 24 de ore ce s-au petrecut la hotarul moldo–român şi moldo–ucrainean. Compar, analizez datele publicate pe aceste site-uri cu cele publicate pe cel moldovenesc: border.gov.md. Încerc să-mi fac propria concluzie despre ceea ce se întâmplă la frontiera de Est şi de Vest. Lucrurile nu sunt îmbucurătoare, nu văd pe site-ul Inspectoratului Naţional a Poliţiei de Frontieră din R. Moldova nici jumătate din ceea ce publică poliţia de frontieră română şi cai ucraineană - mă întreb, de ce? Fac schimb de păreri cu unii colegi din Poliţia de Frontieră a R. Moldova pe anumite evenimente ce s-au produs la hotar în weekend. Probabil niciodată nu voi putea reuşi să scot din mine acest obicei. După acest „prost obicei” matinal, plec la oficiu la 10:00 am câţiva cetăţeni la primire. Cele mai multe audiențe sunt cu tematică legată de injustiție. Bunăoară, o doamnă, fiul căreia i-a fost călcat cu automobilul de un alt cetăţean cu „pile”, nu i se face dreptate de ani buni, ba mai mult ca atât, avocatul angajat a dispărut. Ce-i de făcut, domnule Petic?

După prânz, trag o fugă la mama spitalizată, a fost testată pozitiv cu Covid-19. În calitate de consilier, discut cu personalul medical. Concluzia mea de după vizită este că medicii noştri pe bune sunt eroii zilelor de azi.

Marţi

Dimineaţa fac sport, sportul mă scapă de energia negativă care involuntar o acaparez citind pe Facebook: anumite poziţii ale unor pseudo-politicieni. Nu scap pulsul frontierei citind informaţia de ultimă oră. Sunt sunat de la Consiliul raional şi anunţat că, la 12 februarie, ora 10.00, grupul de lucru din care fac parte şi eu va elabora propuneri cu privire la repartizarea mijloacelor financiare pentru primăriile din satele raionului Ungheni. Apropo, e un subiect sensibil pentru că la şedinţă sar scântei. Îmi pun ca scop să urmăresc ca alocarea banilor să nu fie făcută după criterii politice, aşa cum se făcea anterior. La oficiu sunt aşteptat de un grup de cetăţeni care mă roagă să intervin, deoarece în curtea lor e dezastru, făcut de o firmă care construieşte un supermarket.

După prânz sunt apelat de mai mulţi primari, care mă roagă să iau în calcul propunerile lor cu privire la solicitările legate de alocarea surselor financiare pe anumite proiecte nefinalizate. Pentru a câta oară trag concluzia că primarii noştri aleşi prin vot direct de către cetăţeni ajung în rol de cerșetori.

La 15.00 am programată audienţă la şefa Centrului medicilor de familie din Ungheni, cu care periodic ne contrazicem pe anumite subiecte. Spre seara sunt sunat de foşti angajaţi ai MAI, învinuiți în cazul Braguţă. Ei îmi spun realitatea legată de acest caz, care pe departe nu coincide cu cea oficială.

Mercuri

Studiez atent evenimentele de la frontieră. Aflu că Serviciile Speciale SBU din Ucraina au deconspirat o schemă de contrabandă cu ţigări contrafăcute care leagă regiunea transnistreană cu regiunile autoproclamatelor zone Donbas şi Lugansk. Ajung la concluzia că contrabandiștii lărgesc piaţa de desfacere, deoarece pe piaţa UE a devenit mai complicat să desfășori această activitate ilegală, dar foarte bănoasă. Sunt sunat de medici de la spitalul Ungheni, pe probleme legate de manager şi management. E o problemă mai veche. După prânz mă telefonează deputatul Platformei DA, Igor Munteanu. Discutăm îndelung despre situaţia din consiliul raional Ungheni. Apropo, este o copie a situaţiei din Parlament. Ajungem cu domnul deputat Igor Munteanu la concluzia că toate deciziile trebuie chibzuite în detalii şi în contextul instabilității politice profunde. Spre seara îl sun pe un fost judecător la CEDO şi îl rog să-mi dea o tălmăcire profesională a unor articole din Codul de Procedură Penală, în speţă art. 128. Acasă încerc să citesc, lectura unei cărţi pe care o ţin în mână e o patimă veche, care te scoate de pe Facebook. Mă opresc la cartea scrisă de Hillary Clinton „Decizii dificile” şi la cartea lui Andei Pleşu „Despre frumusețile vieţii”. Târziu de tot, sunt sunat de sora mea care-mi spune că tata se simte foarte rău şi nu se exclude că este infectat cu Covid-19. Nu stau mult pe gânduri, plec în sat să-l aduc la spitalul din Ungheni, unde şi mama este internată cu Covid-19. Cât de puternici au fost şi cât de neputincioși au ajuns bieții oameni în faţa bolii. Târziu, după miezul nopţii, ajung acasă.

Joi

De dimineaţă, urmăresc agenda şedinţei Parlamentului şi ştirile. În Parlament, intuiesc că va fi, astăzi, fierbinte de tot. La hotarul Republicii Moldova, conform noutăților citite de pe site-urile specializate, mari evenimente nu s-au produs. E cam straniu şi e de gândit. Discut cu foşti subalterni din Poliţia de Frontieră care vor să demisioneze datorită unor abordări greşite ale șefilor lor. Nu-i încurajez să se concedieze, dat fiind faptul că aceşti şefi nu cred că au mari perspective, cunoscându-le şi eu obiceiurile. Până la oficiu merg pe jos, mai multă lume cu care mă întâlnesc întreabă ce va fi azi în Parlament. Nu vreau să-i dezamăgesc, dar le răspund că nu va fi nimic bun pentru cetăţeni şi pentru Republica Moldova. La oficiu sunt aşteptat de muncitori de la Calea Ferată, care doresc o audienţă la Parlament pentru că nu primesc de câteva luni salariul. Apoi sunt contactat de mai multe persoane din diasporă, care se interesează despre regulile de traversare a hotarului în situaţia impusă de Covid-19. Urmăresc şedinţa Parlamentului şi mă bucur de abordările unor deputaţi oneşti, şi mă întristezi de comportamentul meschin şi ipocrit al altor deputaţi. E pentru prima dată când mă bucur că nu sunt şi eu acolo, dat fiind faptul că am fost inclus pe lista Blocului ACUM Platforma DA/PAS al 33-lea pe listă. Mai multă lume din diasporă mă roagă să le explic ce a fost astăzi în Parlament, răspunsul e acelaşi, nimic bun pentru Republica Moldova şi le spun cu durere şi tristețe. Spre seară încerc să privesc un film, dar tot la realitățile politice mă opresc.

Vineri

Aflu de dimineaţă că au fost reţinuţi de către SPIA MAI mai mulţi poliţişti pentru suspiciuni de luare de mită de la șoferi. Mă bucur, dar vreau să fie luate capuri mai de sus ale ierarhiei poliţiei. Sunt sunat de Andrei Năstase, care mă întreabă cum decurg lucrurile şi la ce etapă mă aflu cu dosarele fabricate. Andrei este unul dintre puţinii politicieni care se preocupă de dosarele politice, inclusiv şi ale mele. Mă întreb, oare eu am pus osul la bătaie doar pentru un partid? În calitate de avocat, îmi sugerează anumite idei şi sfaturi foarte utile. Discut cu avocatul contractat şi cu instanţa de judecată de la judecătoria Taraclia, pentru că pe 15-16 februarie am două şedinţe, câte 6 ore la rând, și unde trebuie să punem punct la acest dezmăț judiciar. Problema e că presupusa parte vătămată şi avocatul lui nu se prezintă în şedinţe, iar procesul se tărăgănează. Particip timp de două ore la şedinţa de lucru a comisiei consiliului raional din care fac şi eu parte. Discutam repartizarea mijloacelor financiare pentru primăriile din raionul Ungheni. Am depus un efort considerabil ca sursele financiare din bugetului raional să nu fie distribuite pe criterii politice şi totodată să fie direcționate în funcţie de necesităţile vitale ale cetăţenilor: apă, medicină, grădiniţă, scoală, gazificare, iluminare. În calitate de consilier, sunt solicitat la o discuţie cu parohul unei biserici din raionul Ungheni şi mă bucur să văd, la sfârşit de săptămână, entuziasmul unei fețe bisericești în dezvoltarea anumitor lucruri frumoase pentru comunitate. Seara trec pe la spital. Discut cu şeful interimar al spitalului din Ungheni despre situaţia sanitar -epidemiologică din raion. Întrebarea mea este: oamenii aceştia, personalul medical şi tehnic, de unde mai au energie şi putere? Aflu că mama şi tata sunt plasaţi la tratamentul de Covid-19 în acelaşi salon, măcar asta e bine. Îmi dau lacrimile pentru că nu pot face multe pentru ei, dar îmi revin rapid. Vom trece şi peste asta. Acasă caut ceva sa citesc şi dau de cartea „Mareșalul Ion Antonescu”. Nu poţi scoate din sufletul lui Gheorghe Petic milităria şi că tot la epoleți mă trage.

Vezi comentarii

XS
SM
MD
LG