Născut la 21 august 1972, in satul Costuleni, Ungheni. Este istoric, politician și fost boxer profesionist din Republica Moldova. A fost Ministru al Tineretului și Sportului. A făcut parte din Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, formată la 14 ianuarie 2010.
Săptămâna schizofreniei colective
Ca orice om care s-a format ca personalitate într-un regim rigid al performanței sportive, am o agendă zilnică, săptămânală, lunară și chiar anuală destul de bine definită, cu lucruri și evenimente pe care le planific meticulos și pe care le realizez cu perseverență. Sunt desigur și abateri, lucruri spontane, dar ele parcă ar fi parte ale acestei sistematizări, de la care rareori mă abat. În ordinea priorităților sunt cercetarea istorică, care necesită multă concentrare și atenție, mai ales partea dedicată studiului de arhivă, apoi vine procesul didactic de predare, divers ca spectru institutional și audiență, urmat de scrierea editorialului la ziarul Timpul, pe care-l fac, de obicei, miercuri dimineața, numeroase întâlniri și prezentări de carte sau film în licee, colegii, universități, diferite alte întâlniri cu experți, istorici, diplomați și jurnaliști din străinate, interesați și preocupați de istoria acestei țări. La toate acestea se adaugă participarea în diferite proiecte naționale și internaționale pe care le gestionez sau la care particip, împreună cu multiplele conferințe internaționale la care sunt invitat, ce îmi impun necesitatea, plăcută desigur, de a călători foarte des. Și la toate astea se adaugă sportul, fără de care nu-mi concep existența și căruia îi dedic fiecarea dimineață și cel puțin trei sau patru zile pe săptămână.
Luni
O zi prefigurată de evenimentele ce s-au petrecut duminică – protestul din fața Parlamentului, determinat de adoptarea banditească a votului mixt și pregătirile lui Dodon pentru „ziua Victoriei”, cu drapele roșii, tehnică militară rusă, tineri îmbrăcați în uniforme militare, ce împart panglicile „gândacilor de Colorado” (adică Sfântului Gheorghe), care mi-au creat senzația că trăim o altă ocupație sovietică. Dar spre seară lucrurile au intrat în normalitate.
O plimbare la Valea Morilor mi-a arătat o altă Moldovă. Tinerii pozitivi stau îngărmădiți la scări, cântând și râzând zgomotos, oameni mulți, frumoși, care se plimbă pe jos, cu biciclete, cu câini și un band muzical, ce interpreta muzică românească și occidentală, adunând în jurul lor zeci de persoane. Și nici urmă de panglici „de Colorado”. Parcă trăim în lumi diferite la fiecare metru patrat de țară.
Luni de dimineață îmi duc câinele la plimbare, iar comunitatea de oameni care iese în parc la acea oră este prima sursă de informare asupra situației din țară și din regiune, dar și unde îmi expun primele gânduri și opinii de analiză politică.
Urmează alcătuirea agendei săptămânii care așează sistematizează activitățile și clarifică prioritățile. Fac ultimile verificări și trimit articolul promis pentru nr. 3 al revistei de relații internaționale East European Journal of Diplomatic History.
După orele 17 merg în fața Parlamentului să susțin protestul. Ce văd bucură și nu prea. Oameni buni și frumoși, dar puțini. În plus, prezența unor oameni din anturajul lui Usatâi sau a unor foști și actuali lideri comuniști de-a lui Voronin, care brusc au devenit societate civilă, nu poate ajuta cu nimic la conturarea unei alternative oneste și integre. Din contra, sporește neîncrederea în ceilalți prezenți și poate compromite opoziția. Soluția protestului, coalizării și solidarizării împotriva actualei guvernări „Dodon-Plahotniuc” este unica șansă ca noi să ne mai salvăm cumva de strânsoarea ursului. Mai ales că pentru aceasta există sprijinul Europei și Americii. Pentru că altfel lucrurile vor fi imposibil de redresat mai târziu.
Marți
Schizofrenie colectivă în țară de Ziua „Victoriei” și Ziua „Europei”. Pe de o parte, mase de rusofoni tineri și mai în vârstă, mai trezi sau mai puțin, îmbrăcați în uniforme sovietice, purtând panglica „gândacilor de Colorado”, bonete de ostași și drapele sovietice, toate într-o ambianță de muzică sovietică, militarism și agresivitate, în fruntea cărora stătea gândacul suprem Dodon. Pe de altă parte, coloane de moldoveni de prin sate, aduse la Chișinău de PDM pentru a sărbători un fel de struțo-cămilă a zilei „Europo-Victoriei”, cu bonete și drapele albastre, dar și panglici „de Colorado”, întrunite în PMAN la un concert cu muzică româno-moldoveneasco-italiano-ruso-nebuno, pe care le conducea Plahotniuc. Iar la câțiva metri de PMAN, un grup restrâns de oameni, încearcă să genereze o oază de libertate și demnitate, protestând împotriva schizofreniei de stat, care în nesimțirea sa a decis să impună orice normă juridică și legislativă, fără a le păsa de ce mai cred oamenii care i-au ales.
De dimineață mă întâlnesc cu un diplomat britanic care a venit de la București la ceremonia organizată de guvernarea pro-europeană. Este la fel confuz și vrea să afle mai multe despre istoria Basarabiei și situația politică din țară. Până la urmă rămâne contrariat de această formă „monstruoasă” de sărbătorire, dar este abia la început de mandat și are când se dumeri.
Toată ziua am petrecut-o prin interviuri și emisiuni la radio și tv, toate legate de interpretarea istorică și politică a zilei de 9 mai, care rămâne a fi probabil cel mai important marker al dezbinării identitare în Republica Moldova.
Ceea ce s-a întâmplat la 9 mai este o consecință a faptului că R. Moldova a sucombat într-o nouă formă de ocupație rusă, în care nu mai există o dihotomie clară a partidelor și liderilor politici, până acum ușor de descifrat după criteriul geopolitic. Ce observăm este o stare de „ocupație hibridă”, în care pe de o parte avem un președinte care stă sub preșul Moscovei și frizează culmile servilismului politic, iar pe de altă parte un parlament și un guvern „proeuropean”, controlat de un om care este se pare, în totalitate, controlat de serviciile secrete sau structurile mafiote ruse.
Miercuri
Dintr-o obișnuință de cinci ani, încep diminețile de miercuri cu scrierea editorialulul la ziarul Timpul. Evident că rândurile înșirate în această dimineață sunt legate de ziua de 9 mai, care în mare parte sunt și cele conturate în reflecțiile de mai sus. Sunt nevoit să fiu cât mai concis și rapid în gânduri, pentru că la 13:30 am prezentarea cărții Spassk 99 și a filmului Expedițiile Memoriei: Kazahstan în față elevilor de la Liceul „Gheorghe Asachi”, în cadrul unui club de lectură organizat de profesoara Tatiana Popa.
Surprinde faptul că deși majoritatea elevilor au avut deportați și prizonieri de război în familii, niciunul nu a putut spune cu exactitate unde au fost deportați și nu cunosc detalii legate de acest trecut al familiei. Prin urmare, le-am dat o temă pentru acasă, ce urmează a fi investigată de fiecare dintre ei.
Trag o fugă la Editura Litera, unde primesc versiunea printată a Istoriei Ilustrate a României și Republicii Moldova, o premieră istoriografică în șase volume, care apare în curând și la care sunt coautor, responsabil pentru istoria Basarabiei până în prezent. O stare de bucurie greu de explicat altora.
Seara merg la o dezbatere interactivă cu Alfred Pfaller, ex-reprezentant al Fundației Fridrich Ebert în România și Republica Moldova, cu tema „The Social Democratic Project and the Difficulty of Living up to its Promise". Văd mulți tineri de la Partidul Democrat, care este văzut ca un partener al social democrației europene, dar care este departe de ideea de social-democrație. Ca și majoritatea tinerilor care erau acolo. Germanii, ca și mulți dintre noi speră că măcar la nivel declarativ, dacă nu politic, PD va devein vreodată exponent al ideilor social-democrate pe care și le asumă. Până atunci păcat de acești tineri, folosiți cu cinism în acest malaxor politic al liderului pedist.
Joi
O zi cu sport de dimineață, alergarea de rutină la Valea Morilor, care de departe este zona cea mai frumoasă și mai îngrijită a Chișinăului, chiar dacă răvășită încă de consecințele calamităților din aprilie. Mă întreb ce s-ar întâmpla cu R. Moldova dacă ar fi lovită de un cutremur sau țunami ca ultimul din Japonia. Cred ca am muri de foame și mizerie așteptând să ne salveze cineva, pentru că etica noastră comunitară este totalmente abșentă, asta fără a vorbi de lipsa de funcționalitate a instituțiilor statului.
Îmi pregătesc până la amiază prelegere la Academia Politică a Fundației Fridrich Ebert din R. Moldova, care are ca scop cunoașterea și cultivarea valorilor social democrației. Până a mă vedea însă cu ascultărorii Academiei, sunt invitat la Seminarul de Istorie Contemporană a Facultății de Istorie de la Universitatea de Stat, organizat de studenți, care de asemenea au dorit să abordeze semnificația zilei de 9 mai. Discuțiile de aici sunt cele mai plăcute asupra acestui subiect, pentru că au loc într-un cadru de meseriași, unde nu este loc de isterie sau abordare tendențioasă.
Seara mi-o închei într-un cadru academic interesant, cu ascultători diverși, de la funcționari și studenți, oameni de afaceri, ongiști și membri ai Partidului Democrat, cu toții selectați în cadrul Academiei Politice FES, tradițională deja, în care are loc educarea a viitorilor lideri politici în valorile social-democrației europene. O posibilitate de a vedea și un alt fel de tineret, preocupat și interesant în a schimba lucrurile în țară, chiar dacă cu viziuni și abordări diferite asupra situației politice actuale. Sper că va ajuta cu ceva în această epocă a sfârșitului de ideologie și valori morale.
Vineri
O zi a concluziilor, așezate liniștit în ambianța unei așteptări de weekend, dar care lasă loc și unor activități ușoare. Ultimele corectări la volumul 6 al Istoriei României și Republicii Moldova; confirmări sau infirmări ale unor activități de săptămâna viitoare; întâlnire cu un jurnalist italian care scrie despre fotbalul moldovenesc, iar seara revederea cu lumea liberă din R. Moldova, care zi de zi a continuat prin protest în fața Parlamentului să amintească tututor că nu suntem chiar o masă proști, pe care guvernarea „Plahotniuc-Dodon” o poate manipula.
Rămâne speranța că această mica oază de libertate și demnitate să poată construi o alternativă de guvernare viabilă pentru evitarea unui război intern și oferirea unui traseu autentic de integrare europeană pentru R. Moldova.