Linkuri accesibilitate

„Nicolae Iorga spunea că un popor fără cultură este o gloată...”


Virgiliu Mărgineanu

Jurnalul sâptămânal cu Virgiliu Mărgineanu.

Jurnalul lui Virgiliu Mărgineanu

Născut pe 18 iunie 1969, în satul Fundurii Vechi, judeţul Bălţi. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti (1995). A urmat masteratul la Şcoala superioară de comerţ din Dijon, Franţa specialitatea managementul întreprinderilor culturale (1996). A efectuat stagii în Statele Unite ale Americii, Elveţia, Germania ş.a. Din 1999 este director general al Casei de Filme OWH TV STUDIO. Este membru al Uniunii Cineaştilor din Moldova (din 2002) şi al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (din 2011). Din 2001 este preşedinte al Festivalului Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:42 0:00
Link direct

Luni

După trei zile de înzăpezire reușesc să scot mașina din nămeți. Bucuria fetelor că nu vor merge azi la scoală cu troleibusul. Plăcerea timpului petrecut în masină în drumul spre scoală cu Ioana și Elena, este presurată de glumele lor după fiecare frază auzită la radiou sau pentru fiecare temă repetată înainte de vreun test sau o lucrare. Încerc în aceste 30 de minute să nu folosesc telefonul mobil pentru a profita din plin de compania lor. Azi am făcut bancuri pe seama telefonului mobil al Lenuței, care a fost uitat acasă și fără de care va trebui să reziste o zi întreagă. Va reuși oare? Vă imaginați? Un adolescent, azi, fără telefon mobil și fără internet?

Beau o cafea cu un coleg într-un local din apropierea sediului și stabilim câteva activități importante pe care urmează să le reușim săptămâna aceasta.

La 10.00 sunt la birou. Profitând de fatul că săptămâna aceasta studenții de la AMTAP sunt în vacanță, încerc să-mi repartizez timpul orelor din programul universitar pentru alte activități restante, care, spre mirare, nu se mai reduc niciodată. Între timp, sunetele telefoanelor, atât la fix cât și la mobil, au început în forță, iar o dată cu ele și agenda mea se completează cu noi rânduri și semne de exclamare.

Pentru ora 12 sunt invitat de o cunoștintă mai veche la o întâlnire. Am acceptat-o doar pentru faptul că mi-a propus să ne plimbăm prin parc în timpul acestei discuții. Recunoaștem că o plimbare prin parc a devenit azi un lux și o raritate, dar mai ales în mijlocul lui ianuarie. M-am simțit foarte bine după această oră. Propun tuturor celor, care au programate întâlniri în oficiu sau la vreo cafenea, să le schimbați în promenade. Inclusiv temele abordate în asemenea împrejurări devin mai limpezi, mai senine și mai clare.

La 13.00 mă așteaptă D-na Valentina Plugaru la Uniunea Cineaștilor cu un ceai fierbinte și câteva prăjituri. (ăsta va fi și prânzul meu de astăzi), dar și cu o mulțime de probleme ce trebuie rezolvate de urgentă. E o săptămână importantă pentru cineaști, ținând cont că,vineri 18.01,organizăm prima ediție a Galei Cineaștilor și ne dorim cu toții să fie una reușită.

Apoi sunt invitat la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, alături de ceilalți președinți ai Uniunilor de creație pentru a participa la ședinta comisiei de evaluare a îndemnizațiilor pentru oamenii de creație în etate. Este prima ședintă din acest an, dar ultima în această componență. D-l Vladimir Hotineanu, președintele comisiei, ne-a anunțat că se retrage și a prezidat această ultimă ședintă pe o notă nostalgică. Poate că din acest motiv ședința a durat mai mult ca de obicei, dar nici un membru nu și-a permis să plece înainte de a vota toate punctele din ordinea de zi.

În drum de la Minister spre oficiu trec pe la o agenție de asigurări. Leontina m-a rugat să fac o asigurare de călătorie pentru Ioana, care urmeaza să plece la Bruxelles pentru o altă conferință a tinerilor, după ce a participat, acum câteva luni, la o conferință în New York. Sunt sigur că Ioana mă va depășiși la capitolul număr de țări vizitate.Vorbeste fluent déjà 5 limbi.

În câteva minute de negociere, descoperim cu doamna broker de la compania de asigurări că avem copii la același liceu și că ei chiar se cunosc. Ce mică e Moldova !

Seara ajung din nou la OWH unde mă așteaptă mai multe de rezolvat, dar prefer să citesc un scenariu de film care stă pe biroul meu de câteva zile, iar regizorul așteaptă un răspuns privind posibilitatea de a-l depune la CNC pentru finanțare în 2019.

Ulterior, împreună cu colegul meu, Radu Zaporojan, merg la volei. De vreo 8 ani, în zilele de luni și joi, ne relaxăm jucând volei cu mai mulți prieteni: profesori, medici, jurnaliști, oameni de afaceri și câțiva studenți, care trebuie să recunoaștem, joacă mai bine decât noi. Din anumite motive în ultimele 2 luni nu am frecventat și aveam emoții că nu voi rezista, dar a fost bine. Astăzi echipa noastră a câștigat. Dupa meci, colegii mei aveau chef de discuții despre politică bineînțeles, dar și despre evenimentele culturale, ce urmează să se întample în viitorul apropiat.

În drum spre casă trec să iau fetele de la un concurs de jocuri intelectuale “Ce ? Unde ? Cand ?”. Uneori mă înspăimantă faptul că și ele au un program la fel de plin ca al nostru, dar atâta timp cât reușesc și îl fac cu plâcere, ne bucurăm pentru ele.

Ne oprim la magazinul de lângă casă să ne aprovizionăm pentru a doua zi (conform mesajului primit prin SMS de la Leontina.) Agentul de pază de la întrare se uită la noi, apoi la ceas și ne anunță că mai avem doar cinci minute. Ne-am repartizat toți trei în trei secții ale magazinului și am reușit. La 22.00 ieșim din magazin, urându-i o seară liniștită domului care a încuiat ușa după noi cu un zâmbet de mulțumire.

Acasă ne așteaptă Leontina, bunica Elena, cina în familie cu povestirile fiecăruia despre peripețiile de luni, dar și temele pentru a doua zi, în cazul meu – jurnalul săptămânal pentru Europa Libera.

Marți

Azi e o zi specială.Sper că nu doar pentru oamenii de creație, ci și pentru publicul spectator. Din anul în care data de 15 ianuarie a fost declarată oficial Ziua Națională a Culturii, numărul evenimentelor culturale organizate în această zi este tot mai mare de la o ediție la alta, iar asta ar trebui să ne bucure cel mai mult. Nicolae Iorga spunea că un popor fără cultură este o gloată și ar fi un mare păcat dacă acest colț al Europei, care oferă zeci și zeci de talente apreciate în toată lumea, să rămână a fi considerat de unii “o gloată”.

Incep ziua felicitându-mi prietenii născuți pe 15 ianuarie. Nu mă mir de ce am reținut atât de ușor ziua lor de naștere.

Am programată o întalnire cu Veronica Cheltuială, directorul comercial al Companiei iTicket.md. Ce coincidență, că la prima intalnire de azi, discutăm tot despre un mare proiect cultural: Spectacolul “O seară în parc” ediția II, ce va avea loc pe 29 iunie 2019 la Teatrul de Vară. Cuplul Radu și Veronica Cheltuială( ca și noi de altfel) au reușit să construiască o afacere bazată pe promovarea și organizarea proiectelor culturale. Mii de spectatori pleacă fericiți de la concertele organizate de ei (iTicket), mulțumindu-le cu aplauze și zâmbete, dar nu toți conștientizează câtă muncă se depune pentru organizarea acestora. Deaceea sunt onorat că OWH Studio va fi unul din partenerii următorului proiect, pregătirile căruia sunt deja în toi.

Între 11.00 și 12.00 discutăm cu colegii de la OWH despre activitățile urgente, dar și despre cele care mai pot aștepta nițel. Spre bucuria noastră avem și clienți care conștientizează că activitățile de creație necesită mai mult timp pentru a fi realizate cu succes și nu ne presează cu termeni și rapoarte de predare.

În drum spre Palatul Republicii trec pe la Uniunea Cineaștilor.

Azi, datorită Lenuței, care nu și-a uitat telefonul și m-a sunat să-mi propună (fără dreptul de a refuza) să luăm prânzul împreună, voi fi mai fericit în a doua jumătate a zilei.

Sunt invitat la Gala Premiilor în Domeniul Culturii, organizată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Un eveniment devenit deja tradiție, unde întâlnești cei mai activi oameni de creație (conform aprecierilor MECC), care s-au manifestat pe parcursul anului și sunt apreciați la nivel oficial.

Păcat doar că, din nu stiu care considerente, premiul Emil Loteanu, oferit celui mai activ cineast, anul acesta nu s-a acordat. Sunt supărat… Noroc de prieteni și persoanele cunoscute cu care ne-am întâlnit acolo și cu care am schimbat câteva gânduri, felicitându-ne reciproc și urându-ne un an cu mai mult timp pentru proiectele de suflet.

De acolo am revenit la OWH unde, după mai multe activități de rutină, am analizat și redactat un contract pe care urmează să-l semnăm cu o companie de la București, care în următoarele săptămâni ne va presta servicii de postproducție pentru filmul Leontinei despre deportările în Siberia. Mă bucur că partenerii noștri au fost sensibilizati de mesajul filmului, oferindu-ne cele mai bune condiții de colaborare.

In drum spre casă îl sun pe tata, care e acum în satul său natal Fundurii Vechi și nici gerul de afară nu-l convinge să vină și să stea cu noi la Chișinău. Îmi argumentează că acolo face mai multă mișcare, iar asta-i sănătate. Știu că are dreptate, iar dovadă este și parcurgerea celor peste 500 KM pe jos de la Bălți la Alba-Iulia, ca omagiu adus Marii Uniri. Reușesc în schimb să-l conving ușor să ne ofere pentru Gala Cineaștilor vin produs de el. Toți prietenii mei și mulți cineaști cunosc și apreciază calitatea vinului tatălui meu, care a devenit vinul FIFD CRONOGRAF. Deci pentru Gala Cineaștilor, capitolul “Bachus” e rezolvat cu succes.

Acasă, mă așeaptă ființele dragi… cu recital din Eminescu...

Cu mâine zilele-ți adaugi,

Cu ieri viata ta o scazi

Și ai cu toate astea-n față

De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine

În astă lume a-l urma

Precum când soarele apune

El și răsare undeva…

Miercuri

Astăzi prima jumătate de zi este dedicată studioului. Am reușit în liniște să vorbesc pe rând cu fiecare coleg, să analizăm mai detaliat activitățile și problemele, să găsim soluții și să facem niște planuri pe termen mediu și lung. Doi colegi m-au rugat să le accept o săptămână de vacanță de iarnă. Au găsit niște bilete ieftine de avion și vor să viziteze o nouă țară, un nou oraș. Bineînțeles că am acceptat și mă bucur pentru tinerii noștri că au aceste posibilități, pe care noi nu le aveam în tinerețele noastre. Ținând cont că acest sfârșit de lună are mai multe activități programate, a trebuit sa redistribuim sarcinile în așa fel, încât colegii să poată pleca fără a perturba proiectele derulate de OWH.

Între timp am primit scenariul pentru Gala Cineaștilor. Mă uit peste el și mai fac câteva modificări. Sunt sigur că până vineri vor mai interveni și alte schimbări, dar îndrăznesc să-l salvez cu denumirea ”Varianta Finală 1” . Sună ciudat, dar se întâmplă să am în calculator documente salvate cu denumirea ”Varianta Finală 2” , ”Varianta Finală 3”, ”Varianta Finală Finală” , etc.

Merg la la Biblioteca BP Hașdeu, acolo are loc decernarea premiilor Direcției Generale , Educație, Tineret și Sport a Primăriei Municipiului Chișinău celor mai bravi tineri ai anului 2018. Am facut parte din juriul care a analizat toate dosarele depuse și a selectat 10 din cei mai buni tineri în diferite domenii pentru premii și 10 pentru mențiuni. Nu a fost simplu pentru că au fost foarte mulți pretendenți și mă bucur că avem tineri atât de talentați care au venit cu lucrări foarte serioase și nu doar din domeniul artelor, ci și a științei. Este curios să stiu că unii dintre ei, la ai lor 18-19-20 de ani au făcut cercetări în domeniul chimiei, fizicii, medicinei, au prezentat noi invenții, brevete, în cadrul unor proiecte de cercetare în parteneriat cu Academia de Știinte a Moldovei. Păcat doar că majoritatea acestor tineri vor pleca la studii in afară și puține, foarte puține sanse sunt să revină. Consider că autoritățile ar trebui să acorde o atenție deosebită anume aceastei categorii de resurse umane calificate. Ei pot aduce o mare plus valoare Republicii Moldova.

Dupa ceremonie, o altă plăcere a fost traseul parcurs pe jos de la Biblioteca Hașdeu până la OWH cu Lenuța, fiica noastră mică. Eram atât de fericiți în aceste momente petrecute împreună, încât traseul mi s-a părut foarte scurt, chiar dacă ne-am oprit de multe ori, întâlnind vreun cunoscut cu care am schimbat două-trei vorbe.

La OWH mă aștepta d-l Nicolae Pojoga, un mare creator al imaginii și nu doar. Au zburat practic cele 30-40 min de discutii cu Dumnealui. Unde se grăbește timpul acesta?

Joi

Azi prima jumătate de zi este una lejeră, a doua însă va fi ca la armată.

Îmi permit de dimineață să stau la o cafea cu niște prieteni, în același local de lângă sediul nostru. Cândva ne consideram norocoși pentru că avem sediul lângă aceasta cafenea și ne e comod să stabilim oricând intalniri aici. Acu constat că numarul cafenelelor și restaurantelor e atât de mare pe km pătrat, încăt depașeste cu mult numarul cinematografelor, al bibliotecilor, salilor de spectacol… Oare chiar atat de mult s-au inversat preferintele consumatorului ?

Pana la prânz sunt la OWH.

Zeci de telefoane, intrebari - raspunsuri, probleme – solutii, aprobari- respingeri, etc

Dupa masa:

15.00 – sunt la UCM – ultimile concretizări pentru Gala Cineaștilor de mâine. Toți au emoții. E ceva normal.

16.00 – Suntem invitați din nou la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării pentru a semna procesul verbal de la sedința de luni și pentru a discuta despre anumite proiecte culturale din 2019.

16.40 - Trec pe la sala, unde mâine va avea loc Ceremonia, stabilim ultimele detalii tehnice.

17.00 - Ajung la Biblioteca Onisfor Ghibu unde are lor lansarea de carte a lui Octavian Țâcu ”O istorie ilustrată a românilor de la est de Prut”. Il cunosc de mult timp pe Octavian Țâcu și am ținut neapărat să ajung la acest eveniment. O carte la care lucrează de mult timp, dar care a vazut abia acum lumina tiparului grație editurii Litera. Mă mir cum reușește Octavian Țâcu să fie omniprezent. Și să le reușească cu brio pe toate. Probabil e caracteristic sportivilor de performanță, care pot sa se concentreze, să-si gestioneze exact timpul, să acorde prioritate lucrurilor importante. Îi doresc mult succes și pentru 24 februarie 2019. Face parte din categoria de personalități care, atunci cand ține vreun discurs la conferințe internaționale, te face să te simți mândru că ești conaționalul lui.

Avem programată ședința consiliului Asociației Liceului ”Spiru Haret”. De câțiva ani fac parte din acest consiliu și chiar dacă trebuie sa-i acord câteva ore pe lună, o fac cu toată responsabilitatea. Este un liceu model – bun exemplu pentru alte instutuții de învățământ.

Merg la volei cu prietenul nostru, Robert Ixari, care locuiește la câțiva pași de liceu și când avem ocazia mergem împreună la sală. Este un pictor foarte talentat, un jucător de volei foarte bun și pot confirma că este și un Om foarte bun.

După volei găsesc mai multe apeluri nepreluate și un mesaj prin care aflu că niște colegi sunt la o discuție la bere cu o delegație din România și mă așteaptă și pe mine. Obosit fiind, accept provocarea.

La 23.30 – în sfârșit acasă, dar mai e de scris jurnalul și de pregătit discursul pentru mâine.

Vineri

Azi toată ziua este dedicată pregătirii și organizării Galei Cineaștilor. Din mesajele care circulă prin târg simt că vor veni multi cineaști. Deci un prim rezultat l-am obținut. Va fi un eveniment așteptat.

O mulțime de telefoane cu zeci de întrebări: cum, ce, unde, cine, când, etc. Toată lumea are emoții. Va trebui să facem față așteptărilor. Sper să fie un eveniment de marcă, care-și va găsi locul potrivit printre multe alte proiecte similare existente.

Ramân de părerea ca cinematografia, cea de-a saptea arta, are un cuvant important în educația publicului și suntem obligați să acordăm o atenție deosebită în dezvoltarea și promovarea ei.

Poate de aceea și eu, și Leontina ne-am înrolat cu mult drag și pasiune, dar și cu ”motoarele la maxim” în acest domeniu și sperăm că efortul nostru să fie contribuția pe care o putem aduce la îmbunătățirea imagini țării în lume.

XS
SM
MD
LG