Cum o anunță în această dimineață agenția Reuters, Ucraina a respins în timpul nopții ultimatumul rusesc care cerea predarea totală a orașului port strategic de la Marea de Azov Mariupol.
Cotidianul francez Libération are în această dimineață un interviu cu Irina Vereșciuk, vice-premier a Ucrainei, care, punând în lumină cazul orașului bombardat neîncetat Mariupol explică cum «Putin exercită o răzbunare personală asupra locuitorilor din Mariupol». Este o pedeapsă colectivă, pentru o umilință trecută: Putin a eșuat în 2014 în încercarea de a ocupa acest oraș ucrainean esențial pentru încercarea de a reuni pe cale terestră Crimeea de Rusia.
Washington Post citează experți occidentali care pun cifra pierderilor în partea rusă la circa 1.000 de militari morți sau răniți pe zi.
Мarele cotidian italian La Repubblica estimează că războiul și criza din Ucraina reprezintă de pe acum o întorsătură la fel de importantă în istoria lumii pe cât au fost Revoluția Franceză sau conferința de la Ialta.
De altfel, și cotidianul francez Le Monde mai scrisese cum acest război e pe cale de a schimba fața lumii. Întorsătură marcată de discursul șocant al lui Putin de pe un stadion în fața unei “adunări de război” (un’adunata di guerra, spune La Repubblica, folosind practic același cuvânt ca în română, “adunata” pentru “adunare”), acel discurs al lui Putin fiind un «amestec de rock, kitsch și moarte». După cele ce se întâmplă de o lună încoace (la care se adaugă și cei opt ani precedenți), scrie Le Monde, ucrainenii și rușii vor fi divizați de acum înainte pentru totdeauna.
Diviziuni care se răsfrâng de altfel până în clasa politică occidentală. În Marea Britanie, de pildă, Boris Johnson (care chiar nu avea nevoie de un nou scandal) este tot mai criticat pentru felul în care a comparat Brexitul, ruperea de Europa, cu războiul ucrainenilor atacați de Rusia. (The Guardian analizează în detaliu discursul lui Johnson.)
Tot The Guardian, la Londra, mai analizează și felul în care războiul lui Putin afectează și extremele drepte europene, din categoria britanicului Nigel Farage, sau a francezilor Marine Le Pen și Eric Zemmour. În schimb, ca o specificitate franceză, simpatia pentru Putin nu pare să fi afectat în niciun fel până acum scorul electoral al candidatului stângii extreme franceze în alegerile prezidențiale de luna viitoare, Jean-Luc Mélenchon.
Bine ați venit la Naztlé
Le Monde anunță, în lanțul de retrageri din Rusia a marilor firme occidentale, refuzul gigantului elvețian Nestlé de a părăsi piața rusă. Ca multe alte multinaționale, acest gigant mondial al sectorului agroalimentar este acum ținta unei virulente campanii pe rețelele sociale.
Prima salvă a fost trasă de pe smartphone-ul premierului ucrainean, Denis Șmîhal, după întâlnirea sa cu CEO-ul grupului elvețian Nestlé, Mark Schneider, în cadrul căreia acesta din urmă a refuzat ca grupul său să părăsească țara lui Putin. Nestlé nu se va retrage din Rusia și va continua să aprovizioneze Rusia cu „produse de bază”, precum hrană pentru copii și animalele de companie.
„Am vorbit cu Mark Schneider. Din păcate, nu dă dovadă de înțelegere. A plăti taxe la bugetul unei țări teroriste înseamnă uciderea copiilor și a mamelor fără apărare”, a postat șeful guvernului ucrainean pe Twitter.
Câteva clipe mai târziu, a fost rândul ministrului de externe al Kievului, Dmitro Kuleba: „Prejudiciul pe termen lung adus reputației companiei este proporțional cu amploarea crimelor de război rusești comise în Ucraina. »
In ultimele zilei campania de boicotare a produselor Nestlé s-a întețit pe rețelele sociale. A pornit un adevărat tsunami pe rețelele de socializare, unde toți cei care au fost câștigați de partea Ucrainei de la începutul invaziei ruse în urmă cu trei săptămâni denunță acum cinismul comercial al companiei elvețiene și fac apel la boicotarea produselor sale.
Nestlé a devenit astfel „Naztlé”, iar logo-ul său monocrom (puii în cuib, hrăniți de mama lor) a fost deturnat și pătat cu vopsea roșie de culoarea sângelui. Deși Nestlé a anunțat în urmă cu două săptămâni că va suspenda livrările către Rusia ale unora dintre produsele sale emblematice, cum sunt capsulele de cafea Nespresso sau apa minerală San Pellegrino, totuși firma nu are intenția să-și închidă cele șapte fabrici locale. Rusia a fost sursa unor venituri de 1,7 miliarde de franci elvețieni în 2021 (aproximativ 1,6 miliarde de euro), 2% din cifra de afaceri a firmei. Apoi, Nestlé are 7.000 de angajați în Rusia.
Alte multinaționale agroalimentare, precum Danone sau olandezul Unilever, rămân și ele deocamdată în Rusia. La o scară mai mică, și acestea fac obiectul denunțurilor pe rețelele de socializare. Vineri, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat, la rândul său, anumite companii europene că finanțează indirect războiul din țara sa, continuând să opereze în Rusia, citând mai ales Nestlé și Auchan.
«Kinjal» (Кинжал)
Rusia a recunoscut că a folosit pentru prima oară cel puțin o rachetă supersonică de tip «Kinjal». Cum o scrie Le Monde, lăudate de câțiva ani încoace ca fiind „invincibile” de către Vladimir Putin, aceste noi rachete sunt mândria armatei ruse și au avantajul de-a fi mai greu de interceptat decât rachetele balistice convenționale. Putând să-și schimbe direcția de zbor și având o viteză de până la 10 Mach, sau 12.000 km/h, ele sunt aproape imposibil de interceptat de către sistemele de rachete defensive (cum este cel de la Deveselu, în România) și pot perfora construcții subterane fortificate cu pereți din beton armat de câțiva metri grosime, deși unii experți militari occidentali au estimat că Rusia ar putea exagera capacitățile acestei arme aer-sol.
Rusia e prima țară din lume care a dezvoltat asemenea arme hipersonice. Acestea sunt mândria lui Putin, care se laudă în mod regulat cu existența lor, ca dovadă a superiorității militare a țării sale. Pentru unii experți militari occidentali, însă, folosirea unor asemenea rachete extrem de scumpe în operațiuni de tipul celor din Ucraina indică mai degrabă un soi de frustrare și neputință din partea Rusiei. Altfel zis, o asemenea rachetă e prea scumpă și sofisticată pentru a fi trasă asupra unor barăci militare, așa cum s-a întâmplat.
Ce este un «Kinjal»
S-ar putea scrie studii și epopei despre ceea ce înseamnă «kinjal» (кинжал, numele respectivelor rachete) în mitologia patriotică rusă. «Kinjal» este ceea ce românii numesc cu cuvântul luat din turcă: «hanger». Este pumnalul lung caucazian, împrumutat și de cazaci, și care intră ca element obligatoriu în ținuta cazacilor sau a caucazienilor.
Atât Pușkin, cât și Lermontov, au scris câte un poem intitulat Kinjal (Kинжал): «Hangerul». Ba chiar, cel al lui Lermontov începe printr-o adevărată declarație de amor adusă «kinjalului»:
Cât te iubesc, kinjal greu oțelit,
Tovarăș lucitor și rece.
Gruzinul pentru răzbunare te-a strujit,
Cerchezul prin război cu tine trece.
Люблю тебя, булатный мой кинжал,
Товарищ светлый и холодный.
Задумчивый грузин на месть тебя ковал,
На грозный бой точил черкес свободный.
