„Ţara mea este mai importantă decît persoana mea. Şi de ceea ce are nevoie acum republica noastră e stabilitate!”. Aceste afirmaţii patetice, postate luni pe Facebook, aparţin lui Sebastian Kurz (născut în 1986 la Viena), fost cancelar al Austriei. Demisia previzibilă a lui Kurz a fost un gest de autoapărare care urma să evite moţiunea de cenzură, programată, care l-ar fi costat funcţia de şef al guvernului.
Moţiunea de cenzură ar fi fost votată şi de către Partidul Ecologist care face parte din coaliţia de guvernare în care formaţiunea conservatoare a lui Kurz, Partidul Popular Austriac (Österreichische Volkspartei – ÖVP) deţine majoritatea. Procuratura austriacă a deschis o anchetă împotriva lui Kurz, în cancelariatul de la Viena a avut loc o percheziţie, s-au confiscat numeroase documente şi corespondenţă electronică. Lui Sebastian Kurz i se reproşează faptul că ar fi finanţat o campanie de publicitate în favoarea sa, folosind în acest scop bani publici. Totodată, este învinuit de trafic de influenţă şi complicitate la acţiuni de corupţie.
Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile la Viena seamănă cu un thriller cu final incert şi ca o continuare a unui serial în care fostul coaliţionar naţionalist-autoritar al conservatorilor, aşa numitul Partid Liberal din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs – FPÖ) a fost implicat într-un scandal similar de corupţie, ceea ce a dus în 2019 la dizolvarea cabinetului Kurz şi la organizarea de alegeri anticipate. (Cf. „Ibizagate: cariera unui politician descurcăreț”, RFE, 22.5. 2019) În urma alegerilor, Kurz a preluat din nou conducerea guvernului, în 2020, avîndu-i ca parteneri pe ecologişti.
Renunţarea la putere este pentru ambiţiosul Kurz o lovitură pe care încearcă s-o contracareze cu declaraţii demagogice şi strident populiste. În spatele cortinei continuă să tragă sforile, sperînd că într-o bună zi va reveni în prim plan. Alegîndu-l acum în funcţia de preşedinte al grupului parlamentar ÖVP, partidul său a pus în ghips fractura produsă în cariera acestui politician reprezentativ pentru o stare de spirit cinic-suprapartinică în diversele ţări europene. La propunerea demisionarului a fost numit rapid un succesor în persoana politicianului dur, Alexander Schallenberg, ministru de externe şi consilier al lui Kurz. În declaraţia guvernamentală rostită marţi în faţa parlamentului, Schallenberg a precizat că el va acţiona în conformitate cu linia politică a predecesorului său. Între timp demisionarul s-a grăbit să dezmintă comentariile presei în care se afirma că Schallenberg este doar o siluetă şi că, de fapt, el, Sebastian Kurz, ar fi „cancelarul din umbră”.
A continua linia politică a lui Kurz, promisă cu aplomb de către cancelarul Schallenberg, înseamnă întreţinerea relaţiilor apropiate cu scepticii guralivi din grupul anti-migraţionist de la Visegrad, Polonia, Ungaria, Slovacia şi Cehia. Asta în pofida promisiunii, exprimată marţi în declaraţia sa guvernamentală de a promova o politică pro-europeană consecventă.
Criza politică în nici un caz nu a fost depăşită. O nouă moţiune de cenzură îl vizează pe ministrul finanţelor, Gernot Blümel, de la ÖVP, considerat un pion important al „sistemului Kurz”, precum a fost calificată „reţeaua de corupţie” de către opoziţia parlamentară.
Într-un interviu difuzat de televiziunea vieneză (ORF) cu doi biografi ai lui Kurz, moderatorul a vrut să afle dacă ei cred dacă acum s-a încheiat cariera politică a lui Kurz. Unul dintre ei, Paul Ronzheimer, de la ziarul german de bulevard „Bild”, a pronosticat o revenire a lui Kurz (ceea ce a repetat şi într-o postare pe Twitter). Barbara Tóth, jurnalistă de la săptămînalul austriac „Falter”, în schimb, a prezis sfîrşitul carierei politice a lui Kurz - după ce investigaţiile justiţiei se vor încheia şi după ce va fi pronunţată o sentinţă într-un eventual proces de corupţie.
