În ciuda temerilor scepticilor și adversarilor politici, noul guvern de la București s-a constituit surprinzător de repede, cele trei partide care alcătuiesc coaliția de la putere reușind să-și armonizeze opțiunile. S-a respectat, în linii mari, procentajul obținut de fiecare formațiune la alegeri după care partidele și-au nominalizat miniștrii.
Există, bineînțeles, mai multe semne de întrebare, sare în ochi, spre exemplu, prezența la Ministerul Educației a lui Sorin Cîmpeanu, cunoscut traseist politic care, în plus, a încercat în 2012 să-l scoată basma curată pe Victor Ponta când acesta a fost acuzat de plagiat. Altfel, unii dintre noii miniștri – la fonduri europene, la transporturi – par puși pe fapte mari și va trebui să așteptăm pentru a vedea dacă realizările sunt la înălțimea promisiunilor.
Guvernul se poate, în sfârșit, sprijini pe o majoritate parlamentară solidă. Dacă social-democrații au anunțat că vor face o opoziție dură, AUR, partidul prezent pentru prima oară în parlament, rămâne o necunoscută. Îl caracterizează, cu siguranță, naționalismul agresiv și populismul rudimentar; se prezintă drept un partid anti-sistem dar pretinde, totodată, că respectă prevederile constituționale.
Câțiva dintre liderii lui se situează în descendența extremei dreptei și a legionarismului, alții sunt coronasceptici și militanți anti-mască și anti-vaccin. O figură cunoscută a mitingurilor anti-mască este avocata Diana Șoșoacă, acum parlamentar și care a avut, după nici două zile de prezență la Senat, prilejul de a sfida pe toată lumea prin nerespectarea regulilor elementare și obligatorii de protecție împotriva coronavirusului. Prin Diana Șoșoacă, mahalagismul grotesc pătrunde în Parlament.
O curiozitate a actualului legislativ este numărul comisiilor parlamentare: 24 la Camera deputaților, 23 la Senat. E un număr aberant de mare dacă ne gândim că în Parlamentul european sunt numai 20 de comisii. Ai zice că s-a dorit ca să se dea cât mai multor parlamentari senzația că au ceva de făcut.
La împărțeala pe partide, AUR a primit două comisii: Comisia pentru constituționalitate și Comisia pentru egalitate de șanse pentru femei și bărbați. Această atribuire pare mai curând o glumă, știut fiind că unul din liderii partidului, Sorin Lavric, s-a ilustrat – printre altele – prin declarații vehement misogine. Dar nici cu guvernul nu ne putem lăuda la acest punct: o singură femeie ministru, și care e de la liberali și nu de la USR-PLUS, partidul care își făcea un titlu de onoare din principiul promovării femeilor. Dar, după cum se vede, teoria e una, practica e alta.
Mai multe detalii pe pagina Europa Liberă România.
