Cu toate acestea, există câteva aspecte specifice pentru care se pregătesc. Unul dintre acestea este tariful de import. Oficialii sunt convinși că promisiunea din campanie a lui Trump referitoare la un tarif universal pentru importuri între 10 și 20% va fi implementată, însă va putea fi gestionată – chiar dacă există temeri că pentru anumite produse vor fi taxe și mai mari.
Un alt aspect specific este presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare, viitorul președinte sugerând recent că 5% din produsul intern brut (PIB) al fiecărei țări din NATO trebui să fie dedicat armatei, în condițiile în care majoritatea membrilor europeni abia sunt pe punctul de a depăși vechea țintă, de 2% .
În privința Ucrainei, UE pare în pană de idei
Viitorul Ucrainei va fi în centrul atenției, mai ales dacă va exista un fel de acord de pace sau de încetare a focului în 2025. Din nou, acestea depind de Trump. Pentru UE, obiectivul este de a-și asigura cel puțin un loc la masă – ceea ce este departe de a fi o certitudine.
În ceea ce privește Ucraina, UE pare să acționeze de pe margine. Uitați-vă la cea mai recentă propunere a președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski, de a utiliza miliardele din activele rusești înghețate în Occident pentru a cumpăra arme americane.
UE ar avea puțin de câștigat de pe urma unui astfel de acord. În primul rând, banii ar intra în cuferele SUA și nu în cele europene și, în al doilea rând – deoarece majoritatea banilor ruși se află în UE – ar înseamna că o astfel de mișcare ar putea submina zona euro ca loc sigur în care țările terțe pot face afaceri.
UE a utilizat aceste active înghețate drept garanție pentru ultimul împrumut acordat Ucrainei de către G7, care va acoperi cheltuielile Kievului cel puțin în 2025. Dar, pentru moment, în ceea ce privește ideile și inițiativele, Europa nu este pregătită să meargă mai departe.
În căutarea consensului privind sancțiunile împotriva Rusiei
UE va continua să sancționeze Rusia. În timpul președinției de șase luni a Ungariei la Consiliul Uniunii Europene, în a doua jumătate a anului trecut, Bruxelles-ul a adoptat măsuri dintre cele mai dure.
Acum, cu Polonia la conducere, mult mai dură față de Moscova, există speranțe la Bruxelles ca un nou pachet să fie gata pentru a treia aniversare a invaziei la scară largă a Ucrainei, pe 24 februarie.
Idei precum vizarea industriei rusești de gaze naturale lichefiate (GNL) și a celei nucleare vor fi cu siguranță promovate de unii membri, dar este puțin probabil să primească „undă” verde de la toate cele 27 de state membre.
Ungaria nu a aprobat încă prelungirea cu șase luni a actualelor sancțiuni economice ale UE împotriva Rusiei. Termenul limită este 31 ianuarie și, potrivit diplomaților cu care am vorbit în mod neoficial, Budapesta a cerut ca blocul să ia decizia după inaugurarea lui Trump.
Nu este clar ce dorește Ungaria – probabil cel mai pro-rus stat din UE – dacă ar dori ca sancțiunile să fie atenuate sau dacă Budapesta și-ar dori acces la fondurile UE care i-au fost înghețate din cauza rezultatelor sale slabe în privința democrației.
Diplomații UE sunt deja îngrijorați că această problemă se prelungește până în ultima săptămână din ianuarie. S-ar putea să nu fie rezolvată până la 27 ianuarie, când miniștrii de externe ai UE se vor reuni la Bruxelles.
Extinderea UE este în mare parte suspendată
În ceea ce privește extinderea UE în 2025, este probabil să se ia o decizie istorică de deschidere a câtorva dintre cele 33 de capitole ale extinderii UE – domeniile politice cheie pe care țările candidate trebuie să le alinieze la standardele UE – în timpul președinției poloneze. Dar nu este vorba de o afacere încheiată.
Pentru a convinge toate statele membre – inclusiv scepticii precum Ungaria și Slovacia, care critică din ce în ce mai mult planurile Kievului de integrare în UE – este probabil ca Serbia să deschidă noi capitole de extindere pentru prima dată de la invazia rusească din 2022.
Statele baltice, Polonia și Olanda trebuie să accepte acest lucru, chiar și „ținându-se de nas”, deoarece sunt deranjate de apropierea Belgradului de Rusia și de bilanțul democratic al Serbiei.
Ceea ce este aproape sigur este că aderarea Georgiei la UE va rămâne înghețată. Încă nu există o poziție comună a UE cu privire la situația din țara care, sub conducerea guvernului controlat de Visul Georgian, a fost acuzată de regres democratic. Deși nu există un consens în ceea ce privește sancțiunile împotriva persoanelor asociate cu partidul de guvernământ, precum cele impuse de SUA, există o măsură simbolică de suspendare a liberalizării vizelor pentru deținătorii de pașapoarte diplomatice.
Probabil că nu va exista o presiune pentru repetarea controversatelor alegeri parlamentare din octombrie 2024, care au fost criticate pe scară largă ca nefiind nici libere, nici corecte.
Ca dovadă în acest sens, a se vedea declarația atent formulată a miniștrilor de externe nordico-baltici, de obicei tranșanți, de pe 29 decembrie, când președinta demisionară Salome Zurabișvili a părăsit funcția: „Georgia are nevoie urgentă de o cale de ieșire din criză și de restabilirea încrederii publice în instituțiile sale democratice. Îndemnăm autoritățile georgiene să ia măsuri imediate în această direcție, inclusiv prin punerea în aplicare a recomandărilor electorale ale OSCE și prin luarea în considerare a posibilității unor noi alegeri pe baza acestor recomandări”.
În prezent, la Bruxelles se simte că Georgia se va afla într-o poziție similară cu cea a Turciei – în mod oficial candidată la UE, dar cu calea spre aderare practic înghețată.
Serbia și Kosovo rămân în dezacord
Printre țările din Balcanii de Vest care speră la aderarea la UE, Albania își va continua ritmul rapid de aderare, deschizând mai multe capitole de negociere în plus față de cele șapte pe care le-a deschis deja în a doua jumătate a anului 2024.
Macedonia de Nord și Bosnia și Herțegovina vor rămâne probabil blocate din cauza lipsei de reforme, în timp ce Muntenegru, care și-a deschis deja toate capitolele, va spera să închidă unele în 2025.
Până în prezent, Muntenegru a reușit să închidă aproximativ o cincime din capitolele sale, iar la Bruxelles există multă bunăvoință pentru ca această țară să devină statul membru cu numărul 28 până la sfârșitul deceniului – fie și numai pentru a demonstra că extinderile UE încă mai pot avea loc.
Nu degeaba noul comisar european pentru extindere, Marta Kos, va face probabil din Podgorica prima sa destinație de călătorie în regiune la începutul acestui an. Ceea ce rămâne esențial pentru regiune, ca întotdeauna, este procesul de normalizare a relațiilor dintre Belgrad și Pristina.
Vor exista încercări de a resuscita din nou aceste discuții la cel mai înalt nivel după alegerile parlamentare din Kosovo din 9 februarie, care probabil îl vor readuce la putere pe prim-ministrul în exercițiu Albin Kurti.
Noua șefă a politicii externe a UE, Kaja Kallas, va efectua primul său turneu în Balcanii de Vest, probabil după alegerile din Kosovo. Având în vedere că Kurti și președintele sârb Alexander Vucic au arătat până acum puțin interes pentru ca negocierile să fie un succes, Kallas va avea mult de lucru. Ea va fi ajutată de un diplomat danez de carieră și fost reprezentant special al UE în Bosnia și Herțegovina, Peter Sorensen, care va supraveghea dialogul – la fel cum a făcut fostul ministru slovac de Externe, Miroslav Lajčak, cu predecesorul lui Kallas, Josep Borrell, în ultimii cinci ani.
Populiștii, în marș
Partidele și politicienii populiști ar putea câștiga teren în UE în 2025. Germania începe anul cu un vot parlamentar pe 23 februarie. În timp ce o mare coaliție formată din Uniunea Creștin-Democrată de centru-dreapta și Partidul Social-Democrat de centru-stânga este cel mai probabil rezultat, partidul de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania, AfD, ar putea să se claseze pe locul al doilea, cu aproximativ 20% din voturi – ceea ce ar reprezenta cel mai mare scor obținut vreodată la nivel național.
În Franța, guvernul merge înainte șchiopătând, cu sprijinul tacit al extremei drepte, până când vor putea fi convocate noi alegeri anticipate, în iulie. Guvernele din Spania și Olanda sunt șubrede și ar putea cădea în acest an. Mai la est, populistul miliardar ceh Andrej Babis are șanse să câștige alegerile din octombrie, apropiind politic Praga de Ungaria și Slovacia.
Iar în Austria, Partidul Libertății, de extremă dreapta, a fost însărcinat recent să formeze un guvern pentru prima dată în istorie, ceea ce ar putea alinia Viena la un bloc populist central-european în creștere.
Polonia este un caz aparte și există un argument potrivit căruia liderul său, pro-occidentalul Donald Tusk, este în prezent cel mai puternic politician din UE – ajutat de faptul că țara sa deține președinția UE, se bucură de relații calde cu Washingtonul și este cel mai mare cumpărător militar din NATO în termeni de procent din PIB.
Dar chiar și Varșovia este distrasă de alegeri – un scrutin prezidențial pe 18 mai și un potențial al doilea tur pe 1 iunie. Primarul Varșoviei, Rafal Trzaskowski, aliat al lui Tusk, este primul favorit și, dacă va câștiga, va consolida puterea lui Tusk în țară. Candidatul partidului conservator Lege și Justiție, Karol Nawrocki, se va lupta cu siguranță pentru a fi ales – iar această bătălie va consuma țara în primăvară.
Articol preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
