Motivele sunt trei: o lipsă de opțiuni pentru viitor, diviziuni în cadrul UE și o lipsă de claritate cu privire la ceea ce s-a întâmplat de fapt în ziua alegerilor și în timpul perioadei premergătoare votului parlamentar.
UE a fost prudentă în prima sa declarație de după vot, citând constatările preliminare ale OSCE/ODIHR și menționând că au avut loc „nereguli”. Trei zile mai târziu, șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, a sporit oarecum presiunea printr-o altă declarație, solicitând o anchetă transparentă și menționând că observatorii internaționali „de asemenea, nu au declarat că alegerile au fost libere și corecte”.
Apoi, în cadrul unei dezbateri privind alegerile din Georgia, care a avut loc în Parlamentul European la 13 noiembrie, a venit cea mai puternică mustrare de până acum la adresa autorităților de la Tbilisi: vicepreședintele Comisiei Europene, Margaritis Schinas, a declarat că „aceste alegeri au fost marcate de nereguli grave, cu încălcări raportate atât în timpul campaniei electorale, cât și în ziua alegerilor. Aceste alegeri nu corespund standardelor așteptate de la o țară care deține statutul de candidat la UE”.
Integrare fără georgieni?
Cu toate acestea, UE pare să fi uitat deja de Georgia. Acest lucru s-a putut vedea deja la summiturile de la Budapesta de la începutul lunii noiembrie. Prezent la summitul Comunității Politice Europene (CPE) din capitala Ungariei, prim-ministrul georgian Irakli Kobahidze a luat cuvântul după ce a fost felicitat călduros de prim-ministrul ungar Viktor Orban, care alergase deja la Tbilisi imediat după alegeri pentru a sărbători succesul Visului Georgian și pentru a rupe astfel public unitatea UE.
La Budapesta, Kobahidze i-ar fi criticat pe „unii europeni” pentru că și-au exprimat dezamăgirea față de rezultatul alegerilor, a cerut ca Georgia să fie tratată corect de UE și a declarat că opoziția nu se bucură de sprijinul poporului georgian. Liderul georgian a vorbit la sfârșitul reuniunii și, întrucât Orban a dat cuvântul doar liderilor țărilor din afara UE, nu au existat reacții directe la discursul său.
Liderii UE ar fi trebuit să discute Georgia în profunzime în a doua zi a summitului CPE, însă realegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al SUA și o prezentare a fostului președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, privind competitivitatea blocului au dominat lucrările. În acea zi, doar liderii estonian și lituanian au menționat Georgia.
Diplomații cu care am vorbit au fost puțin supărați că președintele Consiliului European, Charles Michel, a avut o întâlnire bilaterală cu Kobakhidze , dar nu a menționat nimic despre acea întâlnire sau despre Georgia la conferința de presă finală. Întâlnirea a fost descrisă de un înalt funcționar UE care nu a fost autorizat să vorbească în mod oficial ca durând „mai puțin de 10 minute”, iar Michel, potrivit diplomatului, și-a exprimat „îngrijorarea profundă” cu privire la presupusele încălcări electorale și a solicitat o anchetă.
Au existat și alte semne că această problemă este deja pe planul secund. În timpul audierii în Parlamentul European a noului șef al politicii externe a UE, Kaja Kallas, Georgia nu a fost menționată deloc în trei ore de interviu. Nici noul comisar pentru extindere al UE, Marta Kos, nu a menționat Georgia în discursul introductiv al audierii sale, dar a fost întrebată despre această problemă de un membru al Parlamentului European. Ea a răspuns că procesul de solicitare a aderării Georgiei la UE, care a fost suspendat, ar putea fi reluat dacă guvernul ar renunța la controversata „lege privind agenții străini” și la „legea anti-LGBT” adoptate recent.
Ce s-ar putea întâmpla mai departe?
În cele din urmă, UE va trebui (poate cu reticență) să colaboreze cu guvernul Visului Georgian. Potrivit oficialilor UE cu care am vorbit, există cu siguranță sentimentul că ei sunt singura forță politică redutabilă la Tbilisi, astfel încât UE nu prea are de ales.
O altă parte a problemei pentru oficialii UE este că nu există o dovadă palpabilă în ceea ce privește acuzațiile de fraudă generalizată. Există scepticism cu privire la faptul că partidul de guvernământ a obținut o susținere de 54% în alegeri, dar nu pare o minciună chiar așa enormă. (Ceva mai realist ar fi fost, probabil, un sprijin undeva între 40 și 50 %).
Având în vedere că raportul OSCE de monitorizare a alegerilor poate o să apară peste vreo câteva luni, nu se pot face prea multe acum, în afară de a aștepta.
Sancțiunile UE ar necesita un consens care nu există. Nu doar Ungaria și Slovacia s-ar opune, ci și Bulgaria și Italia, pentru a numi doar două. Suspendarea liberalizării vizelor a fost luată în considerare, dar mulți, inclusiv Germania, nu doresc să vizeze populația generală.
Unele state membre, în special din Europa Centrală și de Est, vor insista probabil pentru un fel de anchetă internațională privind posibilele încălcări ale alegerilor. Dar și acest lucru are capcanele sale. În primul rând, ar accepta-o guvernul georgian? Și ar putea o anchetă susținută de UE să ajungă la ceva radical diferit de ceea ce OSCE lucrează deja? Și, după cum mi-a spus un diplomat: Este cu adevărat momentul să începem să punem la îndoială concluziile misiunilor electorale ale OSCE/ODIHR în general? S-a ajuns la un acord privind trimiterea unei așa-numite „misiuni tehnice” de diplomați de la Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), serviciul diplomatic al UE. Aceștia vor discuta cu toate părțile interesate din țară și vor raporta la Bruxelles.
- Te-ar putea interesa și: Opoziția georgiană renunță oficial la mandatele din Parlament
La sfârșitul lunii noiembrie, Parlamentul European va adopta probabil o rezoluție fără caracter obligatoriu privind Georgia. Aceasta ar putea fi similară rezoluției adoptate de parlament în februarie, în urma alegerilor parlamentare sârbe din decembrie 2023, care au fost marcate de nereguli. Acest document a solicitat „o anchetă internațională independentă efectuată de experți și instituții juridice internaționale respectate” și a îndemnat Comisia Europeană „să lanseze o inițiativă pentru a trimite o misiune de experți în Serbia pentru a evalua situația în ceea ce privește recentele alegeri și evoluțiile postelectorale”. Este demn de remarcat faptul că, în cazul Serbiei, nici ancheta și nici misiunea de experți nu s-au materializat încă. Relațiile cu Belgradul rămân înghețate, dar intacte. Având în vedere războiul în curs de desfășurare din Ucraina și o nouă administrație americană care va veni în ianuarie, cel mai probabil blocul va fi concentrat în altă parte.
Rikard Jozwiak este Editor pe probleme europene al Europei Libere, și ține blogul Wider Europe.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
