La expunere la „limba și literatura moldovenească” în clasa a VIII-a a școlii medii din satul Dereneu, raionul Călărași, din cei 31 de absolvenți, nici unul n-a luat nota „5”, opt au fost notați cu „4”, iar restul - cu „3”. În lucrările elevilor se întâlneau asemenea „perle” ca: „Însărcinarea pe care au întâlnit-o comsomoliștii”, „Boris și Jenea au ajuns la locul însărcinat” sau „minarea comsomoliștilor”.
La examenul oral s-a văzut că unii elevi nu cunoșteau cele mai simple reguli gramaticale. Imperfectul verbului „a citi” a fost ghicit după mai multe încercări. N-au știut să răspundă când „al” este articol și când prepoziție înainte de pronume, care este forma hotărâtă și nehotărâtă a unui substantiv, ortografia prefixelor „în-” („îm-”), „con-” („com-”). La întrebarea care este tema poemului „Pohoarnele” de Bogdan Istru, elevul Petru Gurduza n-a putut spune decât că „aici se arată agricultura”.
Examinatorul, S. Grigorașcenco, explica răspunsurile slabe ale elevilor prin faptul că în ultimii trei ani de școală ei au avut în fiecare an un alt învățător.
Altceva, însă, nu putea înțelege A. Zosean, trimisul ziarului „Cultura Moldovei” la examenele din Dereneu. De ce clasa, unde avea loc examenul, era „împodobită” cu tot felul de „tablouri” de prost gust, ce se vindeau prin piețele basarabene în anii 1945-1946, în loc să fie expuse portretele lui Negruzzi și Creangă, Alecsandri și Eminescu? Sau de ce, în loc de broderii și șervețele, să nu fie afișat un citat din A. Mateevici, ca de exemplu: „Limba noastră-i o comoară, un șirag de piatră rară”?
Zece ani în urmă, sub Stalin, asemenea observații ar fi fost imposibile.
