La umbra rachetelor rusești: Viața la granița de vest a Kazahstanului
Localnicii kazahi din așezările din apropierea instalației militare rusești de testare Kaspustin Iar sunt obișnuiți de multă vreme cu resturile de rachete care cad în apropiere și cu explozii îndepărtate, în timp ce Rusia își testează arsenalul. Fotojurnalistul RFE/RL Petr Troțenko a vizitat regiunea pentru a surprinde viața de la marginea vestică a Kazahstanului.
13
Marjan Mahmetova iese cu vaca la păscut, în Han Ordasi
„Nu aș spune că avem probleme grave de mediu, dar atunci când sunt lansate rachete și vântul bate dinspre lac, castraveții mei se ofilesc imediat. Trebuie să îi stropesc cu vitamine, altfel nu aș mai avea nimic de recoltat”, spune Marjan Mahmetova, localnică din Han Ordasi.
„Nu aș spune că avem probleme grave de mediu, dar atunci când sunt lansate rachete și vântul bate dinspre lac, castraveții mei se ofilesc imediat. Trebuie să îi stropesc cu vitamine, altfel nu aș mai avea nimic de recoltat”, spune Marjan Mahmetova, localnică din Han Ordasi.
14
Pensionarul Bergen Kajgaliev cu soția sa în Han Ordasi.
Kajgaliev, în vârstă de 83 de ani, s-a născut și a crescut în Han Ordasi. A lucrat aproape toată viața, ca profesor de istorie la o școală locală. Kajgaliev își amintește când au început testele militare în sat și spune că se auzeau explozii zi și noapte.
„Acum, nimeni nu poate confirma acest lucru, dar cred că mulți oameni au murit aici din cauza testelor nucleare. Multe familii aveau copii cu handicap. Au fost cazuri când s-au născut fără brațe, fără picioare”, spune el.
„Medicii de la acea vreme au presupus că acestea erau consecințele testelor, dar nimeni nu a vorbit despre asta în mod public. Tuturor le era teamă să se opună autorităților. În anii 1990, unele familii au primit beneficii pentru copiii cu dizabilități, în timp ce altele nu au primit nimic. Mulți dintre cei care s-au născut handicapați au murit deja.”
Kajgaliev, în vârstă de 83 de ani, s-a născut și a crescut în Han Ordasi. A lucrat aproape toată viața, ca profesor de istorie la o școală locală. Kajgaliev își amintește când au început testele militare în sat și spune că se auzeau explozii zi și noapte.
„Acum, nimeni nu poate confirma acest lucru, dar cred că mulți oameni au murit aici din cauza testelor nucleare. Multe familii aveau copii cu handicap. Au fost cazuri când s-au născut fără brațe, fără picioare”, spune el.
„Medicii de la acea vreme au presupus că acestea erau consecințele testelor, dar nimeni nu a vorbit despre asta în mod public. Tuturor le era teamă să se opună autorităților. În anii 1990, unele familii au primit beneficii pentru copiii cu dizabilități, în timp ce altele nu au primit nimic. Mulți dintre cei care s-au născut handicapați au murit deja.”
15
Aiman Bekmambetova (stânga) și fiica ei, Ulbike, localnice din Han Ordasi.
Ulbike a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și slăbiciune musculară cauzată de afectarea funcțiilor cerebrale. Aiman crede că mediul otrăvit ar fi afectat dezvoltarea fiicei sale.
Ulbika are 28 de ani, dar se comportă ca un copil. Ea se joacă cu jucării și poartă scutece. Aiman spune că vecinii au avut o fiică cu un diagnostic similar, dar aceasta a murit. Înainte vreme, spune femeia, „erau mulți astfel de copii în sat”.
Ulbike a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și slăbiciune musculară cauzată de afectarea funcțiilor cerebrale. Aiman crede că mediul otrăvit ar fi afectat dezvoltarea fiicei sale.
Ulbika are 28 de ani, dar se comportă ca un copil. Ea se joacă cu jucării și poartă scutece. Aiman spune că vecinii au avut o fiică cu un diagnostic similar, dar aceasta a murit. Înainte vreme, spune femeia, „erau mulți astfel de copii în sat”.
16
Muzeul local, adăpostit într-o fostă clădire a trezoreriei din Han Ordasi.
În interiorul muzeului, la loc de frunte se află o fotografie a fostului președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, care a vizitat muzeul de două ori, în 1990 și 1997. Personalul muzeului își amintește cu mândrie de aceste vizite.
În interiorul muzeului, la loc de frunte se află o fotografie a fostului președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, care a vizitat muzeul de două ori, în 1990 și 1997. Personalul muzeului își amintește cu mândrie de aceste vizite.