Europa Liberă: Dna Turea, o monografie despre o personalitate ca Doga este o chestiune extrem de responsabilă. Pe de o parte, îi dăltuiți portretul în istorie, pe de altă parte, cine nu știe date din biografia și activitatea dlui Doga? Și atunci, ca și cum intrați pe un teren deja explorat, valorificat. Ați adus ceva nou? Sunt sigur că v-ați ambiționat să faceți o lucrare de sinteză, dar și cu noutăți.
Larisa Turea: „Bineînțeles! Nu sunt la prima lucrare despre Doga. Am mai realizat împreună o lucrare în Do major, de la care am preluat și titlul, acum vreo 12 ani. Și în tot acest răstimp, de fapt, am mai adăugat noutăți, am cules informații despre această personalitate atât de multiplă, despre care într-adevăr s-a scris mult, dar, cred eu, și crede și dumnealui, că nu de ajuns de mult.
Sunt foarte multe fotografii, pentru că este, de fapt, un album, care prezintă din punct de vedere alfabetic creația lui Doga, gândurile lui, secvențe din interviuri, interviuri care au fost realizate la Chișinău, în casa de pe strada Eminescu, la Teatrul Național, dar și la București, la Lisabona, la Charon, în sudul Portugaliei...
Este o carte care încearcă să prezinte acest cosmos care este Eugen Doga – precum știi, are și o planetă care îi poartă numele – din diferite unghiuri de vedere și cred că totuși este prea puțin. Este o carte care poate fi citită de la început la sfârșit și invers, un fel de șotron.”
Europa Liberă: Dar el nu răspunde niciodată la întrebarea: unde și cum se naște muzica? Dvs. v-ați lămurit – ca autoare care îi faceți cronica biografică – cum se naște muzica lui Doga, ce rădăcini are?
Larisa Turea: „El întotdeauna spune că a fi compozitor nu înseamnă să compui, ci înseamnă să scrii; să scrii o muzică pe care o primești de sus, de undeva de la Dumnezeu și că, de fapt, el transcrie ceva ce s-a creat deja în natură, că are o antenă specială care ascultă această muzică din sferele celeste...”
Europa Liberă: Dar de ce tocmai dânsul a fost ales drept receptor de către vocea divină?
Larisa Turea: „Pentru că și-a pus acest scop din copilărie să fie observat, să facă ceva deosebit încă pe când asculta taraful celebru de la el din sat al lui Fedot Murga, pe când era un copil și visa foarte mult ca să-l asculte lumea. A văzut în asta într-adevăr o chemare.”
Europa Liberă: De ce vă întreb asta? Pentru că cineva din copiii cărora înțeleg că le sunt adresate parte din lucrările Dvs. poate ar vrea să devină și ei un Doga-2.0 sau cât de cât să pășească pe căile astea. Performanțele lui Doga pot fi repetate?
Oricine dintre noi – zice Doga – se naște cu un talent, dar acest talent trebuie lucrat...
Larisa Turea: „Cred că da, cred că pot fi chiar și depășite, pentru că oricine dintre noi – zice Doga – se naște cu un talent, dar acest talent trebuie lucrat, necesită foarte multă muncă, foarte multă străduință, foarte multă implicare. Și în această ordine de idei Eugen Doga este un exemplu, un exemplu extraordinar, pentru că are un regim de muncă foarte activ, o disciplină de fier, nu se lasă dus cu vorba și cu păhăruțul, nu recunoaște zile de farniente, este un muncitor extraordinar. Și din acest punct de vedere cred că vom mai avea compozitori cândva, dar astăzi Doga este cel mai ascultat compozitor român în viață.
Și să ne amintim doar că la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci valsul lui Doga a fost văzut în direct de trei miliarde de spectatori, conform statisticilor. Deci este o performanță la care putem ajunge cu mai multă voință și cu mai multă implicare.”
Europa Liberă: Vorbim despre o persoană născută în Transnistria, zona răsăriteană a Moldovei, care, de facto, nu-i mai aparține Republicii Moldova. Mai avem o personalitate născută în Transnistria, Vladimir Beșleagă. Cum se explică faptul?...
Larisa Turea: „Da, avem chiar mai multe...”
Europa Liberă: Mă refer la acești doi creatori...
Larisa Turea: „Vlad Ioviță...”
Europa Liberă: Vlad Ioviță, dar acești doi, pe care-i cunosc eu personal și de asta mă refer la ei, dau clasă unor basarabeni get-beget și sunt mai patrioți decât mulți dintre trăitorii Republicii Moldova, care nu prea prețuiesc faptul că suntem moldoveni sau români din Basarabia.
„Înaintea „podurilor de flori” a fost „Maria, Mirabela”.” A fost o conlucrare artistică extraordinară în perioada cea mai sumbră din istoria noastră...
Larisa Turea: „Eugen Doga și-a recucerit această identitate la fel printr-un travaliu foarte intens, pentru că are o bunică născută la Saharna și a ținut mult la această identitate a sa. De fapt, și-a redescoperit identitatea atunci când lucra la „Maria, Mirabela”, faimosul film, care a fost înaintea „podurilor de flori”. Am și scris într-o revistă românească: „Înaintea „podurilor de flori” a fost „Maria, Mirabela”.” A fost o conlucrare artistică extraordinară în perioada cea mai sumbră din istoria noastră. Și atunci, venind la București împreună cu Grigore Vieru, grație lui Ion Popescu-Gopo, Eugen Doga și-a dat seama limpede cine este, că este român, vorbește limba română și că ține foarte mult la acest patrimoniu al nostru național.”
Europa Liberă: Din când în când, Doga dădea de știre autorităților că i-ar plăcea să fie prețuit mai mult. Dvs. ce ziceți despre modul în care este prețuit și recompensat, dacă în general poate fi recompensat Doga acasă, după recunoștința și recunoașterea pe care o are în lume? De altfel, valsul știm că-i declarat unul din cele zece piese mondiale. Cum credeți Dvs.?
Larisa Turea: „Cred că în general în zona noastră nu există profeți și e păcat, pentru că un creator de talia lui Eugen Doga sigur că merită mai multă recunoștință publică și din partea statului, și trebuie valorificată această comoară. Cred că într-adevăr s-au scris și prea puține cărți, baletele lui, inclusiv „Luceafărul”, nu sunt montate astăzi. Planificăm la Teatrul Național cel puțin un mic omagiu prin montarea „Mariei, Mirabela”, pentru că este un musical, s-a montat în toată lumea, inclusiv în Rusia, în Finlanda, cică acum se montează și la Iași și păcat că la noi nu s-a montat.
Pentru că vorbeam de noutate, în acest volum mi se pare că este un lucru nou accentul pus pe creația teatrală a lui Eugen Doga, despre care s-a uitat, pentru că, de fapt, înainte de a ajunge la film, Eugen Doga a trecut prin teatru. A montat împreună cu Ion Ungureanu faimoasa piesă a lui Aureliu Busuioc „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”, a colaborat cu Ion Ungureanu la montările după piesele lui Ion Druță, a scris coloana sonoră pentru piesele lui Ion Podoleanu, montate la Teatrul Național și la „Luceafărul” și cred că „Maria, Mirabela” ar fi un cadou extraordinar pentru copiii noștri, dar și pentru maturi.”
Europa Liberă: Pe când să așteptăm această premieră?
Larisa Turea: „Depinde de foarte mulți factori, dar sper că spre sfârșitul anului poate s-ar putea realiza. Știi care e cel mai complicat lucru – să găsești niște fonduri. Un spectacol pentru copii cere investiții serioase, în special când e vorba de o poveste cu o deschidere atât de largă și un musical.”
