Într-o atmosferă incendiară, seara deschiderii oficiale a Festivalului Național de Teatru a adus pe scena Teatrului Național din București un experiment teatral, „Hamlet/Collage”, un one man show care i-a avut ca regizor pe canadianul Robert Lepage și ca protagonist pe rusul Evgheni Mironov. Este un proiect, cum spunea Robert Lepage după spectacol, născut de-a lungul timpului, rezultat al colaborării dintre două școli estetice și două tipuri de percepție artistică, din dorința de a da o nouă perspectivă asupra unei piese care stă la baza gândirii și sensibilității moderne.
„Lumea-ntreagă e o scenă”, spunea Shakespeare, însă în Hamletul regizat de Robert Lepage și prezentat în deschiderea oficială a Festivalului Național de teatru scena a avut forma unui cub.
Un cub din care lipseau trei laturi dar care a fost lumea lui Evgheni Mironov și a noastră alături de el vreme de mai bine de două ore. Cu ajutorul tehnologiei și al debordantei imaginații regizorale, cubul de pe imensa scenă a Teatrului Național a fost pe rând o rezervă din secția de psihiatrie pentru nebuni furioși, o sală a palatului Elsinor, o bibliotecă, cimitirul în care era înmormântat tatăl lui Hamlet, văzduhul bântuit de fantoma dispărutului, o cameră de supraveghere a serviciilor secrete conduse de Polonius, o sală de spectacol, adâncul acvatic în care și-a pierdut viața Ofelia și chiar o gaură neagră care părea că absoarbe întreg universul.
Hamletul lui Lepage nu este un simplu prinț prins de mașinăria stricată a lumii și anihilat.
El pare mai degrabă un demiurg nebun, în al cărui vis sunt prinși cu toții, ca niște proiecții pe zidul lumii-cub: și regina mamă, și unchiul criminal, și Ofelia, și Horațio, și groparul, și actorii, cu toții captivii delirului de care este cuprins prințul încă de la începutul piesei.
Nu știm cine este prizonierul cui: Hamlet este închis în salonul de furioși? Întreaga lume este captiva cubului în care trăiește Hamlet? Sau noi cu toții, spectatori, personaje de piesă, regizor, suntem prinși în delirul lui Hamlet?
Este deopotrivă o matrioșcă și o bandă a lui Moebius: pe măsură ce se desfășoară piesa descoperim interacționând universuri paralele, unele în coliziune cu acela al lui Hamlet.
Zidurile lumii-cub devin niște portaluri care ne transferă dintr-o lume într-alta. Însă această mașinărie a lumii construită de regizorul Robert Lepage nu ar fi putut fi pusă în mișcare fără jocul strălucitor, copleșitor al lui Mironov.
Robert Lepage (60 de ani) este un actor, regizor și scriitor din Canada franceză care, după cum spune, detestă rutina. Nu are prejudecăți, spunea el în conferința care a avut loc după reprezentație, nici nu-i place să bată în cuie regia unui spectacol. „Trebuie să ținem cont de personalitatea actorilor, de atmosferă, de inspirație”, afirma el.
Evgheni Mironov (50 de ani), este unul dintre cei mai cunoscuți și influenți actori ruși, artist al poporului și dublu laureat al Premiului de Stat al Federației Ruse. Iată ce spune Larisa Turea, scriitoare și secretar literar al Uniunii teatrale din Republica Moldova.
Europa liberă: Ne spuneți o impresie la cald despre acest spectacol, mai ales că l-ați cunoscut pe Robert Lepage, pe Mironov nici nu mai vorbesc?
Larisa Turea: „Da, am făcut la Salonic un interviu cu dl. Lepage, cândva demult, m-am bucurat să-l văd în aceeași formă ca atunci când a primit premiul „Europa” pentru teatru ceea ce este un privilegiu, pentru că dumnealui este canadian dar a luat acest important premiu european. În privința lui Evgheni Mironov, îl știu de pe când era student. Cândva noi mergeam la Moscova în vizite de informare din partea Uniunii teatrale de la Chișinău. Cred că este unul dintre cei mai mari creatori de teatru din Rusia la ora actuală, și după cum ați observat manifestă și o poziție civică. Chiar aș fi vrut să-l întreb în ce măsură a participat Robert Lepage la aceste inserțiuni din istoria contemporană a Rusiei pe care noi le-am detectat în spectacol, aceste referințe culturale la istoria țarismului, la aceste lovituri de stat care s-au produs în Rusia, la această subminare a puterii care există și astăzi. Mi s-a părut foarte interesantă această viziune asupra lui Hamlet, Hamlet care în același timp este un actor bântuit de niște demoni dar care este și cel care ne exprimă pe noi toți, pentru că noi în acest spectacol am fost, pe rând, și Ofelia, și Gertrude, și Polonius, Polonius foarte concret fiind agent de Securitate, dar în același timp cred că mai mult ca oricine am fost toți Hamlet, a fost o seară extraordinară și nu numai din punctul de vedere al tehnologiilor care sunt implicate în acest spectacol dar și al emoțiilor, al acestor trăiri intense pe care le-am avut în sala de spectacol.”
Mironov este de mai bine de 10 ani director al Teatrului Națiunilor din Moscova, iar piesa regizată de Robert Lepage nu ar fi putut exista dacă ansamblul teatral moscovit nu ar fi preocupat de experimente teatrale și de organizarea și participarea la festivaluri internaționale.
Evgheni Mironov a jucat strălucit în seriale ca Idiotul sau Dostoievski, însă Hamlet pare să-i fi testat cu adevărat puterile actoricești.
A fost pe rând prinț, gropar, bufon, Ofelia, Polonius, Claudius, Gertrude, fantoma propriului tată zburând în înalturile cubului și prăbușindu-se în bezna profundă a gropii.
Un spectacol total care i-a electrizat pe spectatori.
