Cu o formulă la limita eleganței, oricum, neiertătoare, Liviu Avram scrie pe blogurile Adevărul că în liberali ”s-a umflat orezul”. Cu alte cuvinte, puterea li s-a urcat la cap. Au crezut că debarcarea lui Dăncilă şi preluarea guvernării, victoria detașată a lui Klaus Iohannis la prezidențiale „se transferă automat, cu tot cu procente, şi la partid. Iar de când au început să apară sondaje care îi creditau şi cu 47% din preferinţele electoratului, liberalii au început (...) să creadă că pot, prin ei înşişi, să cucerească toate redutele electorale care au mai rămas de cucerit în acest an: localele şi parlamentarele”. Urmează în articol o listă a constatărilor dezamăgitoare asupra guvernării liberale, dintre care propunerile de șefi ai principalelor instituții din justiție, făcute de ministrul de justiție, sunt cele mai încărcate de consecințe.
Președintele Klaus Iohannis a semnat deja decretele pentru Procurorul general și respectiv, șeful DIICOT, asumând numele propuse de Cătălin Predoiu. Dan Tăpălagă (G4Media) crede că șeful statului „transmite astfel un semnal prost în sistem”: pe de o parte, pentru că nu a ținut cont de avizul negativ al Consiliului Superior al Magistraturii, pe de altă parte, prin promovarea, la vârful DIICOT cel puțin, a unui procuror care nu prezintă nici cele mai mici garanții de independență, integritate și profesionalism. „Într-o Românie normală, cu justiție cu adevărat independentă, procurorii-șefi trebuie să fie dincolo de orice suspiciune că ar dispune de vulnerabilități sau pârghii de control.(...)(Or) Clasa politică, oamenii de afaceri influenți, mogulii, nimeni nu pare să mai dorească parchete puternice, scăpate de sub control, care în final ajung să se întoarcă până și împotriva celor mai puternici oameni din stat, vezi cazul familiei Băsescu. Sistemul dorește instituții previzibile, perfect controlabile, care să garanteze liniștea puternicilor zilei”.
Nu-mi place deloc nici setea de putere absolută a liberalilor
Timp de trei zile, în comisiile parlamentare au avut loc audierile miniștrilor propuși să facă parte din cabinetul Orban 2. Mircea Morariu scrie pe contributors.ro că a fost „unul dintre cele mai jalnice spectacole din existența post-decembristă” a Parlamentului. Dar nu asta pare să îl îngrozească cel mai mult, cât virajul brusc al alianței USR-PLUS, care, de câteva zile, atacă PNL mai dihai decât o fac social-democrații. „Nu-mi place deloc nici setea de putere absolută a liberalilor, scrie Morariu. Dar de aici până a accepta că USR-PLUS este în stare să urce de dragul unor ieftine succese de etapă în barca pesediștilor, să facă blat cu aceștia (…) este cale lungă. Alianța USR- PLUS dă regretabile semne a fi parcurs-o aproape în totalitate. Sunt chiar indicii că mai are foarte puțin până la linia de finish. Și tare mi-e teamă (…) că acest finish coincide cu spațiul unui exitus politic”.
Oricum, viitorul nu sună bine. Ar putea veni la putere, nu peste mult timp, o nouă „monstruoasă coaliție” a pesediștilor cu liberalii, pentru că, după cum reamintește Andreea Pora în revista 22, dreapta a fost întotdeauna divizată, mai ales când s-a aflat la guvernare, în timp ce pesediștii și-au conservat punctele forte : „tupeul și manipularea”. „Și capacitatea de a se reface, mai ales când PSD e și la putere, și în opoziție în același timp”, cum este cazul acum, când blochează din parlament tot ce fac liberalii.
