La scară pan-unională, RSS Moldovenească era printre codașe la comerțul cu carte. Dacă în 1963 fiecare băștinaș procurase carte, în medie, de 1,53 ruble, în republicile baltice fiecare locuitor cheltuise pe cărți, în medie, 4,51 ruble.
Multe depindeau de cine stătea la tejghea: „un propagandist al cărții sau un târgoveț”? Mai ales că 79 de librari nu aveau decât studii începătoare, iar 123 - studii medii incomplete. Pentru a schimba situația în bine trebuiau angajați „librari intelectuali inițiați în literatură”.
Librarii erau criticați și pentru că nu studiau cerințele cititorilor. Uneori ei nu știau ce se păstrează pe rafturile depozitelor. Astfel, librăria nr. 1 din Tiraspol comandase un nou set de manuale de engleză, pe când acestea mucezeau în depozitul propriu. La aceeași librărie mult timp n-au fost puse în vânzare operele lui V.I. Lenin.
Multe librării nu dispuneau de localuri adecvate. Dacă librăria din Cahul n-avea depozit, cea din Soroca amintea mai curând de „un sarai”.
Sovietelor locale li se cerea să pună de urgență la dispoziția librarilor „locale bune și luminoase”.
