De pe aceste suprafețe se planifica să se recolteze circa 1,1-1,2 mln puduri de cereale. Producția totală cerealieră trebuia să crească în următorii ani cu 30-40% față de nivelul anului 1953.
Pentru valorificarea pământurilor noi trebuiau 120 mii de tractoare, 10 mii de combine, nenumărate utilaje și camioane. Trebuiau brațe de muncă calificate, cadre de conducere și specialiști. Cel puțin o 100 de mii de tineri mecanizatori erau așteptați în stepa kazahă. Trimiterea muncitorilor în regiunile de țelină era privită ca o „datorie de cinste” pentru orice întreprindere sau instituție.
- Te-ar putea interesa și: Prietenie studențească
Cei care plecau la însușirea pământurilor de țelină și pârloagă primeau un ajutor de trei salarii lunare, li se achitau cheltuielile pentru transport și instalare la noul loc de muncă. Ca stimulent, se stabilise și un spor de 15 % la leafa lunară.
În Hotărârea partidului din 2 martie RSS Moldovenească, curios, este menționată alături de republicile din Asia Mijlocie și Transcaucazia, de Kazahstan și de Ucraina, cărora li s-a cerut să mărească „cu mult” suprafețele cultivate cu bumbac, în special, a celor irigate. Iar, la numai câteva săptămâni de la istorica Hotărâre începea o amplă campanie de mobilizare a tinerilor pentru desțelenirea stepei din îndepărtatul Kazahstan.
