Contabilul brigăzii de tractoare, A. Legas, și-a cumpărat motocicletă. Agronomul, Meleșkina, și-a cumpărat un patefon, iar A. Trandaghir și M. Jukovskaya, și-au procurat mașini de cusut. Alții, și-au luat costume, aparate de radio, ceasuri de mână „Pobeda”. Magazinul supra-împlinea planul de circulație a mărfurilor.
În semn de aleasă încredere, șeful magazinului, M.P. Vengher, fusese numit „agitator” în campania pentru alegerile în Sovietul Suprem al Uniunii RSS. El le vorbea sătenilor despre Constituția sovietică, despre alegeri, arătând cum s-a schimbat viața în bine în ultimul timp. Comparativ cu anul 1950, spunea Vengher, cererile pentru biciclete, aparate de radio și patefoane sau ceasuri de mână crescuseră de 8-10 ori.
Oamenii trebuiau să înțeleagă că creșterea „bune lor stări” se datora „grijii neostenite a Partidului Comunist și Guvernului sovietic față de norod”.
