„Tezele” subliniau univoc „însemnătatea istorică colosală” a hotărârii Radei de la Pereyaslav, din 18 ianuarie 1654, de reunire a „norodului ucrainean și a norodului rus într-un Stat unic Rus”. „Reunirea”, după cum se menționa, era în deplină conformitate cu interesele și năzuințele vitale ale celor două popoare slave.
De ziua „slăvitei aniversări”, peste tot, în uzine și fabrici, în colhozuri și sovhozuri, instituții, școli sau la Stațiile de mașini și tractoare, trebuiau să se țină prelegeri despre „reunirea Ucrainei cu Rusia” și despre „prietenia leninistă-stalinistă a noroadelor” sovietice. Evenimentul trebuia reflectat pe larg în ziare, reviste și la radio. Activitatea „politică de masă” consacrată „reunirii” era prevăzută să continue până în luna mai.
- Te-ar putea interesa și: „Cu tractorul și cu plugul / Ne-a venit în sat bielșugul”
Cu prilejul marii aniversări, în presa de la Chișinău au apărut materiale istorice despre hatmanul Bogdan Hmelnițky și domnitorul Moldovei, Vasile Lupu. Accentul se punea pe lupta în comun a moldovenilor și ucrainenilor împotriva asupritorilor străini. Era invocat ajutorul dat de specialiștii ucraineni unor întreprinderi din RSS Moldovenească. Se relata despre „întrecerea socialistă” între colhozul „1 Mai” din raionul Ocnița și colhozul „Gh.M. Malenkov” din regiunea Cernăuți. Despre colaborarea între oamenii de știință de la Chișinău și Kiev informa directorul Institutului de istorie, limbă și literatură, candidatul în filologie A. Borșci.
N-au lipsit nici evocările artistice. Între acestea și o poezie a poetului P. Zadneprov (P. Zadnipru), cu câteva rânduri dedicate lui Taras Șevcenko. „Pe meleagul meu de lângă Nistru /, scria poetul, Sub păduri umbroase de stejar / Cu ce foc îngână tractoristul / Cânticul vestitului Kobzar !”.
