În 1963, în RSS Moldovenească erau irigate 37 mii de hectare, ceea ce reprezenta 2 % din suprafața totală arabilă. După cum arăta I.I. Bodiul, prim-secretarul CC al PCM, la plenara PCUS din decembrie același an, consacrată chimizării agriculturii, resursele locale de apă permiteau mărirea suprafeței irigate la 240 mii de hectare.
Dacă pentru irigarea unui hectar în luncile râurilor Prut și Nistru trebuiau 1,3-1,4 mii ruble, pentru irigarea teraselor superioare – circa 0,8-0,9 mii la hectar. Mijloacele investite, conform calculelor, se recuperau în 1-2 ani.
Bodiul a pus problema îndiguirii râulețelor și pâraielor pentru a valorifica luncile roditoare. El cerea tehnică pentru lucrările de îndiguire și îngrășăminte pentru a spori roada la hectar. La Varnița începuse deja construcția unei fabrici de jgheaburi de beton armat pentru agricultură.
Odată cu instalarea conductei de gaze și intrarea în funcțiune în 1964 a centralei electrice de la Cuciurgan se contura posibilitatea de a construi o fabrică de îngrășăminte azotoase. Trebuia construită și o fabrică pentru producția țevilor de polietilenă și a peliculei sintetice.
În condițiile în care 80% din plantațiile multianuale și tehnice erau tratate manual, Bodiul a propus să se producă cel puțin un prototip al șasiului autopropulsat de 25 cai-putere din Germania Democratică. Această stropitoare autopropulsată putea fi folosită la lucrările de pe povârnișurile abrupte. Pomicultorii și viticultorii din RSS Moldovenească o așteptau cu mare nerăbdare.
