Ca și în anii precedenți, aniversarea urma să se desfășoare „sub drapelul lui Lenin-Stalin”.
De 7 noiembrie, după parada unităților garnizoanei Chișinău, în Piața Biruinței își făceau apariția coloanele muncitorilor din raionul Krasnoarmeysky al capitalei, învingător în întrecerea socialistă, urmate de cele din raionul Stalinsky, plasat pe locul secund. În fața mulțimilor erau purtate portretele marilor conducători - Lenin și Stalin.
Portretele „geniilor nemuritoare ale omenirii”, Lenin și Stalin, împodobeau fațadele caselor din centrul Tiraspolului. La Cahul portretele celor doi erau duse de studenții Institutului pedagogic. Ei interpretau cu mare însuflețire „Imnul tinerimii democratice”, o cântare „a păcii, democrației și prieteniei noroadelor”. La defilarea din Soroca chipurile lui Lenin și Stalin planau de-asupra celor ale conducătorilor în viață ai partidului și guvernului sovietic. Cu gândul „la patrie, la partid și la guvernul sovietic”, portretele marilor corifei erau purtate și la Orhei, ca și în toate localitățile RSS Moldovenești.
După cum se relata în presă, defilarea de 7 noiembrie 1953 a ilustrat „încă odată măreția și trăinicia ideilor leniniste-staliniste”. Nimeni din cei care au defilat cu portretele lui Stalin nu bănuia că în anii următori se va glorifica doar „măreția ideilor leniniste”, iar în locul portretelor „marelui cârmaci” oamenii îl vor duce pe cel al lui N. S. Hrușciov.
