Constituției i se dedicau editoriale întinse, poeții îi aduceau omagii entuziaste, iar în comunicatele TASS se subliniau marile realizări ale țării Sovietelor în comparație cu capitalismul în declin. Se arăta că Uniunea RSS era prima din lume care a pus capăt șomajului sau că durata medie a săptămânii de muncă pentru muncitorul sovietic era mai scurtă decât în Occident.
De 5 decembrie 1963 TASS titra, între altele, că în Uniunea Sovietică pensiile „sunt cu mult mai mari decât în țările capitaliste”. Dacă pensionarul sovietic era recompensat la bătrânețe cu circa 60 % din salariu sau chiar cu 100 % în caz că avea o leafă mică, în SUA și Italia pensiile constituiau abia 20 % din salariu, îi compătimea TASS pe proletarii de peste Atlantic și pe cei din Peninsulă. Despre salariile „sărmanilor” muncitori americani sau italieni, TASS nu le spunea nimic pensionarilor sovietici.
Viața în URSS, potrivit TASS, era cu mult mai bună decât în America. Cu cea mai „democratică” Constituție din lume, nici nu se putea altfel.
