Toate au început la o lecție de fizică. Când învățătorul Petru I. Frecăuțanu de la școala medie din Pelinia, raionul Râșcani, a adus vorba la începutul anului școlar 1963 despre rachetele balistice, elevii imediat l-au întrebat: dar cum se fac ele ? De la simple întrebări, s-a trecut în curând la acțiuni concrete.
La o scrisoare către organizația DOSAAF, elevilor li le-au trimis schițele tehnice ale „rachetei balistice pionierești” cu o singură treaptă, o machetă montabilă de metal și câteva motoare. La școală s-a format un cerc al tinerilor constructori de rachete.
După startul reușit al primei rachete, elevii din clasele superioare au construit altele cu două și chiar cu trei trepte.
- Te-ar putea interesa și: Un proiect al Casei Guvernului
De „boala” construcției de rachete s-au molipsit și elevii din satul vecin, Grinăuți, iar localnicii asistau cu interes la experiențele școlarilor.
Într-o bună zi învățătorul de fizică a propus să țină pentru publicul local o lecție pe tema „Știința sovietică și cosmosul”, iar elevii s-au angajat să construiască o rachetă cu trei trepte, pe care s-o lanseze cu această ocazie.
În ziua aleasă, pe stadion se adunase tot satul. După ce învățătorul Frecăuțanu a povestit colhoznicilor despre calea glorioasă a științei sovietice spre cucerirea cosmosului, s-a dat comanda și racheta s-a avântat în înaltul cerului.
Mult timp după acea zi satul a tot vorbit despre isprava „tinerilor constructori de rachete”.
