Criticii nu puteau, însă, să nu remarce interpretarea rolului principal de către tânăra cântăreață Maria Bieșu. După Floria Tosca, Cio-Cio-San era al doilea rol din operele lui Puccini, pe care îl interpreta Bieșu. De această dată, vocea ei a fost mai impresionantă în momentele dramatice, pierzând din expresivitate în scenele lirice. Se constata că nu se lucrase îndeajuns cu promițătoarea cântăreață în vederea elaborării unei plastici vocale mai mlădioase.
„O adâncă dezamăgire” provocase realizarea muzicală a spectacolului. Dirijorului M. Caftanat i se reproșa că a condus spectacolul într-un ritm uniform, lipsit de spontaneitatea, contrastele și scăderile operei maestrului italian.
Cele mai mari critici și le-a atras regizorul E. Platon. Trezea nedumerire faptul că din partitura lui Puccini dispăruse aria ofițerului american Pinkerton din ultimul act, după cum și scena din finalul operei cu același erou revenind și chemând-o în van pe Cio-Cio-San. Practica de a-l „îndrepta” pe marele compozitor, după cum se arăta, fusese deja „osândită” în nenumărate rânduri.
Au fost apreciate, în schimb, decorurile reușite în stil japonez ale pictorului B. Piskun.
