Linkuri accesibilitate

Lilia Calancea: „Nu poți negocia niște lucruri importante când nu ai în cap inteligență, o strategie, niște programe”


Afișul lansării volumului la Chișinău

Despre situația din Moldova și raporturile diasporei cu țara într-un interviu cu scriitoarea stabilită în Belgia.

Invitata de astăzi a corespondentei noatre este scriitoarea Lilia Calancea. Ea a plecat din R. Moldova în urmă cu aproape 20 de ani, dar revine des la Chișinău, unde săptămâna aceasta își va lansa noua carte, „Bocete de nuntă. Schițe și povestiri”.

Scriitoarea Lilia Calancea în dialog cu Valentina Ursu
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:02 0:00
Link direct

Europa Liberă: Mulți își pun întrebarea de ce să rămână în Republica Moldova, iar alții din contra spun că doar cei de peste hotare, dacă s-ar întoarce, ar fi salvatorii acestui stat. Ce crede Lilia Calancea despre asta?

Lilia Calancea în studioukl Europei Libere
Lilia Calancea în studioukl Europei Libere

Lilia Calancea: „Noi nu suntem salvatori, poate într-un oarecare sens care trebuie bine stabilit, ce înseamnă asta un salvator, dar e adevărat că e cumva trist. Eu am venit într-un avion plin, plin ochi cu cetățeni ai Republicii Moldova care se întorc acum acasă și m-am gândit că norocoșii se întorc la părinții care mai sunt vii, dar o bună parte dintre ei vin pentru Paștele Blajinilor, pentru cimitir, așa cum am venit și eu.

Eu vin deja din ce în ce mai mult pentru rudele mele decedate, am puține rude peste hotare în general și părinții mei sunt încă în Republica Moldova, de fapt, acesta e norocul meu cel mare – eu vin la părinți, eu am la cine veni.”

Europa Liberă: Datorită lor faci naveta?

Lilia Calancea: „Da, desigur, datorită părinților și cititorilor; aceștia-s chiar pilonii mei în felul acesta.”

Europa Liberă: Dar revenirea asta de scurtă durată a ta, dar și a multora ca tine, care au ales calea pribegiei și s-au stabilit acolo peste hotare, revenirea asta de scurtă durată nu poate salva Republica Moldova de la necazuri, de la problemele cu care încă se confruntă cei rămași acasă?

Lilia Calancea: „Din păcate, nu. Noi putem doar să manifestăm puterea noastră de decizie cumva în timpul alegerilor și trimițând bani acasă, așa, niște lucruri care par poate foarte mici și neînsemnate, dar dacă am fi mai uniți și dacă am participa așa cum noi suntem

Problema noastră e că ne unim cam greu ...

mulți, foarte mulți peste hotare și dacă ne-am uni cumva fiecare cu puterea sa mică poate ar deveni și o putere mai mare care ar schimba mai multe lucruri. Problema noastră e că ne unim cam greu.”

Europa Liberă: Și cine schimbă o Moldovă tristă într-o Moldovă cu ochi mai senini, cu speranță pentru viitorul de mâine?

Lilia Calancea: „Speranța e tot mai mică și mai mică la mulți oameni, după câte văd eu. Întotdeauna probabil că am să rămân cu speranța, nu știu, poate congenitală, nu știu, chestia asta poate e un handicap deja, nu mai știu nici eu ce-i cu lucrul acesta, mai ales că lumea mă întreabă: „Ce-i cu cartea asta a ta despre Moldova?”, că-i vorba

despre o carte nouă – Bocete de nuntă – pe care o lansez pe 8 mai și spune: „Stai un pic, de ce așa, brusc, te-ai întors de la cele două romane de dragoste, de Grecia?

De fapt, e practic un personaj, decor-personaj în jurul căruia se rotesc personajele și, brusc, apar eu cu Bocetele astea de nuntă, cu coperta care are un prosop și e prosopul de la nunta părinților mei, care nici ei nu știau că mai există acest prosop, dar așa a fost să fie. Lucrurile astea s-au întâmplat atât de firesc, eu nu le-am programat și uneori mă gândesc, stai, de unde vine?, pentru că izvorăsc așa, de la sine.

Trebuia să fie altă carte, chiar spuneam și cititorilor că trebuia să scriu despre Grecia, așa, un jurnal grecesc, și brusc eu vin cu o carte în care am adunat toți morții mei, morții copilăriei mele. Lumea spune: „Aha, ți-i dor!...”. Stați un pic, zic, să nu dea Dumnezeu, dar zic când ajungi la un moment dat că ai un cimitir de rude, atunci lucrurile se schimbă.

Eu înțeleg și durerea oamenilor de aici, cu rude plecate peste hotare, a celor care pleacă cu rudele, care rămân aici și asta încă nu-i cel mai rău, pentru că eu înțeleg foarte bine durerea și despărțirea, dar atunci când ai doar un cimitir e un pic și mai îngrozitor, dacă stai să

Dacă nu te întorci un pic la rădăcini, tu te pierzi în lumea asta...

conștientizezi lucrul acesta. Și mă întreabă lumea: „De ce acum și de ce despre?”. Zic: „Uite, așa îți vine, ajungi la o vârstă în care tu îți dai seama că dacă nu te întorci un pic la rădăcini, tu te pierzi în lumea asta. Ajungi la un moment chiar când îți spui: Stai un pic. Ce fac eu aici, în locul acesta? De ce eu sunt atât de departe de esențial”?”

Europa Liberă: Dar ideea asta că dacă unii dintre cei aflați peste hotare ar reveni și s-ar implica în viața social-politică, ar ajunge miniștri, deputați, premier, președinte de stat ar fi o salvare, mai are dreptul la viață sau cei plecați și-au luat rămas bun de la palma asta de pământ, pentru că s-au integrat acolo peste hotare și le este bine, pentru că e Occident, pentru că e civilizație, pentru că justiția e justiție, pentru că acolo ei se simt bine?

Lilia Calancea: „Dna Valentina, la întrebarea asta eu o să vă răspund mai ales după lansarea cărții la Bruxelles și oamenii ăștia, fie că ei participă la viața socială sau economică a țării, fie că nu participă, dar ei nu pot rămâne indiferenți când e vorba de Republica Moldova.

Eu deseori îmi pun întrebarea: „Poate oare un scriitor să schimbe niște lucruri și la nivel de acesta așa, mai serios, nu doar că, știți, am scris o cărticică, hai, vă rog frumos să veniți la lansare?”. Eu mă gândesc deseori la lucrul acesta, eu nu-mi fac mari, mari, mari iluzii, dar eu cunosc deja puterea cuvântului, pentru că de mai mulți ani scriu. Eu îmi cunosc foarte bine comunitatea de cititori, eu știu că ea este diferită, cititorii sunt foarte diferiți, dar printre cititorii mei sunt foarte, foarte mulți oameni chiar și cu putere de decizie. sta nu ca eu să mă laud cumva, pur și simplu eu îmi cunosc cititorul bine, noi comunicăm și deseori spun că foarte mulți cititori sunt chiar mai cultivați și mai inteligenți decât mine.

Noi suntem pur și simplu diferiți, dar eu știu că noi ne influențăm reciproc și când omul vine și mă întreabă despre cartea cutare și eu știu că în cartea asta e vorba despre Moldova sau într-un text, pentru că eu și public foarte des și am și o pagină pe care public doar texte legate de Republica Moldova și de oamenii ei, adică eu văd cum reacționează. Paginile de pe Facebook au o statistică, adică asta e o pagină care îți arată foarte lesne că oamenii caută lucrurile astea legate de Moldova din cei care au plecat sau cei care au rămas și eu văd un interes sporit față de tot ce este al nostru.

Când este un interes față de niște istorii de viață, înseamnă că omul nu înțelege ceva și el încearcă cumva să se implice, el caută. În cărțile mele sunt foarte multe întrebări legate și de țară, și de oameni. Și chiar în cartea asta din 15 texte, șapte texte sunt despre exod, despre oamenii care au plecat peste hotare. Și aceasta nu e doar statistică, dar e vorba de destine concrete – omul a plecat și ce a rămas în urma lui sau, de exemplu, când e vorba de sinucideri, noi privim noutățile și „vai, vai, s-a sinucis”, dar eu arăt cum ajunge omul la ultima etapă și cum să nu ajungem acolo.”

Europa Liberă: Dar din observațiile Liliei Calancea din afară, de acolo de la Bruxelles, cum i se creează impresia, își dau seama moldovenii că salvarea lor e în mâinile lor?

Lilia Calancea: „Din păcate, mă tem că nu înțeleg, mai ales oamenii

Eu cred că noi trebuie să înțelegem că noi putem să schimbăm multe...

care nu au acces la informație mai veridică și în alte limbi, nu doar în limba română, dar e păcat lucrul acesta, pentru că eu cred că noi trebuie să înțelegem că noi putem să schimbăm multe, dar asta vine de la fiecare în parte și pur și simplu nu trebuie să ne detașăm și, gata, am plecat și nu mă mai interesează.”

Europa Liberă: Ai vorbit despre unire. Deocamdată, societatea moldavă e mai degrabă dezbinată, decât unită.

Lilia Calancea: „Da, mă tem că așa eu o văd. Eu o văd foarte dezbinată.”

Europa Liberă: Și dacă nu există unire sau o idee care ar consolida societatea dezbinată, care e viitorul?

Lilia Calancea: „O să vină ziua aceea în care noi o să înțelegem toți că trebuie să fim uniți într-o idee.”

Europa Liberă: Altădată ziceai că Uniunea Europeană și mersul Republicii Moldova pe calea eurointegrării ar putea să o salveze?

Lilia Calancea: „Da, eu, printre altele, am și studii europene și de asta spuneam... Au fost șanse, dar șansele au fost ratate. Asta e problema mare, pentru că oamenii care au ajuns să negocieze cu

Nu poți negocia niște lucruri importante când nu ai în cap inteligență, o strategie, niște programe, niște strategii...

puterile mari nu au avut competențele necesare, din păcate. De asta noi trebuie să fim atenți pe cine alegem. Nu poți negocia niște lucruri importante când nu ai în cap inteligență, o strategie, niște programe, niște strategii. E suficient să ai o echipă de oameni cu studii bune și cu experiență și, nu în ultimul rând, cu iubire de patrie.

Sună patetic ceea ce am spus eu acum, dar nu poți să faci ceva pentru țara ta fără ca s-o iubești. Și iubirea asta nu trebuie să fie exprimată prin bani, prin nu știu ce acolo... Nu! Ea vine de la lucruri foarte, foarte simple și dacă ai și studii deja e vorba de proiecte cu bani, cu milioane, dar trebuie totul făcut cu cap. Asta e problema noastră că cei care ajung sus, nu spun de toți, dar probabil cei care au fost până acum la un moment dat nu au putut să analizeze situația și să tragă foloase pentru țara noastră.”

Europa Liberă: Dar toți cei care au guvernat Republica Moldova au spus și continuă să spună că interesul național prevalează, el e pus în capul mesei?

Lilia Calancea: „Astea-s doar vorbe. Și am văzut după asta că au fost doar vorbe. Problema noastră e că noi credem vorbelor frumoase sau ajung să ne convingă oamenii care vorbesc foarte frumos, dar după

Mai bine să vorbim mai puțin și mai multe fapte să facem...

experiența pe care am văzut-o deja de peste 20 de ani, am văzut deja că cuvintele frumoase nu prind rădăcină. Mai bine să vorbim mai puțin și mai multe fapte să facem. Eu nu știu, politica, de fapt, e un domeniu în care se vorbește prea mult și, din păcate, prea puțin se face sau se face, dar nu în folosul statului, fiecare cu buzunarul său. Asta e, dar, oricum, în țările civilizate și în țările în care într-adevăr se fac lucruri pentru oameni totul pornește de la dragostea de țară, de la ograda ta, de la strada ta, acolo pui o floricică, iaca de aici pornește dragostea de țară. Și așa pe drumușorul tău urci mai sus și poți face ceva pentru țara ta, dar dacă nu pornești din ograda ta, din familia ta nu poți construi foarte multe.”

Europa Liberă: Și așteptările Liliei Calancea de la ceea ce se întâmplă acum, postelectoral, care sunt? Cine merită să guverneze țara?

Lilia Calancea: „Chiar dacă aș spune acum că merită cel care își iubește mai mult țara, toată lumea spune că își iubește țara. Vedeți? Asta e problema, că nu știi când omul poartă o mască, spune lucrul acesta, iar vorbele nu acoperă deloc faptele. Asta e problema noastră.”

Mai mult
XS
SM
MD
LG