Moderatoarea emisiunii, Lina Grâu. Din sumarul ediţiei:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înregistrat o petiție din partea organizației neguvernamentale Apriori de la Tiraspol, care s-a plâns că administrația transnistreană i-a limitat drepturile la întrunire și la exprimare. Cât de ușor sau nu este să-ți aperi drepturile în regiunea transnistreană și cum pot locuitorii de acolo depune o plângere la CEDO? O nouă vizită la Chişinău și Tiraspol, de data aceasta a mediatorilor și observatorilor în reglementarea transnistreană. Am putea asista la o relansare a reglementării transnistrene? Opinii ale experților de pe ambele maluri ale Nistrului. Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:
La alegerile de la 11 iulie, alegătorii din regiunea transnistreană vor putea vota în 44 de secții de votare, a decis Comisia Electorală Centrală de la Chișinău. Într-un comunicat se mai spune că „Ministerul Afacerilor Interne, în baza atribuțiilor ce îi revin conform prevederilor Codului electoral, va întreprinde toate măsurile necesare privind menținerea ordinii publice în localitățile unde își au sediul aceste secții de votare”. Anunțul vine la puține zile după ce o coaliție civică pentru alegeri corecte a atenționat din nou asupra transportului de alegători la secțiile de votare – o practică semnalată în trecut mai ales în legătură cu locuitorii regiunii transnistrene, înclinați să voteze mai ales în favoarea partidelor sau candidaților cu vederi pro-ruse.
Biroul politici de reintegrare propune sprijinirea a două proiecte, finanțate de partenerii externi, pentru cetățenii de pe malul stâng al Nistrului. Este vorba despre achiziționarea a două feriboturi pentru a asigura transportarea pe râul Nistru a locuitorilor și mărfurilor. Iar celălalt proiect presupune reparația capitală a drumului național Chișinău-Tiraspol-Cuciurgan. Cele doua proiecte au fost anunțate de viceprim-ministra pentru Reintegrare, Olga Cebotari, după întrevederea cu o delegație a mediatorilor și observatorilor formatului de negocieri „5+2”, care a fost săptămâna trecută într-o vizită de lucru în Republica Moldova.
Din așa-numitul format 3+2 fac parte Rusia, Ucraina și OSCE în calitate de mediatori, iar UE și SUA au rolul de observatori. Delegația a fost condusă de Thomas Mayr-Harting, reprezentantul președinției în exerciţiu a OSCE din partea Suediei, care a mai fost în Republica Moldova acum două săptămâni.
O declarație finală a mediatorilor și observatorilor vorbește despre necesitatea revenirii la realizarea înțelegerilor din pachetul Berlin plus, respectarea drepturilor omului și a liberei circulații. Declarația finală mai spune că în acest an ar putea avea loc două întâlniri ale formatului de negocieri 5+2 – una formală în toamnă, în Suedia, și alta, informală, în Bavaria, Germania, până la sfârșitul acestui an.
Uniunea Europeană a decis alocarea unei asistențe de 600 de mii de euro pentru relansarea economică a Republicii Moldova. Asistența este condiționată de continuarea reformelor, în special în domeniul justiției, combaterea corupției și progresul în investigarea „furtului miliardului”. Cea mai mare sumă va fi folosită pentru infrastructură, interconectarea energetică cu spațiul european via România, proiecte de mediu ce vizează conservarea Nistrului. O altă prioritate este gestionarea finanțelor publice,. 100 de milioane de euro vor fi destinați dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a comunităților locale, iar câte 25 de milioane de euro sunt prevăzute pentru domeniul educației și reforma justiției.
Ambasadorii Uniunii Europene au adoptat vineri o măsură care interzice transportatorilor belaruși să zboare peste teritoriul UE sau să aterizeze în aeroporturile UE. Decizia UE face parte din măsurile punitive împotriva Belarusului ca răspuns la deturnarea de către autoritățile de la Minsk a unui avion de pasageri, pe 23 mai. În avion se afla jurnalistul Raman Pratasevici, care a fost arestat imediat după aterizare împreună cu prietena sa. UE recomandă de asemenea companiilor aeriene din țările comunitare să evite să zboare peste Belarus.
Kazahstanul a respins o idee rusească de coordonare a răspunsului țărilor din Comunitatea Economică Eurasiatică (CEE) față de sancțiunile occidentale împotriva unor țări membre ca Rusia sau Belarus. La sfârșitul săptămânii trecute, într-o declarație neobișnuită, ministerul de externe al Kazahstanului a spus că țara sa este împotriva transformării blocului comercial eurasiatic într-un instrument politic. „Kazahstanul nu participă la nici un fel de discuții despre vreun răspuns consolidat”, se mai spune în declarație.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat legea care interzice susținătorilor și membrilor organizațiilor considerate de autorități „extremiste” să fie aleși în orice post - o mișcare care face practic imposibil ca oricine care are legături cu politicianul de opoziție Aleksei Navalnîi, aflat în închisoare - să câștige vreo funcție publică. Măsura pare a fi o încercare de neutralizare a Fundației Anticorupție (FBK) a lui Navalnîi, pe care autoritățile ruse încearcă să o declare „extremistă” înainte de alegerile parlamentare din septembrie. Legea a fost semnată de Putin vineri, 4 iunie, în ziua în care Aleksei Navalnîi a împlinit 45 de ani.
***
La Tiraspol, organizația neguvernamentală Centrul informațional și juridic Apriori a anunțat că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înregistrată o plângere a organizației împotriva administrației transnistrene. Centrul a contestat o sancțiune aplicată de autoritățile de facto, care au considerat că Apriori a încălcat legislația atunci când a permis organizarea pe platforma sa a unor dezbateri politice în cadrul cărora a fost criticată actuala putere de la Tiraspol. Evenimentul a avut loc încă în 2018, atunci când administrația transnistreană a modificat pe model rusesc legea organizațiilor neguvernamentale, modificări prin care ONG-urile nu mai aveau dreptul să desfășoare niciun fel de activități politice. Sistemul transnistrean de justiție a considerat că prelegerea despre ce ar însemna sistemele electorale mixte pentru regiune ar constitui „activitate politică”, iar Apriori a pierdut procesele în toate instanțele locale.
Evgheni Dunaev, directorul Centrului Apriori, spune că plângerea la CEDO a fost expediată imediat ce au fost epuizate metodele locale de recurs, în noiembrie 2019. Acum, cererea a fost înregistrată la CEDO, ceea ce înseamnă că plângerea a trecut de primul filtru și a fost declarată admisibilă. „Da, va dura o vreme, la CEDO procesele durează foarte mult, mai ales în cazul nostru. Dar aceasta va fi examinată”, spune Evgheni Dunaev:
S-a încercat limitarea activităților noastre...
„Principala noastră plângere constă în faptul că am fost limitați în dreptul nostru la exprimare a opiniei și în libertatea întrunirilor. Pentru faptul că expertul Anatoli Dirun a organizat un eveniment pe platforma noastră și a prezentat un studiu științific despre alegerile din Transnistria, și-a spus punctul de vedere în acest sens, noi am fost amendați. Și s-a încercat limitarea activităților noastre – ni s-a cerut să renunțăm la acest gen de activități pe platforma noastră”.
Evgheni Dunaev mai spune că după ce organizația pe care o conduce, Apriori, a fost nevoită să închidă platforma de evenimente pentru tineri Club 19, din cauza presiunilor din partea autorităților, dar și a plecării masive a persoanelor active din regiunea transnistreană, acum împreună cu echipa care a rămas, aceasta va pune accent pe acordarea serviciilor de asistență juridică locuitorilor regiunii transnistrene.
„Serviciul juridic va ieși pe primul plan, pentru că societatea de aici a început să aibă mai multă nevoie de asistență juridică, în plus și noi am acumulat destul de multă experiență în domeniu”, mai spune Evgheni Dunaev, directorul Centrului Apriori de la Tiraspol.
Administrația transnistreană a crescut considerabil presiunile asupra persoanelor active în a promova un alt punct de vedere decât cel al administrației de la Tiraspol conduse de grupul Sheriff și Vadim Krasnoselski. Presiunile politice s-au materializat în deschiderea anul trecut a mai multe dosare penale – oponenții administrației au fost acuzați de extremism. Astfel, s-a trezit cu dosare penale o tânără care a scris o carte despre armata transnistreană, Larisa Kalik, care a fost nevoită să plece nu doar din regiunea transnistreană, dar și din Republica Moldova. pentru că era urmărită inclusiv la Chişinău.
Deputatul comunist Alexandr Samonii a fost nevoit să fugă din regiune după ce pe numele lui a fost deschis dosar penal pentru extremism pentru comentarii critice publicate pe Facebook.
Activistul Ghenadi Ciorba este de aproape un an la închisoare pentru că a participat și a transmis live pe Facebook un protest spontan de lângă podul de la Râbnița, unde oamenii se revoltau împotriva închiderii de către administrația transnistreană a circulației pe pod.
A fost nevoită să fugă din regiune și activista Irina Vasilakii care critica actuala administrație de la Tiraspol.
Liderul comuniștilor din regiune, Oleg Horjan, este în închisoare, iar alți activiști din partidul său sunt supuși constant presiunilor.
***
Invitatul meu de astăzi cu care analizăm principalele evenimente care au avut loc în subiectul transnistrean este analistul politic Ion Tăbârță. Și vreau să-l întreb, pentru început, în ce atmosferă funcționează organizațiile neguvernamentale din regiunea transnistreană.
Ion Tăbârță: „Este complicat să funcționeze acolo societatea civilă. Din câte înțeleg, funcționează doar atât cât îi convine regimului. De acolo sunt anumite voci, însă vocile mai critice sunt închise sau sunt restricționate serios. Și, ca să înțelegem cum funcționează societatea civilă de acolo, sau ONG-urile, este suficient să ne uităm la ce se întâmplă acum în Rusia, în Belarus. Desigur, să păstrăm proporțiile.
Regimul de acolo permite să funcționeze societatea civilă atâta cât îi convine și atâta cât nu o deranjează și atâta cât îi permite să imite anumite procese democratice. Regimul se folosește de situația care există în regiunea transnistreană pentru a scoate anumite dividende personale.”
***
Vom reveni mai târziu la discuția cu analistul politic Ion Tăbârță. Până atunci, corespondenții noștri în regiunea transnistreană au stat de vorbă cu mai mulți locuitori ai orașelor Tiraspol și Bender, pe care i-au întrebat ce știu despre posibilitatea pentru o persoană din stânga Nistrului de a-și apăra drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului:
Cred că merită efortul de a ajunge cu dosarul la CEDO...
- Eu personal nu am auzit niciodată ca cineva din Transnistria să depună plângere la CEDO. Nici nu știu cum ar putea să depună, având în vedere că regiunea nu este recunoscută. Poate că doar dacă ai cetățenia Moldovei?
- Eu nu cred că aș apela la CEDO, având în vedere șansele mici de câștig.
- Din câte știu, este un proces de foarte lungă durată, care duce la oboseală emoțională, care necesită mult timp, nervi și cheltuieli și tot așa. Dacă e să vorbim despre Transnistria, aici de regulă un proces civil durează 2-3 ani. Așa că trebuie să cântărești foarte bine totul – merită să te implici în așa ceva sau nu. Să nu fie exact ca în situația despre care se spune că „nu costă pielea cât dubala”.
- Curtea Europeană este o parte neimplicată care se bazează strict pe fapte și dovezi, așa că eu cred că merită efortul de a ajunge cu dosarul acolo.
- Da, eu cred că se poate câștiga procesul la CEDO, doar că trebuie să știi cum să abordezi acest proces profesionist și să ai argumente solide.
***
O delegație a mediatorilor și observatorilor în reglementarea transnistreană, așa-numitul format 3+2, a fost săptămâna trecută în Republica Moldova. Aceasta s-a întâlnit la Chişinău cu președinta Maia Sandu, iar la Tiraspol a avut o întâlnire cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselski. La insistența lui Krasnoselski, mediatorii și observatorii s-au întâlnit și cu ceea ce Tiraspolul numește „reprezentanți ai societății”.
„Soluționarea pașnică a conflictului transnistrean trebuie să se regăsească pe agenda unui guvern cu puteri depline, instalat după alegerile parlamentare anticipate din luna iulie”, a menționat președinta Maia Sandu la întâlnirea cu delegația. Anterior, Maia Sandu declara că formatul de negocieri 5+2 trebuie să devină „o platformă pentru combaterea corupției și contrabandei”.
La întâlnirea de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski i-a invitat pe liderii unor asociații cetățenești apropiate administrației transnistrene, inclusiv a „uniunilor” moldovenilor, rușilor și ucrainenilor din regiune.
Krasnoselski a criticat mai multe declarații ale reprezentanților OSCE și Ucrainei și ale ambasadorului SUA în Republica Moldova, legate de suveranitatea și integritatea Republicii Moldova.
Presa transnistreană scrie că Vadim Krasnoselski s-a referit la o declarație a ambasadorului SUA în Republica Moldova, Dereck J. Hogan, făcută la o întâlnire cu studenții Facultății de relații internaționale a Universității de stat din Moldova.
Au fost supuse criticilor liderului de la Tiraspol și declarațiile reprezentatului special al OSCE, Thomas Mayr-Harting, care a spus că soluționarea conflictului transnistrean trebuie să se facă în baza criteriului „integrității teritoriale a Republicii Moldova”. De altfel, aceasta este o formulă des repetată și îmbrățișată de toți participanții la negocierile în formatul 5+2. Krasnoselski a spus la întâlnire că „prin declarația sa de independență Republica Moldova a declarat drept ilegală crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești”, ceea ce, în interpretarea liderului transnistrean, exclude integritatea teritorială a Republicii Moldova, astfel Chişinăul renunțând la Transnistria.
Nu au scăpat de criticile liderului separatist nici reprezentanții UE. Pe canalul său de telegram, Krasnoselski a scris că, citez, „am fost nevoiți să amintim diplomaților europeni că anume partea transnistreană este cea care a apărat și continuă să apere formatul 5+2, pe care încearcă să-l distrugă partea moldovenească, cu acceptul tăcut al unor mediatori și observatori”.
„Am fost ascultați. Sper că am fost și auziți și [membrii formatului 3+2] au tras concluziile corecte”, a mai scris Krasnoselski pe canalul său de Telegram.
Declarația finală a delegației mediatorilor și observatorilor vorbește despre necesitatea revenirii la realizarea înțelegerilor din pachetul Berlin plus, respectarea drepturilor omului și a liberei circulații.
Declarația finală mai spune că în acest an ar putea avea loc două întâlniri ale formatului de negocieri 5+2 – una formală în toamnă, în Suedia, și alta, informală, în Bavaria, Germania, până la sfârșitul acestui an.
Declarația mai vorbește și despre noi măsuri de consolidare a încrederii, un program susținut de partenerii occidentali pentru cele două maluri ale Nistrului.
Reprezentanți ai societății civile de la Chişinău au criticat eficiența acestor măsuri de consolidare a încrederii, derulate deja de mai bine de 10 ani. Ion Manole, directorul Promo-LEX, a declarat într-un interviu cu Europa Liberă că strategia a dat rezultate neînsemnate până acum și că nu există o apropiere reală a locuitorilor de pe cele două maluri ale Nistrului. Acesta propune ca eventualele noi măsuri de întărire a încrederii „să pună mai mare accent pe libertatea presei, pe libertatea cuvântului, pe libertatea întrunirilor, să facă în așa fel încât oamenii din stânga Nistrului să poată vorbi liber, fără să le fie teamă”.
***
Cum a fost văzută în regiunea transnistreană vizita mediatorilor și observatorilor? Corespondentul nostru în stânga Nistrului, Serghei Ursul, a stat de vorbă cu directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun.
Anatoli Dirun: „Întâlnirea mediatorilor și observatorilor în procesul de reglementare este un element obligatoriu care precede întâlnirea reprezentanților politici, întâlnire care este pregătită pentru luna septembrie, dacă nu se va întâmpla nimic extraordinar. Aceasta este o bună posibilitate pentru fiecare parte de a-și face cunoscută poziția într-un cerc mai larg, de a ieși din cadrul relațiilor diplomatice pur formale, și de a-și anunța prioritățile.
Negocierile pe problematica transnistreană durează de ani de zile și pozițiile în principiu sunt clare, însă la fiecare etapă apar diferite provocări și nuanțe.
Sub aspect practic, este foarte greu să așteptăm vreun progres spectaculos în negocieri. Cred că mai degrabă ar trebui să vedem dacă nu va avea loc o înrăutățire în continuare a relațiilor dintre părți. Și acest lucru are legătură în primul rând cu procesele politice interne care au loc în Republica Moldova. Din câte știm, acum are loc campania electorală pentru alegerile parlamentare și această campanie cu siguranță își va pune amprenta pe agenda negocierilor dintre Tiraspol și Chişinău.
Dacă echipa președintei Maia Sandu va reuși să creeze o majoritate, Tiraspolul va trebui să se pregătească de faptul că din partea Chişinăului dialogul va fi tot mai dur. Iar rolul mediatorilor și garanților, respectiv, va fi tot mai mare.
Iată de ce există deja o tradiție nescrisă că în timpul ciclurilor electorale active părțile nu se așteaptă la niciun fel de decizii și soluții pentru probleme.
Scopurile și sarcinile părților în conflict în acest moment sunt destul de diferite…
Tiraspolul are viziunea sa și o proprie înțelegere a situației create. Reținerea persoanelor din administrația transnistreană în aeroportul Chişinău, problemele care se apropie odată cu data de 1 septembrie, când mașinile cu numele transnistrene nu vor mai putea merge în Ucraina, iar permisele vor putea fi primite doar în Republica Moldova și alte câteva probleme obligă Tiraspolul să ceară mai multe în procesul de negocieri și de la mediatorii internaționali și țările garante.
Iată de ce pot spune că scopurile și sarcinile părților în conflict în acest moment sunt destul de diferite și doar timpul va arăta cum și dacă acestea vor putea fi armonizate la întâlnirea în formatul 5+2 din septembrie. Dar deocamdată nu ne putem aștepta la schimbări și progrese esențiale.”
***
Revenim la discuția cu analistul politic Ion Tăbârță. L-am întrebat cum a văzut el vizita delegației mediatorilor – a fost una mai degrabă de curtoazie sau vom asista totuși în viitorul apropiat la o nouă etapă de reglementarea problemei transnistrene?
Ion Tăbârță: „Nici pe departe nu putem să vorbim despre o etapă nouă, mai degrabă este un fel de etapă post-COVID, putem să spunem și așa.
Procesul de reglementare a conflictului transnistrean practic a înghețat la nivelul anului 2018, la nivelul ultimelor procese pe care le controla domnul Plahotniuc. Noi trebuie să spunem aici că în perioada anilor 2016-2018 evoluția reglementării conflictului transnistrean era determinată de dialogul informal dintre domnul Plahotniuc și domnul Gușan, proprietarul concernului Sheriff și cel care este decident în regiunea transnistreană.
După asta, au intervenit la noi alegerile parlamentare, am avut un Guvern interimar, am avut o perioadă de instabilitate politică în Republica Moldova. Și când domnul Igor Dodon a început practic să conducă procesele politice în Moldova a intervenit pandemia. Și din punctul acesta de vedere cred că a fost un bine pentru Republica Moldova, pentru că noi nu știm ce discuta domnul Dodon și cu domnul Kozak referitor la conflictul transnistrean. Dar, totodată, pandemia a dat pretext așa-numitelor autorități din regiunea transnistreană să restricționeze mult comunicarea dintre cele două maluri ale râului Nistrului.
Iar acum, mai degrabă această vizită a mediatorilor este pentru ca aceștia să facă cunoștință cu situația de acum de pe teren, părțile au venit să-și facă anumite teme de acasă pentru viitoarele evoluții în reglementarea conflictului transnistrean.”
Europa Liberă: Domnule Tăbârță, dar, să fim onești, credeți că este posibilă o soluționare în viitorul apropiat? Sau este o chestiune doar de menținere, cumva, a subiectului pe linia de plutire pentru a nu permite agravarea situației?
Ion Tăbârță: „Mai degrabă se încearcă de a menține acest subiect pe agenda publică. Trebuie să recunoaștem că timp de vreo doi ani acest subiect practic nu a existat. Și dacă să ne uităm la ce ne arată sondajele și ce ne spune populația, vedem că preocuparea pentru acest subiect este undeva a noua, a zecea, a unsprecezea în rândul priorităților populații.
Mai degrabă este o modalitate de a da de știre că, totuși, această problemă există și ea trebuie cumva de reglementat.
Însă aici avem două momente, pe lângă faptul că prevederea este una post-COVID, totuși în primul rând trebuie să așteptăm rezultatele alegerilor parlamentare din 11 iulie și atunci va fi mai clar, în funcție de culoarea politică a guvernării, în ce direcție vom merge inclusiv cu reglementarea transnistreană.
Pandemia nu i-a permis lui Igor Dodon să avanseze în reglementarea transnistreană în detrimentul interesului național al Republicii Moldova...
Și al doilea moment este unul căruia, cumva, nu i se atrage atenția, dar care totuși nu trebuie de neglijat – cine este persoana care acum răspunde dosarul transnistrean din partea Republicii Moldova? Este o persoană destul de dubioasă, noi nu știm interesele cui le reprezintă ea – ale Republicii Moldova sau ale Federației Ruse. Ea a fost numită de președintele de atunci Igor Dodon într-un anumit context. Însă a intervenit pandemia și, repet din nou, cred că pandemia a fost și un factor pozitiv pentru Republica Moldova, nu i-a permis lui Igor Dodon, când controla politic situația din Republica Moldova, să avanseze în reglementarea transnistreană în detrimentul interesului național al Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Ne amintim că Olga Cebotari, în momentul în care a fost numită în funcția de vicepremier pentru reintegrare, primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la Tiraspol pentru a se întâlni cu Krasnoselski, un lucru pe care nu l-a făcut niciun funcționar de rangul ei în istoria Republicii Moldova. Asta, apropo, de interese...
Ion Tăbârță: „Exact. Ce caracteristici ar trebui să aibă o persoană responsabilă de reintegrarea țării? Ar trebui să aibă anumite capacități de negociator și să cunoască dosarul transnistrean, dar, cel mai important, trebuie să fie patriot al Republicii Moldova și să reprezinte interesele Republicii Moldova. Din păcate, dacă ne uităm la CV-ul dumneaei, mai degrabă afirmăm că este o persoană loială intereselor Federației Ruse.
Noi acum, dacă dorim să avem o anumită evoluție pe dosarul transnistrean, unul – trebuie să așteptăm rezultatul alegerilor parlamentare; și, doi – trebuie într-adevăr să punem la Reintegrare o persoană care înțelege ce-i cu acest dosar, care îl poate gestiona și care într-adevăr va reprezenta interesele naționale ale Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Revenind la declarația finală a delegației mediatorilor și observatorilor, dincolo de lucrurile care se spun de fiecare dată, cum ar fi revenirea la pachetul Berlin+, onorarea angajamentelor, drepturile omului, libera circulație și așa mai departe, unul dintre aspectele care mi-a atras atenția a fost faptul că se vorbește despre noi măsuri de încredere, sau despre noi componente ale măsurilor de încredere. Cum apreciați mersul acestor măsuri de încredere care, iată, deja derulează de mai mult de zece ani în Republica Moldova? Și, în al doilea rând, ce schimbări ar trebui făcute în acest domeniu, ce fel de noi măsuri de încredere?
Ion Tăbârță: „Eu cred că noi acum trebuie să avem o evaluare a modului de implementare al pachetului Berlin+. Și anume, trebuie de văzut ce se implementează, ce nu se implementează și ce a câștigat Republica Moldova de la implementarea acestui pachet Berlin+.
De fapt, necesitatea acestui pachet a fost explicată prin faptul că noi astfel vom apropia cele două maluri ale Nistrului. Și acum trebuie de văzut: au fost apropiate cele două maluri sau nu au fost apropiate?”
Europa Liberă: În opinia Dvs., au fost apropiate sau nu?
Ion Tăbârță: „Nu prea. Noi nu putem să afirmăm, cu excepția unor anumite aspecte tehnice, că regiunea transnistreană, populația de acolo, a devenit mai deschisă pentru Republica Moldova. Da, sună frumos ideea că atunci când cetățenii din regiunea transnistreană circulă cu aceste plăcuțe neutre, ei astfel recunosc suveranitatea Guvernului național de la Chișinău. Dar eu nu sunt sigur că cetățeanul de acolo gândește astfel.
Deocamdată, din punct de vedere politic, Chișinăul nu are de câștigat…
În reglementarea transnistreană noi trebuie să mergem pe ideea că, atunci când admitem că dăm anumite atribuții așa-numitelor autorități de acolo, Chișinăul să aibă de câștigat. Deocamdată, din punct de vedere politic, Chișinăul nu are de câștigat.
Noi putem să afirmăm că, din punct de vedere politic, reglementarea a devenit mai aproape? Nu. Toate acestea, Berlin+, toate măsurile de încredere trebuie să apropie Tiraspolul, stânga Nistrului, de Chișinău. Acest lucru nu se întâmplă. Înseamnă că este, deocamdat, un eșec.”
Europa Liberă: Cei care susțin aceste măsuri de încredere ar spune că există, totuși, o anumită apropiere la nivelul organizațiilor care au lucrat împreună și au făcut niște proiecte, s-a comunicat mai mult datorită acestor măsuri. Pe de altă parte, criticii măsurilor de încredere spun că în felul acesta, din contra, s-ar fi consolidat influența administrației de la Tiraspol asupra societății civile, pentru că orice proiect care se făcea prin măsurile de încredere avea nevoie de girul formal sau informal al administrației de la Tiraspol.
Ion Tăbârță: „Măsurile de încredere au fost bune și trebuiau, și așa și a fost, în perioada imediată post-conflict sau în perioada post-război rece. Ulterior, trebuie să vii cu altceva ca să mergi la alt nivel. Noi ne-am limitat la aceste măsuri de încredere și mai departe nu am evoluat.
Noi trebuie să înțelegem că aceste măsuri sunt doar pentru un număr limitat de oameni. Pentru noi contează foarte mult percepția populației în general din regiune. În linii mari, lucrurile nu s-au schimbat. Faptul că cineva din societatea civilă de acolo sau anumite persoane s-au convins că Chișinăul nu este atât de strașnic este foarte, foarte bine. Dar cum acest lucru ajută sau facilitează reglementarea politică? Nicicum. Acesta este marea problemă.
Avem o pârghie importantă pe care am putea-o folosi și nu o folosim: Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb…
Noi avem o pârghie foarte importantă aici pe care am putea-o folosi și nu o folosim: Acordul de Asociere, Acordul de Liber Schimb. Noi acordăm acest mecanism de comerț liber regiunii transnistrene, sunt sute de agenți economici care nu plătesc nimic, ei plătesc doar pentru înregistrare. Iar regiunea transnistreană unde exportă 70 de procente? Exportă pe malul drept al Republicii Moldova și în Uniunea Europeană. Cum folosim noi acest mecanism? Deloc nu-l folosim pentru ca ei să manifeste o anumită deschidere față de Republica Moldova. Această deschidere politică nu este. Ba dimpotrivă, toate acțiunile sau tot ce s-a întâmplat în pachetul Berlin+ au fost ca elemente de întărire a suveranității și a statalității regimului transnistrean. Și nicidecum nu a fost așa cum interpretează Chișinăul, că ar apropia cele două maluri ale râului Nistru.”
Europa Liberă: Dvs. ați menționat importanța acestor alegeri, inclusiv pentru subiectul reglementării transnistrene, pentru viitorul ei. Credeți că electorul din regiunea transnistreană poate juca un rol în toată această poveste? Ce cuvânt va avea de spus?
Ion Tăbârță: „Poate juca, dar, din păcate, nu cred că va fi unul semnificativ, pentru că regiunea transnistreană se află în afara câmpului informațional și politic al Republicii Moldova. Acolo, cu regret, doar un număr foarte mic de oameni urmăresc și știu ce se întâmplă la Chișinău. Cei pe care i-am avut noi în calitate de votanți la ultimele scrutine, din păcate, au fost folosiți în calitate de carne de tun politică sau „carne electorală”. Ei au fost aduși pentru o anumită sumă și li s-a spus pentru cine să voteze, ceea ce nu este corect și nu trebuie să fie.
Din acest punct de vedere, cred că autoritățile noastre trebuie să controleze că cei care într-adevăr votează, votează în mod conștient, dar nu sunt folosiți de către anumiți actori politici doar pentru a acumula un scor politic sau electoral mai mare la actualele alegeri.”
Europa Liberă: În legătură cu această vizită a delegației mediatorilor și observatorilor, un detaliu picant mi s-a părut întâlnirea dintre aceștia și liderul transnistrean, Vadim Krasnoselski. La această întâlnire Krasnoselski i-a cam criticat – începând de la ambasadorul american, trecând prin OSCE și ajungând la Uniunea Europeană. Eu nu-mi amintesc ca liderii de la Tiraspol să-și fi permis vreodată chiar în halul acesta să discute cu mediatorii în reglementarea transnistreană . Cum vă explicați Dvs. tonul ăsta?
Cred că este o indicație de la Moscova...
Ion Tăbârță: „Cred că este o indicație de la Moscova - și în actualul context politic din Republica Moldova, și în general ce ceea se întâmplă în reglementarea conflictului transnistrean. Noi am văzut ce retorică are Igor Dodon față de tot ce înseamnă parteneri occidentali, parteneri de dezvoltare, UE, Statele Unite ale Americii. Exact aceeași retorică o are acum și liderul din Belarus, Alexandr Lukașenka.
Acest comportament se înscrie într-un anumit discurs geo-politic al Federației Ruse pe care aceasta l-a abordat în războaiele sale imaginare cu Occidentul. Este o indicație clară de la Moscova – toate persoanele, toate regimurile, toți sateliții Federației Ruse acum vorbesc exact cu aceeași voce.
Noi vedem cum această problematică, sau relația cu UE este folosită de către Igor Dodon. În mod similar este folosită și de către domnul Krasnoselski. Nu neapărat că acesta ar fi mare prieten cu Dodon, dar așa li s-a spus de la Moscova și ei asta execută.”
Europa Liberă: Dvs. credeți că există soluții pentru reglementarea transnistreană?
Ion Tăbârță: „Aș vrea să cred că da. Totodată trebuie să spunem că reglementarea politică a conflictului transnistrean depinde foarte mult de Chișinău, și anume, depinde de viziunea consolidată a Chișinăului, care acum nu există. Și să sperăm că noi vom avea o viziune care, până la urmă, să ne permită să integrăm acest teritoriu sau să știm ce să facem cu el.
Și al doilea rând reglementarea depinde de marii actori. Dacă Federația Rusă își va extinde influența sa aici în regiune, este greu de crezut că reglementarea va fi în conformitate cu interesele naționale ale Republicii Moldova. Sau, dacă în Ucraina, mai ales în regiunea Odesa și tot ce înseamnă spațiul Mării Negre va crește influența Federației Ruse, atunci Chișinăului îi va fi foarte complicat să reglementeze acest conflict în termenii doriți de noi.”
