Anthony Burgess (n. 25 februarie 1917–d. 22 noiembrie 1993) ne-a înfățișat istoria socială ca pe un fel de alternare ciclică a unor partide augustiniene și pelagiene, opuse precum dualistele Yin și Yang.
Atunci când partidele augustiniene dețin puterea, urmează o perioadă de stabilitate socială, însă doar după ce va fi fost impus un cod moral autoritar. Un asemenea control rigid poate face ca populația să pară în sine morală și încurajează o încredere din ce în ce mai mare în perfectabilitatea umană. În cele din urmă, strictețea augustinienilor devine redundantă. Populația începe apoi să pretindă mai multă libertate, argumentele libertare câștigă în credibilitate și, finalmente, se produce o tranziție către o formă de guvernământ pelagiană.
La rândul lor, pelagienii nu performează cu mult mai bine. Libertarianismul lor lasă loc unei permisivități și apoi unei perioade anarhice marcată de crime, revolte și deteriorarea serviciilor publice. După încă o fază de tranziție, apelul populației la lege și ordine vestește practic ascensiunea unui nou partid augustinian și începutul unui alt ciclu.
Tema, sau subiectul filosofic apare și în scurtul roman autobiografic al lui Burgess, The Clockwork Testament, publicat în 1974. Eroul, Enderby, e pur și simplu obsedat de Augustin și Pelagius, așa că decide să scrie despre ei. Finalizează chiar scenariul unui film, inclus și el în romanul lui Burgess, care culminează într-o dezbatere între cei doi, Augustin susținând doctrina păcatului originar, Pelagius dezaprobându-l. Scenariul este însă neterminat și, pe cale de consecință, disputa rămâne în aer.
În Portocala mecanică, aerul anarhic al societății descrise la începutul romanului ne indică faptul că la putere se află liberalii pelagieni. La ieșirea lui Alex din închisoare, el descoperă că un lift stricat fusese reparat și că forțele de poliție se măriseră. Erau semne că un partid mai autoritar preluase puterea. Însă noul regim nu este la fel de puternic în autoritarismul său ca, spre exemplu, societatea augustiniană din The Wanting Seed. El evită excesele augustinismului—războaie sau fanatismul religios—pentru că Burgess, atunci când descrie partidele libertare și autoritare într-o societate dominată de principiile pelagiene, ironizează, de fapt, partidele laburist și conservator din statul britanic al bunăstării.
Noul guvern din Portocala mecanică este, de aceea, augustinian doar într-o formă mai discretă. Liderii lui, în orice caz, își trădează neîncrederea în perfectibilitatea umană prin aplicarea metodei Ludovico și pregătirea închisorilor pentru mari mase de „ofensatori politici”. De aceea, personajele din roman care se opun acestui guvern sunt, în mod natural, libertarienii extremi.
Și atunci, e vreo cale de ieșire, de răzbatere în afara ciclului repetitiv? Nu știm. După cum nu știm nici ce viziune preferă Burgess (augustiniană sau pelagiană). Știm însă că, uneori, câțiva din eroii cărților sale învață să se schimbe. Asemeni lui Alex, ei încep să vadă cum fostele lor viziuni unilaterale încap perfect într-un cerc vicios al interacțiunii polilor antitetici. În Tremor of Intent, bunăoară, eroul atinge acest nivel de înțelegere atunci când declară: „A-l ști pe Dumnezeu înseamnă a-i ști opusul. Nu poți scăpa marii opoziții”.
Interacțiunea contrariilor în Portocala mecanică apare din juxtapunerea viziunilor (augustiniană a lui Alex și pelagiană a lui F. Alexander) la care se dedă Burgess. Multe din trăsăturile lui Alex sunt augustiniene: dominarea autoritară a prietenilor, brutalitatea sa, obsesia legată de pedepsirea criminalilor și nu reabilitarea lor. Alex consideră că lumea este câinoasă și nu crede în perfectibilitatea umană. F. Alexander, pe de altă parte, scrie că omul este o creatură a progresului, capabilă de bunătate. Argumentele lui Alexander în favoarea liberului arbitru îi indică cel mai bine pelagianismul. Conexiunea pe care o face Alex între rău și comportamentul determinat amintește de ideea de grație predestinată la Sfântul Augustin. Asemeni lui Augustin însuși, Alex este izbăvit după un păcat al tinereții și, ca autor, favorizează modul confesional.
Multe din caracteristicile lui Alex sau F. Alexander pot fi translate în exemple de extreme care urmează același tipar al polilor opuși: prădător și victimă; libido necontrolat (violatorul) și libido controlat (soțul); tânărul și adultul; omul de acțiune și omul ideilor; distrugătorul și creatorul; conservatorul și liberalul; omul alienat și omul integrat.
Această tratare imparțială a valorilor contrastante l-a expus uneori pe Anthony Burgess acuzațiilor de relativism moral. Burgess însuși a părut a fi tot timpul conștient de această posibilitate, iar în Tremor of Intent chiar încearcă să argumenteze faptul că realitatea sistemului său ciclic (augustinian/pelagian) n-ar trebui să ducă la vreo șubrezire a perspectivei morale. Iar aici, un criteriu etic important rămâne gradul de loialitate sau atașament față de sistemul ciclic însuși...