Svetoslav a aburcat pe umăr un buzdugan, mare cât statura lui. Este o bulava, îmi zice el în ucraineană. Spune cu mândrie că este cazac, asemeni tatălui și bunicului. Are 9 ani și locuiește în Camenița (Kemeneț-Podolsk). A venit la Chișinău împreună cu o parte din echipa Federației de scrimă a cazacilor din Ucraina, condusă de tatăl său, pentru a arăta semenilor ucraineni, care învață la Liceul M. Koțiubinchi, cum luptau pe timpuri cazacii, adică strămoșii lor.
Svetoslav Filatov: „Cei interesați au strigat cât i-au ținut plămânii și s-au luptat până la epuizare. Copiilor le-a fost vesel să se lupte între ei, s-au distrat de minune. Este o tradiție veche a cazacilor. E o tradiție spectaculoasă de care suntem foarte mândri și îmi place foarte mult să o promovez. De exemplu, acesta este tatăl meu. El îmi transmite mie cunoștințele, iar eu și colegii mei le transmitem mai departe."
Tatăl lui Svetoslav, Tverdislav Filatov, este descendent dintr-o familie de cazaci ucraineni. Despre ei s-au scris legende, spune el, cum că ar fi fost luptători iscusiți și neînfricați. Tverdislav a studiat ingineria, psihologia și economia și aplică toate cunoștințele sale la dezvoltarea Federației de scrimă a cazacilor din Ucraina „RATAR”. De ani buni, practică luptele tradiționale ale cazacilor și încearcă să transmită această tradiție copiilor prin intermediul teatrului. Îmbrăcați în haine tradiționale, luptă cu săbii, învârt buzduganul, merg desculț pe cărbuni încinși sau cuie.
Tverdislav Filatov: „Suntem întrebați de ce facem asta acum, în secolul 21, când există bombe atomice și tot ce vreți. Dar, de fapt, prin intermediul acestei arte ne întărim corpul și, cel mai important, spiritul, pentru a demonstra că nu e vorba despre povești și legende, că sunt lucruri reale. Înviem spiritul trecutului nu doar prin povestiri, ci și prin exemplu personal.”
Elevii de la liceul Koțiubinschi nu doar au admirat spectacolul oaspeților, dar și au învățat cum să învârtă sabia. De fapt, ceea ce încearcă să transmită Tverdislav nu ține doar de metode sau instrumente de luptă, e mai degrabă o filosofie, un mod sănătos de viață în care sunt valorificare învățăturile și valorile strămoșilor.
Tverdislav Filatov: „Vrem prin exemplul personal să le arătăm tinerilor, copiilor, cum a fost în trecut, să trezim în ei spiritul înaintașilor, să-i facem să-și amintească cine au fost strămoșii lor și cu ce s-au ocupat. Cum se spune, cine nu-și cunoaște rădăcinile nu va reuși să-și construiască un viitor. În această lume modernă, globalizată, este foarte important să nu te dizolvi cu totul, ci să ții minte, totuși, tradițiile, să-ți manifești identitatea poporului pe care îl reprezinți. Și în asta constă, cred eu, sarcina noastră de bază, să ajutăm la păstrarea tradițiilor noastre.”
Organizația condusă de Tverdislav Filatov se numește „RATAR”. Este o îmbinare a două cuvinte, care din ucraineana veche s-ar traduce drept „Luptătorii Luminii”. Au venit la Chișinău la invitația Asociației tinerilor ucraineni din Moldova și a Societății femeilor ucrainene din Moldova. Veronica Arpintin este unul dintre inițiatori.
Veronica Arpintin: „Pentru noi a fost important să demonstrăm că cultura, cunoașterea tradițiilor poate fi atractivă și poate fi modernă, nu doar ceva ce nu este aplicabil în viața de zi cu zi, dar să demonstrăm, într-un mod mai interesant, care poate să pună copilul cela pe gânduri: uite ce tradiții frumoase sunt, trebuie să le cunosc, aș vrea să le cunosc. Pentru noi a fost un exercițiu de stimulare a interesului față de cultura proprie.”
Copiii ucraineni din Moldova au posibilitatea să învețe limba și cultura ucraineană doar în școlile cu predare în limba rusă și doar câte o oră pe săptămână, de la clasa a cincea în sus. În aceste condiții, contactul cu invitații și tradițiile din Ucraina pentru mulți dintre elevi a fost cea mai convingătoare lecție de cultură.
