După Coronaviruis, epidemia militantă de anti-rasism. În numai trei luni, două teste au împărțit țările și societățile. În amîndouă cazurile, s-a ajuns repede la politică și pretenții de control. În amîndouă cazurile, bunul simț a fost doborît primul. În amîndouă cazurile, a fost așezat în boxă, ca acuzat principal, sistemul de viață. Civilizația europeană. Sub motiv de vătămare a naturii sau sub motiv de crime de rasă. Dacă acuzațiile sînt adevărate, nu mai e mare lucru de salvat. Totul trebuie înlocuit: de la transporturi la alimentație și de la istorie la justiție. Firește apare întrebarea: oare sîntem atît de vinovați, de la greci încoace, după 3000 de ani de valori, fapte și instituții europene? Nu mai e nimic de păstrat? Dacă da, ce e de pus în loc? Dacă nu, de ce n-o spune nimeni cu putere în stat? Și dacă o spune, de ce e hulit? Probabil, pentru că am ajuns la răscruce. Și, sigur, pentru că mult prea mulți nu mai cunosc sau nu cred în lumea care a făcut lumea în care trăiesc.
Lumea la răscruce
