Dumitru Spătaru scrie pe tribuna.md despre lupta din spatele cortinei electorale - care care s-ar duce pe „frontul transnistrean” şi care i-ar avea ca protagonişti pe Preşedintele Igor Dodon, pe de o parte, şi pe cei de la guvernare pe de altă parte. Între aceştia ar exista o competiţie acerbă, crede Spătaru, pe avansarea în soluţionarea problemei transnistrene. Totul a început în momentul în care Preşedintele Igor Dodon a anunţat că în scurt timp vor apărea premise reale pentru soluţionarea problemei transnistrene, pentru că „după o perioadă de confruntare între Rusia şi Occident, aceste mari forţe ale lumii sunt dispuse să caute tangenţe şi interese comune”, iar soluţionarea problemei transnistrene ar fi cât se poate de potrivită din acest punct de vedere. S-a activizat, însă, nu doar Dodon, ci şi guvernarea, remarcă autorul, iar acest activismul concomitent pe două filiere ne duce la gândul că afirmaţia Preşedintelui că în scurt timp vor apărea premise reale pentru soluţionarea problemei transnistrene e cât se poate de serioasă, mai scrie Spătaru. Întrebarea lui e dacă nu cumva alegerile din Chişinău şi Bălţi au fost declanşate pentru a camufla această luptă mult mai importantă decât cea în care la bătaie sunt puse două funcţii de primari?
Petru Grozavu avansează în „Ziarul de Gardă” ideea că alegerile din Chişinău repetă extrem de fidel un joc de acum 10 ani. La guvernare erau comuniștii și Vladimir Voronin, care își doreau să scape de Urechean la oraș şi au pus mâna pe consiliu schimbând interimarii după cum le-a convenit, așa încât primăria să treacă sub controlul lor. La 10 ani distanță totul se repetă, crede Grozavu. Ceea ce nu au reușit comuniștii, încearcă să facă de data asta PD și V. Plahotniuc. În fond, același scenariu, cu mici diferențe, mai mult sau mai puțin esențiale. Curios și, în aceeași măsură, suspect i se pare autorului faptul că până acum, principalul partid de guvernământ nu știe dacă va susține pe cineva în alegeri și dacă „da”, pe cine anume. Până la urmă, e treaba „stângii” ce face, fie că e vorba de PD, PSRM sau Partidul Șor. Problema e că nu-i clar nici ce va face „dreapta”… Și câți alegători vor merge la vot? Și cât de corecte vor fi aceste alegeri? Și cine pe cine va vota?
Jurnaliştii de la „Ziarul de Gardă” au găsit şi sintetizat pentru cititorii lor şi informaţia din studiul de fezabilitate privind crearea parteneriatului public-privat pentru construcția Arenei Chișinău. Proiectul ar putea costa circa 40 de milioane de euro, iar pentru a fi implementat, soluția este contractarea unui dezvoltator care ar finanța construcția Arenei Chișinău din resurse proprii. Rambursarea investiției către partenerul privat nu va depăși termenul de 10 ani, iar tranșele de rambursare și periodicitatea urmează a fi negociate de către parteneri. În primul an de activitate a sălii polivalente partenerul public, adică statul, va trebui să ramburseze suma de zece milioane de euro. În studiu nu se vorbește nimic despre contribuția inițială a statului în valoare de 200 de milioane de lei, alocați din fondul pentru reparația drumurilor, bani care sunt prevăzuți în bugetul pentru anul 2018 drept investiții ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Băncii Europene de Investiții (BEI) și Uniunii Europene (Comisia Europeană). De asemenea, nu este precizat cum urmează a fi valorificat întreg terenul alocat pentru acest proiect, 69,2224 hectare.
Ion Petrescu observă într-un articol ce apare pe blogurile adevarul.md că tocmai în anul aniversării Centenarului reunificării, la Bucureşti şi Chişinău se gestionează opţiuni obiectiv diferite. La nivel prezidenţial, Bucureştiul se distanţează de demersuri unioniste văzute probabil ca fiind lipsite, momentan, de finalitate practică, dar şi de sprijinul marilor puteri, într-un climat internaţional destul de încordat, pe plan militar. Dincolo de Prut, Igor Dodon, rămâne într-o continuă campanie electorală, cu declaraţii inamicale, tipice mentalităţii sovietice, la adresa unor factori de decizie din România. La nivelul legislativelor, cel de la Bucureşti se menţine în arealul pur declarativ, fără finalităţi de o altă natură, iar cel de la Chişinău are o majoritate care, place sau nu, momentan optează pentru o statalitate dornică de o apropiere de Uniunea Europeană.
