Linkuri accesibilitate

Mărgăritare pentru aleși: despre politicienii care primesc cadouri


În toate democrațiile occidentale, politicienii și funcționarii publici nu au voie să primească daruri sau, dacă o fac, ele nu pot fi de valoare și trebuie oricum declarate. A nu o face poate fi asimilat cu corupția sau poate fi, în cele mai multe cazuri, un motiv de demisie.

Dan Alexe despre politicienii care primesc cadouri
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:19 0:00
Link direct


În vremurile noastre, dat fiind că principalul protagonist al unei asemenea istorii, fostul președinte francez Valéry Giscard d'Estaing, e încă în viață, sinonimul pentru cadourile primite de politicieni au fost diamantele primite de el de la Bokassa.

Istoria e suficient de revelatoare pentru a fi reamintită: despotul Africii Centrale, care se încoronase „Împărat”, Bokassa, i-a oferit președintelui Franței, fosta putere colonială, Valéry Giscard d'Estaing, niște plachete de diamante, pe care acesta nu le declarase. Afacerea a fost dezvăluită de săptămânalul de investigații Le Canard enchaîné și a stârnit la vremea aceea un uriaș scandal, făcându-l pe Giscard d'Estaing să piardă alegerile în fața lui Mitterrand.


Tot cadourile l-au făcut să cadă, în 2017, pe candidatul dreptei la alegerile prezidențiale din Franța, Francois Fillon. În mod amuzant, afacerea a fost revelată de același săptămânal de investigație, Le Canard enchaîné. Fillon primise de-a lungul anilor nenumărate costume extrem de scumpe, pe care nu le declarase și al căror preț cumulat s-ar fi ridicat la sute de mii de euro. Dar tot un cadou ilegal poate fi considerat și faptul că soția sa fusese ani de zile angajata editurii unui prieten milionar, care îi plătea un salariu fără ca ea să facă ceva pentru asta. Fillon a trebuit să se retragă din cursa pentru președinție.

Dar, la fel, să nu uităm, în ce-i privește pe oamenii de afaceri, că germanii și belgienii încă puteau scade, până recent, din veniturile impozabile mitele date în străinătate pentru obținerea de contracte.


Ce să mai spunem însă despre cadourile primite de jurnaliști, obicei astăzi suprimat?

Până la începutul anilor 2000, se obișnuia ca fiecare țară care poseda președinția rotativă, de șase luni, a UE să le ofere ziariștilor câte un sac/cutie/lădiță, la sfârșitul reuniunilor la vârf, numite Consiliu European, și din care fiecare țară trebuie să organizeze cel puțin două în timpul președinției sale. Unii dintre ziariștii mai vechi încă își amintesc cu duioșie timpurile bune în care membrii presei primeau ceasuri (summitul din Luxembourg, 1997), un lector MP3 (Olanda, 2004), cravate de mătase și sticle de șampanie (Helsinki, 1999) etc.

Zgârciții de britanici au pus capăt acestui frumos obicei, pretextând, când au deținut ultima oara președinția UE, ca banii care ar fi trebuit dați pe cadourile ziariștilor vor fi dedicați cercetărilor medicale privind SIDA. Nimeni nu s-a ostenit să verifice dacă asta s-a făcut într-adevăr…

Șpagă, șperț, bacșiș… Ne-am învățat atât de mult cu cuvintele astea încât nici nu ne mai întrebăm de ce avem așa multe...

S-au mai dus și vremurile bune în care întâlnirile la vârf se țineau într-un loc exotic sau luxos din țara care deținea președinția… Aaah, mâncarea divină, la discreție, de la summitul din Nisa (Franța, 2000), sau valurile de alcool gratuit cu care presa s-a menținut în formă la Helsinki în 1999!… Astăzi însă toate întâlnirile șefilor de stat se țin la Bruxelles, în neprietenosul bunker numit Justus Lipsius, de la numele unui cenușiu umanist flamand din sec. al XVI-lea, clădire situată în cel mai neprietenos cartier al Bruxellesului, cartierul european.

Să nu uităm însă nici de jurnaliștii români și cunoscuții lideri de opinie duși în 2010 într-o „excursie de documentare” în Noua Zeelandă, călătorie plătită de către Rosia Montana Gold Corporation pentru ca ei să scrie bine despre planurile de exploatare a aurului în România.

În aceste condiții, e limpede că neutralitatea și imparțialitatea jurnalistului vor fi la fel de autentice pe cât sunt cinstea și morala politicianului care acceptă cadouri, călătorii gratuite sau o mită.

Șpagă, șperț, bacșiș… Ne-am învățat atât de mult cu cuvintele astea încât nici nu ne mai întrebăm de ce avem așa multe. Româna e una din limbile cu extrem de multe sinonime pentru peșcheșul acordat ca să primește un drept care cel mai adesea ți se cuvine, dar trebuie totuși să plătești ca să îl primești.

Șpagă, șperț, mită, bacșiș, peșcheș, „dreptul” etc… Constelația semantică e foarte extinsă, iar termenii vin din toate limbile cu care româna a fost în contact. Mita vine din slavă, șperțul din germană, bacșișul din aria turco-persano-musulmană, iar șpaga e înrudită cu un termen albanez.

Ar fi fost bine ca totul să fi rămas doar o exuberanță lexicală.

***

Cadourile şi zisele „mici atenţii” primite de către demnitari au fost definite în Republica Moldova în termeni juridici în anul 2017, când a fost votată Legea integrității. Atunci au fost delimitate tipurile de cadouri admisibile şi darurile care nu pot fi acceptate sub nicio formă de către funcţionari publici, indiferent că e vorba de preşedintele ţării, primar, medic sau profesor.

Cadourile inadmisibile care trebuie imediat raportate ca fiind mită sau tentativă de corupere sunt bunuri, servicii, favoruri, invitații sau orice alte avantaje oferirea cărora e legată direct sau indirect de activitatea funcționarului. Totodată, sub interdicţie strictă cad acele cadouri, servicii sau favoruri care au destinație personală.

La categoria celor permise sunt micile atenţii oferite din politețe sau cu prilejul anumitor acţiuni de protocol, inclusiv monedele metalice jubiliare și comemorative, dar şi acestea trebuie declarate.

O altă problemă este că breasla acceptă persoanele care beneficiază de diferite favoruri...

Deşi regimul juridic al cadourilor a fost îmbunătățit odată cu adoptarea Legii integrităţii, în practică situaţia nu pare să se fi schimbat prea mult, spune jurnalista Cornelia Cozonac, preşedinta Centrului de Investigaţii Jurnalistice. Funcţionarii continuă în mare parte să nu declare cadourile pe care le primesc, iar în cadrul breslelor de demnitari acest lucru este tratat cu maxima toleranță, spune Cornelia Cozonac:

„Din păcate, la noi problema e că funcţionarii, în mare parte, sunt compromişi într-un fel sau altul. O dată, de două sau trei ori au acceptat anumite cadouri, facilităţi, favoruri şi acum este foarte greu să se intre într-un regim de respectare a cerinţelor faţă de cadouri. Deci, regimul cadourilor practic nu este luat în seamă, nu este considerat ceva important pentru lupta anticorupţie. O altă problemă este că breasla acceptă persoanele care beneficiază de diferite favoruri şi, văzând că şefii beneficiază de asta sau nu declară cadourile pe care le primesc, ceilalţi încearcă şi ei să se descurce la fel.”

Cornelia Cozonac
Cornelia Cozonac

Jurnalista mai constată că nici instituțiile statului în vizorul cărora ar trebui să fie cadourile sau favorurile pe care le primesc demnitarii nu întotdeauna îşi exercită obligațiile:

„De exemplu, avem foarte multe cazuri, în ultimii ani, de donaţii. Aceste donaţii pe care le declară funcţionarii, în special procurorii, judecătorii, sunt de fapt cadouri. Dacă ANI sau comisia de etică din sistemul respectiv nu reacţionează la astfel de cazuri e greu să spunem că va funcţiona un regim real al cadourilor”.

Unul din puținele cazuri de însușire nejustificată a unor cadouri şi favoruri care au ajuns să fie investigate de organele de drept este cel al ex-premierului Vlad Filat, care a fost condamnat la şapte ani de închisoare şi recent eliberat înainte de termen de prima instanţă. Lui i s-a incriminat că l-ar fi ajutat pe Ilan Șor să preia controlul asupra Băncii de Economii și să dezvolte afacerea cu rețeaua de magazine duty-free, fiind remunerat ilicit de Şor cu cadouri și importante sume de bani.

Guvernul a propus în toamna anului trecut un nou regulament privind cadourile de protocol, menit să-i împiedice pe demnitari să-și însușească „micile atenții” primite în exercițiul funcției. Proiectul regulamentului care urmează a fi aprobat de Guvern, apoi de Parlament, prevede că valoarea cadourilor protocolare pe care funcționarul și le poate însuși nu va depăși suma de o mie de lei pe parcursul unui an de zile. Cadourile mai scumpe vor fi păstrate în muzeul instituției publice sau răscumpărate de către demnitarul căruia i-au fost oferite. Evidenţa cadourilor şi evaluarea costului acestora urmează să fie făcute de o comisie specială creată în instituţiile autorităţilor publice.

Experta anticorupţie Cristina Ţărnă, fostă şefă adjunctă a CNA, consideră că noul regulament aduce mai multă claritate şi ar simplifica procedura de raportare a cadourilor:

„Acest proiect de regulament este mult mai detaliat. Arhitectura lui e bazată pe Legea integrităţii care, ea însăşi, vine cu mult mai multe detalii legate de cadouri. Regulamentul dă mai multă claritate, dă din start instrumentele necesare, forma declaraţiei, forma de registru pentru ambele tipuri de cadouri, admisibile şi inadmisibile. Ar fi mult mai simplu de pus în aplicare prevederile despre cadouri.”


Totuși documentul are şi unele carenţe, consideră experta. Unul ar fi permiterea necondiționată a cadourilor perisabile, ceea ce contravine Legii integrităţii. Altfel spus tradiţionalele cutii cu bomboane, sticle cu băuturi sau alte produse alimentare nu vor fi considerate cadouri inacceptabile, indiferent de costul acestora. Iar noțiunea de cadouri perisabile ar putea lesne ascunde finanţarea unor cumetrii, nunţi sau mese de sărbătoare, costurile cărora depăşesc de zeci de ori plafonul maxim admisibil.

XS
SM
MD
LG