Cum o rezumă, la Paris, Libération, Ucraina a făcut cunoscut că va solicita o reuniune specială a ONU, a Națiunilor Unite, pentru a pune capăt „șantajului nuclear” al Rusiei.
Ucraina cere așadar o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU pentru a contracara „șantajul nuclear” al Rusiei, după ce Vladimir Putin a anunțat că Moscova va desfășura arme nucleare în Bielorusia. Uniunea Europeană a amenințat regimul de la Minsk cu noi sancțiuni dacă va purcede la această desfășurare a unor arme nucleare rusești pe teritoriul său, în timp ce Statele Unite au precizat că nu au „nicio indicație” că Moscova ar intenționa să folosească arme nucleare în Ucraina.
Cu toate astea, toate țările occidentale au condamnat anunțul lui Putin făcut sâmbătă că Moscova va instala armament nuclear în Bielorusia până în luna iulie. Ministerul german de externe a insistat că decizia lui Putin este “încă o tentativă de intimidare nucleară”, în vreme ce NATO la rândul său a numit manevra “periculoasă și iresponsabilă”, iar o serie de diplomați SUA și-au exprimat îngrijorarea. Ministerul de externe al Lituaniei a publicat un comunicat în care anunță că va „discuta cu partenerii săi euro-atlantici (NATO) despre cum să răspundă” și că „va cere adoptarea de noi sancțiuni”.
La Repubblica, la Roma, continuă să analizeze implicațiile vizitei, săptămâna trecută, a președintelui chinez la Moscova:
„Chiar și în timpul întâlnirii de la Kremlin dintre Xi și Putin, a fost evident că asistăm la un meci în trei, deși America era absentă. China îi aduce un sprijin Moscovei pentru că nu poate permite Rusiei să cedeze în ciocnirea cu Kievul, susținut în mod deschis de SUA, oferind astfel Washingtonului prima victorie a noii ere care începe, într-un război dus prin intermediari, fără un angajament militar direct.
Din Rusia, cu dobândă
Site-ul Politico scrie în acest timp despre cum UE caută să folosească activele înghețate care aparțin băncii centrale ruse pentru a le investi, obținând un profit, care ar fi apoi vărsat Ucrainei.
Țările G7, UE și Australia au înghețat împreună 300 de miliarde de dolari din activele băncii centrale ruse, încă de la începutul războiului, dintre care două treimi se crede că sunt plasați în UE. Țările membre au convenit asupra obligației de a raporta unde se află bunurile rusești înghețate, în cel mai recent pachet de sancțiuni împotriva Moscovei, pentru a încerca să obțină o imagine de ansamblu mai clară.
Documentul Comisiei UE analizează temeiurile legale pentru a purcede la investirea rezervelor valutare rusești și constată că, deși Moscova va trebui ulterior, la încheierea războiului, să poată recupera capitalul inițial și orice dobândă convenită prin contract înainte ca activele să fi fost înghețate, orice rentabilitate care depășește acel prag ar putea fi până atunci alocată pentru a ajuta la reconstruirea Ucrainei. Această abordare ar necesita modificarea regimului de sancțiuni al UE pentru a permite investirea activelor băncii centrale ruse în obligațiuni și titluri pe termen scurt și ar putea genera randamente anuale de aproximativ 2,6%.
Humza Yousaf, the “last king of Scotland”
In Regatul Unit, după ce un politician conservator (Tory) de origine indiană și religie hinduistă, Rishi Sunak, a devenit șeful guvernului, iată că guvernul Scoției autonome (și șeful Partidului Național Scoțian, SNP) este de ieri seară un musulman de origine pakistaneză: Humza Yousaf, cum a anunțat-o de îndată site-ul Politico.
Macron, „groparul democrației franceze”
În același Libération, corespondentul de 25 de ani al cotidianului la Bruxelles pe lângă instituțiile europene, Jean Quatremer, care și-a obișnuit cititorii cu intervențiile și comentariile lui deseori radicale, paradoxale, sau excesive, dar mai întotdeauna neașteptate și lipsite de compromisuri, publică în numărul de astăzi un editorial care nu poate fi numit altfel decât un violent pamflet anti-Macron: — “Groparul democrației franceze”!…
«Confruntat cu strada, singurul răspuns al lui Macron este disprețul față de „gloată”, combinat cu represiunea brutală practicată de poliție, ca în cel mai rele momente ale vestelor galbene (gilets jaunes). /…/ Avem aici hubris-ul unui personaj care a ajuns să guste o putere fără precedent, puterea unui dictator. Emmanuel Macron, în perioada pandemiei, în 2020 și 2021, a condus singur Franța, înconjurat de un cabinet secret, „consiliul de apărare”, după ce a suspendat aproape toate libertățile civile.
Cele mai absurde decizii ale sale de atunci, cu justificări științifice dubioase, de la izolarea cetățenilor până la orarul variabil, prin auto-autorizarea semnată de ieșire, de deschidere sau închidere de magazine, dreptul de a cumpăra sau nu un pom de Crăciun sau haine pentru copii, obligația de a purta o mască în aer liber, toate acestea au fost aprobate și aplaudate.
Apoi: interdicția de a se plimba pe afară, „pașaportul sanitar” combinat cu „dovada vaccinării” pentru a merge la o cafenea și așa mai departe. Nu numai că mecanismele de control legislative, judiciare și din mass-media au renunțat atunci la exercitarea rolului lor, cu excepția unor rare opoziții, dar mai ales francezii s-au supus fără să se plângă, aceiași francezi mereu gata să se revolte în orice moment. Pentru a impune această stare de excepție fără dezbateri, Emmanuel Macron a dispus de o pârghie puternică, cea a fricii celei mai primare, frica de moarte.”
Viagra împlinește 25 de ani
La rubrica socială, cum o amintește La Repubblica, Viagra împlinește acum douăzeci și cinci de ani, un sfert de secol de când s-a dat undă verde în SUA pentru pilula albastră. Viagra, prima terapie medicală orală care ne-a schimbat sexualitatea. La Repubblica susține că Viagra a oferit tuturor posibilitatea de a se simți în siguranță, de a elimina ceea ce se numea cândva anxietatea performanței, dar și de a redefini fanteziile erotice care se reflectă în gândurile societății.
Exact acum 25 de ani, pe 27-28 martie1998, în SUA, The Food and Drug Administration recunoștea Viagra fabricată de firma Pfizer ca primul medicament pe cale orală pentru combaterea disfuncționărilor erectile. Un an mai târziu, ieșea filmul Matrix, al fraților (pe atunci) Andy și Larry Wachowski.
“Bulina albastră sau pastila roșie?", îl întreabă Laurence Fishburne pe Neo. „Dacă iei pilula albastră, e sfârșitul poveștii, mâine te trezești în patul tău și și poți să crezi ce vrei tu.” (“You take the blue pill and the story ends," promite Morpheus. "You wake in your bed and you believe whatever you want to believe.”)
Moartea muzei lui Borges
În sfârșit, în Spania, El Pais anunță moartea Mariei Kodama, soția, după ce a fost prietena de o viață și curatoarea operei lui Jorge Luis Borges.
Pe jumătate japoneză, Maria Kodama a fost dușmănită de mai toți cei cu care a intrat în contact prin felul în care, posedând drepturile totale asupra operei lui Borges, ea s-a lansat intr-o lungă serie de procese împotriva tuturor celor care citau, parafrazau sau foloseau fragmentele din Borges.
El Pais dă însă și o serie de anecdote inedite despre Borges, povestite de Maria Kodama, de pildă că el era gelos și că atunci când cei doi au văzut filmul Lawrence of Arabia, cu Peter O’Toole, în 1962, Borges i-a criticat fascinația ei pentru acel personaj istoric. Negăsind însă argumente, Borges a lăsat să treacă multe luni, ca apoi să-i spună: — “Știi, dacă tu ai cunoaște un bărbat ca Lawrence, care era irlandez, trebuie să te gândești că toți irlandezii sunt alcoolici, însă tu n-ai putea avea o relație cu el, pentru că el era abstinent și n-a băut alcool în viața lui, deci nu era un irlandez adevărat”.
