Linkuri accesibilitate

Maeştri şi Ucenici (XXVIII): Mihai ŢĂRUŞ


Mihai Țăruș
Mihai Țăruș

Em. Galaicu-Păun: Se ştie – iar istoria literaturii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, poetul Stéphane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe destinul: n-a mai publicat poezie vreme de aproape două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăit şi Dvs. o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”-ul Dvs. în ale muzicii? Vă rog s-o istorisiţi.

Mihai Ţăruş: Întâlnirea dintre tânărul Paul Valéry şi maestrul său Stéphane Mallarmé e un caz mai deosebit. Nu întotdeauna însă se produce șocul întâlnirii. Eu sunt o figura lenta de caracter. Trebuie sa treacă ceva timp ca să înțeleg ce sa întâmplat, dacă s-a întâmplat.

În cazul meu, cred că întâlnirea decisivă a avut loc în 1971 cu Vladimir Sterligov (1904 – 1973), pictor din Sankt Petersburg, elev al lui Kazimir Malevici (1879 – 1935), promotor al unui sistem plastic „Potir – Cupolă”. Se întâmpla la o expoziţie vernisată în atelierul soții sale, Tatiana Glebova (1900 – 1985), şi ea artist plastic, fostă elevă a unui alt pictor important din avangarda rusă Pavel Filonov (1883 – 1941). Țin minte întrebarea pe care mi-a adresat-o Vladimir Sterligov la prima întâlnire: „Dumneavoastră ştiți unde ați nimerit?” Era o întrebare firească deoarece acele expoziţii erau închise, nu erau agreate de autorităţi; ba chiar pictorii erau avertizaţi, din când în când, că ar putea avea neplăceri pentru acest gen de activități artistice neautorizate. Acea expoziţie avea un stil anume, era descendentă din problematica avangardei ruse. Ei bine, întâlnirea în cauză a fost mai degrabă un fel de introducere pentru viitor, pentru toţi acei ani de studii care au urmat într-un mediu unde se putea gândi, activa, crea altfel decât în cel oficial. Într-un fel, eu eram pregătit de colegul și prietenul de facultate Alexandr Kojin şi de Şcoala de Pictură de la Chișinău, care era destul de liberala în acele timpuri.

Studiul începea prin însușirea principiilor plastice impresioniste: pictura lui Paul Cezanne, arta cubistă, pictura suprematistă, teoria culorii a lui Mihail Matiușin (1861 – 1934) și sistemul lui Vladimir Sterligov, care explora sensibilitatea artistica la zi, ancorată în căutările artistice locale şi occidentale. Au urmat ani de zile, zeci de ani de studiu creativ în mijlocul grupului lui Sterligov (între timp, maestrul dispăruse), pentru a însuși ordinea plastică. A fost o experienţă interesantă, de fapt o mare aventură intelectuală – ca problemă artistică. „Не пишите шкатулку, а пишите проблему” („Nu pictaţi cutia, ci problema”), spunea Sterligov. Pictez, caut mereu problema care mi-ar permite să mă exprim plenar & adecvat ființei mele.

Em. G.-P.: Acum, că sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici contemporani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul Valéry”?

M. Ţ.: Fiecare păşeşte în artă în felul lui – cu crezul său, cu întâlnirile care vor avea loc. Astăzi înclinația spre ucenicie a cam dispărut. Tinerii nu prea caută, mai degrabă preiau. Exista internetul care acoperă aproape tot, adică toate iluziile, și ei se lasă prinși, crezând că acolo pot învăța destul.

Mica mea experienţă mi-a arătat că efortul depus de tineri nu e suficient. Relaţia „maestru – ucenic” trebuie să fie pe măsura necesitaților ce se impun, altfel îşi pierde sensul.

Fractale punctate
Fractale punctate

* * * * * * * *

Mihai ŢĂRUŞ s-a născut la 10 decembrie 1948, comuna Sineşti, judeţul Ungheni, Republica Moldova

Formare

1975 Absolvent al Academiei de Arte Plastice din Sankt Petersburg, Federaţia Rusă

1968 Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”, Chişinău. Prof. Vasile Toma (1937-1984), Ada Zevin (1918-2005), profesor de istoria artelor.
1961-1964 Şcoala de Arte Plastice pentru copii „A.V. Şciusev”, prof. Petru Pascaru, Chişinău

Stagii și formare continuă

1987-2017 – Numeroase tabere de creație în România și Bulgaria

2002 – Bursa de Excelenţă a Fundaţiei Soros Moldova

2000-2004 – Participă la studiul organizat de Larisa Astrein Exercitia spiritualia

2001 – Reşedinţa la Cité Internationale des Arts, Paris

1995-1997 – Se detaşează de concepte-manifest cu începere din anii ’70, optând pentru experienţe plastice inovatoare

1981-1985 – Pictează activ în cadrul unui grup de plasticieni sterligovişti, reanimat la iniţiativa pictorului G. Zubkov

1971 – Stabileşte relaţii cu emulul lui Kazimir Malevici, Vladimir Sterligov, promotorul unui nou concept plastic potir-cupolă

1969 – Susţine o serie de dialoguri intelectuale cu pictorul Mihai Grecu, care au avut repercusiuni benefice pentru relevarea vocaţiei tânărului plastician.

Expoziţii personale

2020 „În artă ca și în viață… Mihai Țăruș și Larisa Astrein… mereu înainte”, Galeria Artefice, Sankt Petersburg
2018 „M. Tarus - L. Astrein – A. Rurac...”, Galerie Sklenak, Praga

2018 „Fluctuatii în timp”, Muzeul Național de Artă al Moldovei

2017 VizitkaTarus@SPB.ru, Galeria 12 iulie, Sankt Petersburg

2015 „M. Tarus-pictura”, Muzeul Țarskoseliskaia kolekția, Pușkin

2014 „Compact pictura”, Mihai Tăruș,Centrul expoziţional „C. Brâncuși”, Chișinău, R. Moldova

2013 „Resursele semnului”, Muzeul Artei Nonconformiste, Pushkinskaia10, Sankt Petersburg

2013 „Dominanta culorii”, M. Tarus- L. Astrein, galeria ArtObiekt, Sankt Petersburg

2012 „Exercitia spiritualia”, Tarus-Astrein, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei

2011 „Okno v drugoi mir”, Cafeneaua Podval Brodeacei sobaki, Sankt Petersburg

2011 „Jivopisi kak vesna”, galeria Gildia masterov, Sankt Petersburg

2010 „Coforma”, OSCE în Moldova

2008 „Asamblaj pictural”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei

2007 „Mihai Tarus”, OSCE, Chişinău

2006 „Mihai Tarus-pictura”, Policor, Sankt Petersburg

2006 „Spaţiu ambiental”, Tarus-Astrein, Galeria Gildia masterov, Sankt Petersburg

2005 „De la figurativ la nonfigurativ”, Sankt Petersburg , Manege

2003 „Încifrare-semne”, Chişinău, Centrul expoziţional C. Brâncuşi

2001 „Semne”, Centrul expoziţional „C. Brâncuşi”, UAP, Chişinău
2001 „Mihai Tarus”, Cité Internationale des Art, Paris

1999 „Timpul în tablou”, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei
1998 „Soittoa vareilla (Variaţiuni)”, Kotka, Finlanda

1997 „Mihai Tăruş”, Galeriile Parlamentului României, Bucureşti, România

1996 Sala de expoziții a UAP, Chişinău, Republica Moldova

1991 Casa scriitorilor din Leningrad
1981 Palatul Savanţilor, Leningrad (azi Sankt Petersburg ), Rusia

Prezent în multiple expoziții internaționale de grup, în special în Federația Rusă, România, Austria, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Belarus.

Premii și Distincţii

1999 Titlul onorific MAESTRU ÎN ARTĂ al Republicii Moldova

2001 Premiul UAP România, expoziţia-concurs Saloanele Moldovei

2003 Premiu municipiului Bacău, Expoziţia Saloanele Moldovei

2004 Premiu UAP pentru pictura, Rep. Moldova

2007 Medalia de argint a Academii de pictură a Rusiei

2009 Medalia de aur, expoziţia “M.C.A./ CANNES-AZUR 2009”, Cannes, Franţa

  1. Medaille d”Or, expoziţia “M.C.A./ Cannes-Azur 2010”,Cannes, Franţa

2011 Diploma expoziţiei „Petersburg-2010”, Manej, Sankt Petersburg

2012 Premiul Ministerului Culturii al R. Moldova, Expoziţia Saloanele Moldovei

2013 Medalia de aur, Tvorceskii Soiuz Hudojnikov, Moscova

2017 Premiu Centrului Cultural Vrancea, Romania

2018 Medalia Comemorativă Mihail Grecu, UAP Chișinău

2019 Diploma, (Bustul „Autoportret”), Salonul de Toamnă, Chișinău

Prezent în colecţii publice

Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Republica Moldova

Ministerul Culturii, Bucureşti, România

Colecţia Parlamentului României

Galeria Tretyakov, Moscova, Federaţia Rusă

Muzeul Rus, Sankt Petersburg , Federaţia Rusă

Muzeul de Istorie al oraşului Sankt Petersburg , Federaţia Rusă

Muzeul Țarskoselskaia Kolekția, Puşkin, Federaţia Rusă

Muzei nații, Moscova, Federaţia Rusă

Museum of Nonconformist Art, Sankt Petersburg

Colecţia sălii centrale de expoziţii Manege, Sankt Petersburg

Muzeul de artă I. Antonescu, Bacău, România

Muzeul de artă, Kazahstan

Muzeul de artă, Iaroslavli, Federaţia Rusă

Muzeul de artă „S.D. Erzia”, Saransc, Federaţia Rusă

Muzeul de artă „G. Aytiev”, Kyrgyz Republic

Colecţia Primăriei Municipiului Vâlcea, România

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG