Diseară, la postul public de televiziune Moldova 1, începând cu ora 21.20, inclusiv pe site-ul Europei Libere și pe rețelele de socializare, puteți urmări un nou documentar din seria „Pur și Simplu, Moldova”. Mai este Republica Moldova o grădină înfloritoare, așa cum i se spunea în perioada sovietică? Și de ce se importă atâtea legume şi fructe dacă țara e vestită după rodnicul cernoziom? Sunt întrebări pe care le-au avut în față colegii noștri Eugenia Crețu și Nicu Gușan, autorii filmului „Agricultură la pământ”.
Am vrut să urmărim cum se descurcă un tânăr din mediul rural care a început o afacere în agricultură...
Nicu Gușan: „Filmul nostru de această dată pornește de la istoria unui tânăr din sudul țării. Am fost aproape de el mai mult de un an de zile împreună cu echipa de filmare, am vrut să urmărim, de fapt, cum se descurcă un tânăr din mediul rural care a început o afacere în agricultură, cum se descurcă pe parcursul unui an – când sunt lucrările de primăvară, ce pune în pământ, cu ce speranțe, cu ce așteptări și ce culege la sfârșit. Știm foarte bine, anul trecut a fost un an secetos, unul dintre cei mai secetoși ani din ultimele două decenii, am filmat atunci cum, de fapt, n-a prea reușit să culeagă foarte multe, după care am ținut contactul cu el în perioada toamnă-iarnă când a plecat peste hotare să muncească, ca să-și salveze afacerea, a revenit în primăvară și iarăși s-a apucat de agricultură cu speranța că anul acesta va fi unul mai ploios sau unul cu mai multă roadă pentru el. L-am filmat timp de un an în încercarea de a înțelege unde sunt problemele și obstacolele cu care se confruntă un agricultor în țara noastră.”
Eugenia Crețu: „În general, am încercat să găsim răspuns la întrebarea: de ce avem agricultură ineficientă, spunându-ne că suntem o țară agrară și având, aparent, toate condițiile pentru a face agricultură. Emisiunea noastră se numește „Pur și Simplu, Moldova”, iar Moldova este asociată cu agricultura. Întrebarea era: mai este Moldova o țară agrară? Sunt atâtea clișee legate de Moldova în acest sens, că am fi o grădină înfloritoare sau că am avea un sol foarte fertil. Și atunci, de ce nu am avea suficiente produse agroalimentare, de ce mâncăm produse de import, fiind o țară agrară?”
Europa Liberă: Și ca să găsiți răspuns la aceste întrebări, înțeleg că, pe lângă personajul central pe care l-ați urmări o perioadă mai lungă de timp, vom vedea în film și alți fermieri care au ales să investească în agricultură?
Eugenia Crețu: „Da, sunt câteva ramuri - sunt oameni care cultivă cereale, sunt oameni care cresc legume, sunt oameni care cresc fructe, dar nu neapărat ne-am concentrat atât pe ramuri, cât pe problemele cu care se confruntă agricultorii, pentru că, căutând răspunsuri la aceste întrebări, am descoperit foarte multe probleme, și ele pornesc de la parcelarea excesivă a terenurilor odată cu destrămarea Uniunii Sovietice și desființarea colhozurilor, continuă cu sistemele de irigare care practic lipsesc în țara noastră. Deși este flancată de două râuri și avem, aparent, și râuri mici, și lacuri, dar nu avem suficiente sisteme de irigare, pământurile noastre sunt otrăvite de chimicale încă din perioada sovietică, nu cultivăm cum trebuie, nu respectăm niște reguli elementare de a face o rotație a culturilor. O altă problemă mare este lipsa brațelor de muncă, oamenii pleacă masiv din sate și atunci agricultorii nu găsesc elementar zilieri la culesul roadei, nu mai zic de specialiști în stare să conducă o combină modernă.”
Agricultorii nu găsesc elementar zilieri la culesul roadei, nu mai zic de specialiști...
Europa Liberă: Filmul a migrat treptat spre mai multe segmente.
Eugenia Crețu: „Da, am întrebat, inclusiv experții, care ar fi salvarea agriculturii moldovenești.”
Europa Liberă: V-au povestit ei despre evoluția agriculturii, încotro merge sau o să vedem asta din experiența oamenilor care totuși au investit bani în agricultură?
Nicu Gușan: „Agricultura care se face acum în Republica Moldova în mare parte e de pe o zi pe alta, cel puțin așa ne-au spus oamenii cu care am stat de vorbă. E un legumicultor din nordul Republicii Moldova pe care l-am filmat și care spunea că el nu are nicio siguranță că la anul va mai planta și va mai culege roadă, pentru că e un haos pornind de la legislație, de la reguli până la felul în care este organizată acolo în regiune agricultura. Statisticile arată că, de fapt, cei care încearcă să facă agricultură aici în mare parte arendează pământurile și atunci oamenii din film spuneau că nu există un interes să faci agricultură durabilă și eficientă pe aceste pământuri, le exploatezi 5, 10 ani, cât îți merge ție, după care le abandonezi, iar acesta nu este un mod eficient de a face agricultură. Dar, dacă e să vorbim cu experți, cu oameni care studiază acest domeniu, bineînțeles că există niște șanse pentru Republica Moldova, niște nișe cum ar fi agricultura ecologică...”
Avem în film și un tânăr agricultor, care a înțeles că nu e suficient doar să produci materie primă...
Eugenia Crețu: „...sau producția, dar avem în film și un tânăr agricultor, care a înțeles că nu e suficient doar să crești, să lucrezi pământul și să produci materie primă care ulterior este vândută la un preț foarte mic. Munca lui de un an în livada de nuci și migdale o vindea unor intermediari care făceau într-o zi dublu cât făcea el. Și atunci, omul a înțeles că, dacă din acele nuci extrage ulei, de exemplu, va câștiga el mai mult, a schimbat accentul efectiv, a început să producă și 90 la sută din producția lui va merge la export. Deci, este un alt model de agricultură.”
Europa Liberă: Ați ținut neapărat să aveți în film exemplul unor fermieri care s-au reorientat, au înțeles cum să investească și cum să obțină profit și acelor care cu greu fac față datoriilor sau a venit de la sine cumva?
Eugenia Crețu: „A venit de la sine. Noi nu încercăm să le dăm lecții celor care nu se descurcă, de exemplu, sau să-i punem în contrapondere unii pe alții. Agricultorii care apar la noi în film sunt oameni adevărați, sunt oameni care muncesc, se chinuiesc, nu sunt neapărat latifundiari care au întreprinderi mari, bogate, firme cu investitori de peste hotare.”
Nicu Gușan: „Da, filmul nostru nu e despre asta, e despre oamenii din raioane care încearcă cumva să facă o afacere din agricultură.”
Europa Liberă: Nicu menționa mai devreme statisticile, care arată anumite stări de lucruri din acest domeniu și vreau să vă întreb: în momentul în care erați pe teren sau pregăteați acest film, cât de ușor v-a fost să găsiți date, cât de actualizate sunt acestea? Cum e să filmezi un film despre agricultura moldovenească?
Nicu Gușan: „Dacă întrebi pe cineva câte hectare avem irigate în Republica Moldova, o să găsești date diferite. În primul rând, sunt date vechi, avem date din anii ’90, care n-au mai fost actualizate, dar aici e o problemă, pentru că nici instituțiile nu cred că au capacitatea aceasta și dorință mare de a face un audit, ca să zic așa, pe tot domeniul acesta, dar și de cealaltă parte, agricultorii nu neapărat în mare parte sunt foarte onești ca să raporteze de fiecare dată ce roadă au și pe câte hectare. În condițiile Republicii Moldova și ale realității în care trăim, încă mai există fenomenul acesta de economie tenebră.”
Europa Liberă: Ce momente v-au rămas în minte, v-au surprins, v-au emoționat?
Senzația a fost că timpul s-a oprit în loc, pentru că acum în Occident se face agricultură digitalizată...
Eugenia Crețu: „Noi în film avem și niște imagini din perioada sovietică, este un film din 1980, dacă nu greșesc, deci, un film vechi, pentru că aveam nevoie să ilustrăm și partea cu perioada sovietică și m-a surprins să văd practic aceleași lucruri pe care le-am văzut pe teren, aceleași tractoare sovietice vechi, aceleași combine, aceleași persoane care culeg merele. Senzația a fost că timpul s-a oprit în loc cumva. Asta e foarte trist, pentru că acum agricultură se face, dacă privești în Occident, agricultură digitalizată, cineva dintr-un birou apăsând, cu un click decide ce cantitate de apă la o anumită plantă ajunge sau privind, de exemplu, la Israel, care a reușit, iată, printr-o agricultură tehnologizată, superperformantă să facă imposibilul, să scoată din piatră seacă recolte. Iar noi suntem tot acolo, la sapă de lemn, și tocmai de asta i-am zis „Agricultură la pământ”. Și la propriu, și la figurat.”
Nicu Gușan: „Cred că, de asemenea, o să mă refer la tehnica cu care sunt surprinși cei mai mulți dintre agricultori pe terenuri. Și aici mi-a rămas întipărit în memorie un moment când tânărul nostru din sudul țării, care a muncit un an și a făcut tot ce a putut el ca să aibă o recoltă bună și când, de exemplu, colecta grâul, i-a cedat tractorul la un deal, atunci când trebuia să ducă grâul la depozit și mai n-a răsturnat întreaga remorcă cu cele 5 tone de grâu. Astfel, ajungi la concluzia că băiatul acesta muncește foarte mult, încearcă să obțină ceva, dar când i-a mai rămas ultima etapă – să culeagă și cumva pare cea mai ușoară dintre ele, ajungi să-ți dai seama că n-are cu ce duce grâul de pe deal la depozit. A trebuit să mai cheme vecini cu vreo două tractoare și, cu chiu și vai, l-au scos de acolo, dar, iarăși, e un moment care, cred eu, oferă o imagine asupra întregii agriculturi din Republica Moldova și, în linii generale, dacă acești agricultori nu se vor uni și nu se vor ajuta între ei, asemenea cum a făcut tânărul acela cu vecinii lui acolo, n-au nicio șansă fiecare în parte să se impună, nu mai vorbim de piața internă sau piața externă.”
Dacă acești agricultori nu se vor uni și nu se vor ajuta între ei, n-au nicio șansă fiecare în parte...
Europa Liberă: Și care este impresia voastră – sunt mai mulți dintre cei care au speranță că lucrurile se vor schimba și vor s-o facă și ei în domeniul în care activează sau mai degrabă sunt pesimiști cei care au ales să facă agricultură?
Eugenia Crețu: „Impresia mea este că noi avem o problemă de mentalitate, avem niște sechele din perioada sovietică. Noi încă nu știm să facem afaceri, încă nu avem spiritul acesta de întreprinzător. Comunismul a ucis aceasta în oamenii noștri, noi nu avem generații de fermieri, noi nu avem ferme cu tradiții. Și atunci, oamenii noștri nu știu decât să lucreze pământul așa cum au făcut-o în colhoz, dar nu știu să vândă, să promoveze, să concureze, să iasă pe piața externă, iar soluția, viitorul este, probabil, în mâinile tinerilor care au făcut studii peste hotare, care au lucrat peste hotare, care au văzut cum se fac afacerile. Cred că ei vor schimba fața agriculturii moldovenești.”
Mulți dintre ei sunt cu gândul că fac agricultură de astăzi pe mâine...
Nicu Gușan: „Dacă e să te uiți pe statistici, cei mai mulți dintre agricultori sunt agricultori mici la noi în Republica Moldova, iar, cum ziceam și la începutul acestui interviu, mulți dintre ei sunt cu gândul că fac agricultură de astăzi pe mâine, or acesta nu e un model durabil și eficient de a face afaceri. Respectiv, cum zicea și Eugenia, cred că viitorul agriculturii din Republica Moldova înseamnă cooptarea unor tineri și atragerea unor tineri în acest domeniu și implementarea unor modele nu neapărat din afară, dar unor modele care să funcționeze local.”
Eugenia Crețu: „Cumva să ne corelăm la realitatea de azi, la piața de desfacere de azi, internă/externă, să punem mai mult accent pe producție, pentru că aici este un mare lapsus, nu avem suficiente întreprinderi. Și oamenii ar trebui să se orienteze după nevoile pieței, pentru că agricultura este un business până la urmă.”
