„Ia-te în mâini”, „Ce nu-ți ajunge?”, „Nu-i frumos să te plângi pe viață” – sunt îndemnurile pe care oamenii care se confruntă cu provocări mintale le aud cel mai des. Doar că pentru ei acest fel de îndemn sună mai degrabă ca o condamnare decât o încercare de a îmbărbăta pe cineva într-un moment de cumpănă. Concluzia am surprins-o în unul din episoadele podcastului „Sunt bine”, realizat de colegele noastre de la Europa Liberă - Natalia Sergheev și Victoria Colesnic.
Este primul podcast din Republica Moldova care a vorbit delicat și sincer despre problemele mintale: depresie, atacuri de panică, bulimie sau așa numita „ardere profesională”. Sunt provocări prin care trecem o bună parte dintre noi, dar despre care vorbim cu jumătate de gură. În primul rând, din cauza stereotipurilor, dar și a necunoașterii. Ecaterina Luțișina este una dintre protagonistele podcastului „Sunt bine”. Are depresie, ardere profesională și așa numita „tulburare borderline”. Pe contul ei de Instagram vorbește deschis despre provocările prin care trece. Ecaterina spune că pandemia pare să-i fi făcut pe oameni mai sensibili și i-a forțat oarecum să-și scoată măștile:
„Mai multă lume a prins curaj să vorbească deschis. Poate nu neapărat direct despre sănătatea mintală, dar despre unele lucruri dificile prin care au trecut din cauza pandemiei. Da, deși sună ciudat, dar eu cel puțin sunt recunoscătoare pandemiei că i-a făcut pe oameni să fie mai sinceri și să aibă curajul să treacă dincolo de masca fericirii permanente pe care o vedem de obicei și să vorbească și despre pierderea unei persoane dragi, poate, din cauza covid-ului sau dificultatea cu care s-au confruntat foarte mulți părinți care au rămas între patru pereți cu copii lor și cât de dificil era pentru sănătatea lor mintală să facă față atât unui job de acasă, cât și educației copiilor.”
Despre provocările mintale în R. Moldova se vorbește ca despre un lucru rușinos, constată managera locală a proiectului moldo-elvețian MENSANA, Victoria Condrat. Într-adevăr, pandemia a fost o piatră de încercare pentru persoanele ce au nevoie de sprijin pentru a face față anumitor tulburări, spune experta. Și asta pentru că, din cauza izolării, oamenii nu au avut pur și simplu acces la serviciile de care au nevoie. Pe de altă parte, datorită pandemiei, cei care credeau până nu demult că depresia e „floare le ureche” au trecut prin stări de anxietate și frică, constată Victoria Condrat:
„Niciodată tema sănătății mintale nu a fost suficient de la modă, ea nu a fost abordată, ea nu a primit atenția cuvenită. Și acum, din cauza pandemiei, oamenii au înțeles că sistemul de sănătate mintală este important. Sănătatea noastră fizică contează, dar dacă sănătatea noastră mintală nu este bine și ea, atunci nu există balanță și echilibru în viața noastră. Cred că se schimbă foarte mult abordarea. Acum s-au făcut pași către comunitate, către condițiile cât mai confortabile pentru persoanele care beneficiază de asemenea servicii.”
„Tot răul cu binele lui”, conchide psihologul Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale, Sergiu Toma. Pandemia, de fapt, a revelat și laturi pozitive, crede el. În primul rând, i-a ajutat pe mulți să înțeleagă cât de importantă este comunicarea cu cei din jur. În al doilea rând, i-a făcut pe oameni mai atenți la propriile necesități, spune psihoterapeutul Sergiu Toma.
„Nu pot să spun că bărbații sau femeile au fost mai mult sau mai puțin afectați. Cred că toți, în egală măsură, au fost afectați. Dacă ar fi să dau sfaturi, cred că ar fi să avem grijă de corp. Chiar dacă sunt psiholog, eu sugerez să avem grijă de corp la propriu. De cât dormim, cât mâncăm, unde dormim. Sunt lucruri foarte importante. Grija pentru starea noastră de bine pornește de multe ori de la a-ți asigura confortul în jurul tău. Eu cred că acesta este un lucru de învățat din această pandemie.”
Podcastul despre sănătatea mintală „Sunt bine” a anunțat încheierea primului sezon, urmând în scurt timp o nouă serie. Între timp, colegele noastre vă îndeamnă să intrați pe pagina cu același nume pentru a asculta poveștile unor oameni care au avut curajul să le destăinuie. Cel mai probabil, au făcut-o pentru a-i ajuta pe ceilalți să înțeleagă că fricile nu pleacă nicăieri și, pentru a fi depășite, trebuie identificate și acceptate.
