Am citit mărturiile unor persoane infectate cu Covid zilele astea. Şi m-a surprins un amănunt, acela că mulţi dintre aceşti oameni păreau captivi ai unui fatalism covidic. Ei spuneau că acest coronavirus parşiv ne va înţepa oricum, mai devreme sau mai târziu. Ei spuneau că boala nu poate fi evitată, că vine un timp când trebuie să ajungi la spital sau să ingugritezi pastile. Un soi de amărăciune accentuată şi resemnare se degajau din spusele lor. Mai pe scurt, mesajul le era acesta: degeaba te frămânţi, Covid oricum va veni la tine!
Şi dacă ar fi aşa numai oamenii care s-au îmbolnăvit şi pe care îi poţi oarecum înţelege. Dar aud această teză şi de la oameni sănătoşi, oameni care nu au fost bolnavi. Două lucruri vreau să spun în legătură cu acest fatalism covidic.
În primul rând, ideea e greşită, absurdă. Nu se vor îmbolnăvi toţi, vor exista şi oameni la care coronavirusul nu va ajunge. Dacă într-un an de zile avem 155 de mii de persoane infectate, populaţia Moldovei fiind de cel puţin 2,5 milioane, e limpede că nu vom fi toţi înţepaţi de Covid.
În al doilea rând, ideea e periculoasă şi le toarnă apă la moară iresponsabililor şi celor care nu cred în existenţa Covidului. Dacă susţii că virusul e inevitabil, e ca şi cum ai potenţa delăsarea şi indiferenţa. De ce să mai port mască dacă oricum o să mă infectez? Mi se pare deci extrem de nociv şi absurd acest fatalism covidic. Şi nu e cu nimic mai bun decât furia celor care nu cred în existenţa coronavirusului.
De fapt, dacă nu existau nici aceste norme sanitare, mereu încălcate şi ignorate, era să avem acum nu 155 de mii de infectaţi, ci vreo 300 de mii. Fireşte, că poţi să te duci la magazin sau la frizerie şi să te întorci de acolo cu Covid, dar vigilenţa şi responsabilitatea reduc substanţial numărul infectaţilor şi morţilor. Repet, nu pot să se infecteze toţi! Slăbiţi-ne cu fatalismul acesta covidic!
