În Franța, site-ul Le Monde (ziarul nu a apărut astăzi) scrie despre un 1 Mai foarte politizat, cu câteva săptămâni numai înainte de alegerile legislative franceze, care vor decide structura parlamentului cu care va lucra Macron în noul mandat ce începe, iar în Italia, La Repubblica estimează că anul acesta a văzut un 1 Mai sărac.
La Belgrad, principalul cotidian sârb, Politika, scrie pe larg despre protestele de 1 mai din Franța, cărora le dă o altă dimensiune decât presa franceză, ziarul sârb insistând asupra rarelor acte de violență comise de anarhiști: “În Paris, un restaurant McDonald's și agenția imobiliară din Piața Leon Blum au fost jefuite, li s-au spart geamurile, iar coșurile de gunoi au fost incendiate.”
În Franța, Libération precizează că 45 de persoane au fost arestate, iar 8 polițiști au fost răniți.
Opoziție față de primirea Finlandei și Suediei în NATO
Tot Politika, la Belgrad, nu ratează ocazia de a atrage atenția asupra cererii președintelui Croației vecine, Zoran Milanović, adresată parlamentarilor țării lui pe care îi îndeamnă să blocheze o eventuală aderare la NATO a Finlandei și Suediei dacă nu se acceptă autodeterminarea etnicilor croați din Bosnia.
«Cine nu blochează Finlanda și Suedia în NATO este un trădător», a spus croatul Milanović, citat de Politika de la Belgrad. Explicația acestei declarații populiste este războiul personal al președintelui socialist Milanović împotriva premierului conservator al Croației Andrej Plenković. Ca și filorusul președinte Miloš Zeman al Cehiei, și Milanović al Croației deține doar o funcție pur ceremonială, însă asemenea declarații nu fac decât să ducă la deteriorarea imaginii țării lui, membră atât în NATO, cât și în UE.
Cât despre imaginea de complezență, de atitudine de PutinVersteher (oameni care “îl înțeleg pe Putin”) a politicienilor dintr-o țară anume, și în Germania, cum o scrie la Bruxelles Politico, ministrul de finanțe Christian Lindner (șeful partidului liberal-democrat, FDP), a cerut tăierea tuturor fondurilor publice care îi sunt vărsate în continuare fostului cancelar social-democrat Gerhard Schröder. Acesta, devenit de mulți ani mare apărător al lui Putin, care l-a cooptat în conducerea Gazprom și a Nord Stream, refuză să demisioneze din bănoasele lui funcții rusești, ba chiar a spus într-un interviu recent cu New York Times că el nu vede de ce și-ar face mea culpa.
Ucraina: consecințele imprevizibile ale războiului
A fost un 1 mai tensionat și în Ucraina. Corriere della Sera, în Italia, la Milano, rezumă situația de pe front, precum și știrile că generalul Valeri Gherasimov, șeful marelui stat major și omul trimis de Putin să conducă operațiunile de la fața locului, în Donbas, ar fi fost rănit. Suspansul narativ (il giallo) e preluat și de La Stampa, din Torino.
În Franța, Libération scrie despre rusificarea intensivă a Hersonului, portul de la Marea Neagră ocupat de ruși, în vreme ce El Mundo, în Spania, face un portret al omului cel mai căutat de forțele rusești din Herson, jurnalistul ucrainean Kostantin Rîjenko, cel care, ascuns, în clandestinitate, demontează zi după zi propaganda forțelor de ocupație.
El Pais, în Spania, subliniază și că războiul a intrat într-o spirală internațională cu consecințe imprevizibile. Fiasco-ul militar al lui Putin, victoria morală a lui Volodimir Zelenski și interesele geostrategice ale lui Joe Biden îndreaptă conflictul către o nouă fază, chiar mai distrugătoare decât cea inițială și cu potențiale reverberații mult mai grave pentru restul Europei. Cele două părți se confruntă cu o săptămână decisivă, având data de 9 mai marcată cu roșu ca un posibil punct culminant al ofensivei ruse sau ca o pauză pentru negocierile de pace. Însă scenariul cel mai probabil, potrivit surselor de la Bruxelles și Washington, este că războiul se va prelungi și că Rusia va continua o escaladare în care va insista din ce în ce mai des asupra riscului folosirii arsenalului nuclear.
„Fabrica de troli” din Rusia
The Foreign Office, ministerul britanic de externe, a dezvăluit noi date care sugerează că troli ruși specializați în infectarea rețelelor sociale de pe internet, cu sediul într-o veche fabrică din Sankt Petersburg, vizează asiduu liderii mondiali și guvernele și răspândesc știri false în favoarea invaziei Ucrainei de către Putin. „Guvernul Regatului Unit și-a alertat partenerii internaționali și va continua să lucreze îndeaproape cu aliații și platformele media pentru a submina operațiunile de informare rusești”, a declarat ministra de externe Liz Truss.
Despre acea uriașă „fabrică de troli”, sau „fermă de troli”, din Sankt Petersburg scriu în detaliu atât The Guardian cât și The Times. În Spania, El Periódico de Catalunya (la Barcelona), se ocupă în detaliu de măsurile luate de UE, mai precis de Comisia Europeană de la Bruxelles, pentru a combate valul de „fake news” din Rusia
Este de așteptat de altfel ca Uniunea Europeană să dezvăluie o a șasea rundă de sancțiuni împotriva Rusiei în această săptămână. Noile măsuri „ar trebui să vizeze petrolul rusesc, băncile rusești și bieloruse și alte persoane și companii”, scrie Financial Times. Germania, convertită în cele din urmă la ideea de a decide un embargo asupra petrolului rusesc, a cerut „o interzicere treptată a importurilor”, care să le permită celor 27 membri UE să găsească surse alternative. Această retragere „treptată” – până la sfârșitul anului, potrivit unor surse diplomatice – este favorizată de Comisia Europeană. Miniștrii energiei din țările UE vor discuta astăzi situația energetică la Bruxelles.
Și din nou Libération, în numărul din această dimineață de 2 mai, oferă un reportaj din Transnistria și din Chișinău, în Moldova, în care analizează amenințarea războiului și a tensiunilor prin care trec populația și clasa politică de la fața locului.
Libération pune astăzi întrebarea (articolul accesibil doar în ediția pe hârtie, sau în PDF pentru abonați) dacă recentele explozii din Transnistria, combinate cu declarațiile amenințătoare ale generalului rus Rustam Minnekaiev, care a vorbit de o posibilă joncțiune militară și teritorială între Transnistria și Odesa, constituie o tentativă de destabilizare a Moldovei sau un plan militar real.
La Chișinău, scrie Libération, guvernul pro-european, care a introdus o cerere de aderare la UE în luna martie, face dovadă de reținere și prudență. Ideea principală a analizei din Libération este că nu poate fi exclus un scenariu transnistrean «local», în care s-ar duce un «război intern» între o facțiune pro-ucraineană și una pro-rusă.
Cât despre capacitatea actuală a Rusiei de a extinde conflictul între Transnistria și Odesa, ea e pusă la îndoială, în condițiile prezente, de cotidianul francez, care crede că e mai degrabă o manevră pentru a-i face pe ucraineni să mențină forțe în vest.
Memoria uitată a anarhismului ucrainean
În sfârșit, Le Monde, revenind la o perspectivă pur ucraineană a rezistenței istorice în fața Rusiei, se întoarce la memoria uitată a anarhismului ucrainean:
«Invazia rusă a Ucrainei a stimulat interesul pentru istoria fascinantă a acestei țări și a poporului ei. Foarte puțini sunt însă cei care menționează “mahnovcina”, acea revoltă anarhistă care își ia numele de la ghidul său carismatic, Nestor Mahno (cf. foto istorică), și care, la sfârșitul Primului Război Mondial, a luptat „împotriva roșilor și albilor”, până la absorbirea Ucrainei în noua Uniune Sovietică. Caracterul radical al unei astfel de insurecții a dus la marginalizarea ei de către istoriografia naționalistă, în timp ce vulgata leninistă a căutat să o calomnieze, ștergându-i în același timp urmele. Cu atât mai important este să revenim la această experiență colectivă, care a susținut „independența socială și economică a muncitorilor și țăranilor” în fața naționalismului efemerei republici Ucraina.»
Figură fascinantă, Nestor Mahno, exilat în Polonia, apoi în Germania, a ajuns să se stabilească în aprilie 1925 în Franța. A lucrat apoi ca muncitor la fabricile Renault din Boulogne-Billancourt. La tuberculoza contractată în închisorile țariste s-au adaugă sechelele multiplelor răni suportate în luptă în Ucraina, atât împotriva roșilor cât și a albilor. Internat la spitalul Tenon din Paris, el a murit acolo în iulie 1934, a fost incinerat, iar cenușa sa depusă în cimitirul Père-Lachaise. Unii manifestanți de 1 Mai, din Paris, s-au recules ieri pe mormântul lui.
Articolul din Le Monde nu spune însă că «anarhia» politică nu are nimic de-a face cu incendierea coșurilor de gunoi de 1 Mai, ci că este un sistem politic ideal, mai vechi decât socialismul sau liberalismul, având ca titlu de glorie faptul ca a fost catalogată de Kant, intr-a sa “Antropologie dintr-un punct de vedere pragmatic”, “anarhia” fiind definită de Kant prin “lege si libertate fără exercitarea forței” (“Gesetz und Freiheit ohne Gewalt”), sistem opus celui mai frecvent, numit de el “despotism”, care e “lege si exercitarea forței fără libertate” (“Gesetz und Gewalt ohne Freiheit”).
