„Dacă Basarabia se va salva, istoria va consemna că o femeie a încercat să convoce energiile neîntinate ale poporului, dar nu a reuşit să învingă oculta celor care vor să ţină ţara «între lumi», din raţiuni exterioare (ruseşti) şi din mediocritate, SAU că a reuşit să pună ţara pe calea europeană, singura care o poate lecui de fantasma Rusiei. Având în vedere încâlcita istorie recentă a Basarabiei, practic ambele variante sunt posibile”, scrie Mihai Dorin într-un comentariu apărut în Ziarul de Iași. Cu venirea la cârmă a Maiei Sandu, Moldova se întoarce oarecum la momentul 1991, cu șansa de a reface ceea ce a fost făcut greșit. Plusul momentului actual este că Maia Sandu a câștigat aceste alegeri cu ajutorul tinerilor Basarabiei născuți după epoca sovietică și fără ajutorul României, scrie Mihai Dorin. Ca președinte, ea este primul politician „care nu datorează nimic niciunei puteri străine, care-şi iubeşte neamul, în obrazul căreia inamicii i-au aruncat lături cu nemiluita, pe care le-a suportat cu stoicism şi le-a şters cu smerenie, dar nu a încetat să creadă că poporul ei nu e sub efectul cine ştie cărui blestem ori păcat nemărturisit, că aşa cum alte neamuri au izbândit, vor putea şi moldovenii”.
Victor Pițigoi scrie pe spotmedia.ro și compară răscrucea la care se găsește acum Republica Moldova cu momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia anului 1968. Diferența importantă este că cehii îi urau pe ruși, în timp ce, în Transnistria cel puțin dar nu numai, sunt rusofoni care se simt mai la largul lor cu Rusia decât cu Occidentul. Marea încercare pentru Maia Sandu va fi, consideră Victor Pițigoi, să-i convingă pe rusofoni că felul în care vede ea apropierea de Occident, dar și rezolvarea problemei separatiste nu e amenințător pentru ei. Ar putea fi foarte simplu, așa cum a spus-o președinta aleasă : fără federalizare, dar și fără trupe rusești. Rusofonii ar putea ține cont, treptat, de înclinația lor firească de a-și lărgi aria de mișcare și colaborare dinspre Est spre Vest. E de ajutor că nici România nu se grăbește cu vreo unire. Iar dacă ea se va face vreodată, va fi când o vor cere și transnistrenii. (Victor Pițigoi)
Ziare.com îl publică pe Sebastian Lăzăroiu despre ce-ar putea ieși din scrutinul parlamentar din decembrie, din România. Cine s-ar încumeta să parieze pe vreuna dintre soluții „ar dovedi (…) mult curaj sau o doza de nebunie”, fiindcă „rata scăzuta a participării așteptate și valul al doilea al pandemiei care testează capacitatea de răspuns a instituțiilor în toata Europa” aruncă totul în incertitudine. Unele lucruri se pot totuși enunța ca variante posibile : liberalii să piardă primul loc în favoarea social-democraților ; USRPLUS să obțintă peste 20%, dar, cum nu are structuri suficiente în mediul rural, nu mai mult de atât. Va fi nevoie de alianțe de guvernare : PNL nu vrea, în continuare, cu USRPLUS, dar cine știe ? Oricum, ar fi nevoie și de UDMR, ba chiar și de intrarea în parlament a Partidului Mișcarea Populară. Mai e varianta unui guvern PNL-PSD, pe care Lăzăroiu nu o demonizează deloc. Dimpotrivă, spune că ar putea fi cea mai stabilă dintre toate.
