Linkuri accesibilitate

„Marea Teroare” în stânga Nistrului. Noi victime reînhumate la Tiraspol (VIDEO)


Victimele represiunilor staliniste au fost reînhumate la Tiraspol
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:03 0:00

380 de victime ale represiunilor staliniste au fost reînhumate la Tiraspol. În anii „Marii Terori” staliniste, în beciurile cetății de la Tiraspol au fost executați mii de oameni. Descoperirea macabră a fost făcută în cadrul unor lucrări de renovare și a fost urmată de săpături.

Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, transmite că primele gropi de execuție prin împușcare au fost găsite aici încă în anii 1990. Atunci au fost descoperite rămășițele a peste 800 de oameni executați. Iar din 2017 în zona Cetății de la Tiraspol au avut loc săpături importante pentru exhumarea altor gropi de execuții descoperite mai târziu.

Despre tata nu obișnuiam să vorbim – atunci era o politică care te impunea să elimini omul din viață, din amintiri…


Săpăturile s-au făcut cu forțele voluntarilor și entuziaștilor, ale reprezentanților unor organizații neguvernamentale și au fost coordonate de arheologi și specialiști din cadrul Universității Taras Șevcenko din Tiraspol. Au fost găsite 16 gropi comune de execuție și identificați 1080 de oameni împușcați aici. Specialiștii de la Tiraspol spun că este vorba despre victime ale marii terori staliniste din anii 1930-1940.

Potrivit datelor Muzeului de la Tiraspol, în anii represiunilor politice pe teritoriul actual al regiunii transnistrene au fost împușcați peste 5500 de oameni, dintre care în jur de 5000 – la Tiraspol. Pe listele celor executați de Puterea Sovietică sunt oameni de diferite meserii, vârste și viziuni – conducători de partid și de colhozuri, preoți, cazaci, muncitori și țărani.

Ivan Timofeevici Moiseev a venit la locul reinhumării pentru a comemora memoria tatălui lui represat, pe care îl chema Timofei Russo. Ivan s-a născut în 1937. Când abia făcuse șase luni, au venit să-l ia pe tata.


Ivan Moiseev: „În memoria tatălui, vin în fiecare an aici. Tatăl a fost represat. Fratele mamei, din cauza faptului că ea s-a dovedit a fi ne-responsabilă, a fost exmatriculat de la Universitatea din Tiraspol. Iar tata a fost împușcat pe 17 decembrie. Sora mea, ca fiică a dușmanului poporului, nu a primit medalia de argint în școală. Dar ea a obținut prin muncă proprie rezultate frumoase în pedagogie, a predat copiilor și a devenit profesor emerit al republicii, al Uniunii Sovietice, învățător metodist, a primit și medalii.

Iulius Fucik parcă a spus: „Oameni, fiți vigilenți, eu v-am iubit!”…


Despre tata nu obișnuiam să vorbim – atunci era o politică care te impunea să elimini omul din viață, din amintiri. Era interzis că vorbim despre el, să-l căutăm sau să cerem informații despre el. Eu aveam jumătate de an în momentul în care el a fost arestat, iar sora mea – 4 ani. Nici nu știam prea multe lucruri despre el – doar că a fost director de școală în satul Podoinița. Evident că se știa că el este represat. Iar faptul că este înmormântat aici l-am aflat doar după ce a fost desecretizat dosarul penal la Serviciul de informații și securitate de la Chişinău. Am luat o copie de acolo – a deciziei de condamnare și a actului de execuție. Tata era trecut ca membru al unei organizații contra-revoluționare, i-au fost aduse și acuzații de spionaj care nu au fost nedovedite. Mama l-a putut vedea o vreme și a văzut că fusese torturat, după care l-au transferat aici și împușcat, iar nouă ne-au spus că a fost condamnat la 10 ani fără drept de corespondență… Iulius Fucik parcă a spus: „Oameni, fiți vigilenți, eu v-am iubit!””

Explicând de ce are numele diferit de al tatălui, Ivan Timofeevici spune că i-a fost schimbat numele în cel al mamei, pentru a-l proteja și din considerente de securitate.

„Cine au fost bunicii dvs., militari?”. Nu, erau oameni obișnuiți, simpli – aveau câte 25 de ani…


Altă interlocutoare de-a noastră, Elena, spune că așa și nu a găsit informații despre soarta bunicului ei represat. În 1936 el și soția lui, bunica Elenei, au fost arestați. Despre soarta bunicii rudele au reușit să afle unele detalii, aceasta a fost chiar reabilitată post-mortem, dar despre bunic nu se știe nimic nici până în ziua de azi.

„Bunica și bunicul au fost represați în 1936. Pe nedrept – erau oameni simpli. Mama a ajuns până la Procuratura Uniunii Sovietice, pe vremea lui Gorbaciov. Bunica a fost reabilitată, dar în cazul bunicului nu au reușit să-i găsească urmele. Bunica ne-a povestit că el a reușit să-i transmită un bilețel pe care scria: „Merg conform etapelor”, însă mai departe nu l-au mai găsit. La Tiraspol a fost condamnat, de către Troika districtului militar Odesa. Și i-a fost atribuit nu articolul 56, ci 58, de parcă s-ar fi ocupat de activitate contra-revoluționară. Am apelat inclusiv la Asociația Memoria de la Moscova și cei de acolo s-au mirat: „Cine au fost bunicii dvs. dacă au fost judecați în baza articolului 58? Erau militari?”. Nu erau. Erau oameni obișnuiți, simpli – aveau câte 25 de ani…”

La Tiraspol a fost creată Asociația victimelor represiunilor politice, asociație din care fac parte 250 de persoane. Directorul organizației, Pavel Cușco, povestește că asociația a publicat două volume ale Cărții Memoriei. „Dar nu sunt atât cărți ale memoriei, cât cărți ale lacrimilor, spune el, pentru că rudele găsesc în aceste cărți nume și informații despre apropiați lor care au fost executați în anii 30-40”.

Ceremonia de reînhumare de miercuri a fost însoțită de servicii divine oficiate de reprezentanți ai diferitelor confesiuni, în memoria miilor de victime care împărtășeau religii diferite, mai transmite corespondentul Europei Libere la Tiraspol.

AntiNostalgia – privind spre viitor

Zece documentare, zece dezbateri publice si mult mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și comunităților din Europa Centrală și de Est. „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor” (Winston Churchill)

XS
SM
MD
LG