O nouă ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest a început miercuri la Chișinău și va dura până pe două septembrie. Cel mai mare târg de carte, la care participă circa 60 de edituri de pe ambele maluri ale Prutului, cu o ofertă de 50 de mii de volume. O convorbire despre programul acestui eveniment de anvergură, dar și despre felul în care ne raportăm la carte și citit, individual și colectiv, peste câteva minute, cu scriitoarea Maria Pilchin.
Europa Liberă: O nouă ediție, la Chișinău, a Salonului Internațional de Carte Bookfest. Cei care știu – știu, cei care nu știu poate ar fi bine să afle o dată în plus, ce prezintă un eveniment ca Bookfest?
Maria Pilchin: „Să știți că Salonul Internațional de carte Bookfest Chișinău care e deja la a treia ediție, cred că e în primul rând un eveniment al cărții. Și când spun „eveniment al cărții” nu pun deloc o conotație patetică în această expresie, pentru că e în primul rând un loc în care se întâlnește producătorul de carte - și-mi iertați acest tehnicism de business - și consumatorul de carte. Pentru că și cărțile sunt diferite.
Când spun carte nu mă refer doar la literatură artistică și editurile au profiluri diferite. Dar mi se pare totuși să zic o abordare foarte simplistă să ne limităm doar la această definiție a unui salon. De foarte multe ori am observat că atunci când cineva vorbește despre un târg de carte, indiferent unde se întâmplă, la Chișinău, București sau Paris, se referă în primul rând al public, la câtă lume a fost prezentă al evenimente, la standuri. E o abordare în logica lucrurilor, dar e totuși una simplistă, pentru că un salon de carte nu înseamnă doar această întâlnire a publicului larg cu editorii, cu standul de carte. E mai mult decât atât.
E un loc în care se produc mai mulți actanți: editorii și consumatorii de carte, editorii și editorii, alți colaboratori și parteneri ai editurilor, ai asociațiilor editorilor și cititor - cititor. Și atunci când spun asta, deja mă gândesc la cluburile de cititori, care cred că în ultimii ani care au apărut și în spațiul nostru. Mă gândesc la blogurile de promovare a cărții și asta pe mine mă bucură. Deci un salon de carte e mai mult decât atât.”
Europa Liberă: Prin ce s-ar distinge ediția Bookfest de acum față de alte evenimente similare?
Maria Pilchin: „Eu cred că fiind deja a treia ediție, cumva s-au stabilit niște reguli, s-au dedus niște specificități a publicului de la Chișinău, și mă refer la toată lumea implicată. Mi se pare că și editurile care participă, pentru că este vorba de edituri de la Chișinău și din România cumva au prins să zic eu vectorul, direcția. Știu în ce zile să-și pună evenimentele, știu pe ce să pună accentul, care ar fi publicul țintă, invitații. Am observat cumva o colaborare mai strânsă cu mass-media, ceea ce m-a bucurat, pentru că tocmai mass-media este ce care diseminează și multiplică impactul unui eveniment la care să zicem, public a fost cât a fost, dar mass-media scoate dintre pereții salonului și duce evenimentul mult mai departe și mai aproape, de altfel, față de cei de acasă care ascultă și privesc.”
Europa Liberă: Vorbind de o abordare mai puțin simplistă a acestui eveniment și în general a atitudinii abordării cărții. Numărul cărților crește, cel al cititorilor cum e: în creștere raportat șa populație, în descreștere, constant?
Maria Pilchin: „E așa, și totodată eu nu cred că numărul de carte crește masiv. Mi se pare că masiv a crescut promovarea cărții și asta ne-a creat această impresie de producere masivă a cărții. Cărțile se fac cu bani, de aceea banii sunt întotdeauna limitați...”
Europa Liberă: Dar este cartea mai accesibilă astăzi, sub acest aspect? În general, accesibilitatea cărților sau vice-versa schimbă atitudinea față de carte a populației?
Maria Pilchin: „Aici e și o situație capcană. Mi se pare că noi purtăm încă o fantomă a trecutului, că un volum de carte ar trebui să fie mai ieftin, redus sau poate chiar gratuit, dar nimic nu ne încurcă să avem mașini de lux, ceasuri de lux, localurile să fie aglomerate la Chișinău, da? Dar o carte trebuie să fie, nu știu de ce, foarte ieftină. Nu poate o carte să fie foarte ieftină și nici nu trebuie. Altceva că Dvs. veți invoca o posibilă subvenționare a cărții, atunci când ministerele de resort, nu știu, poate chiar lume afacerilor ar sponsoriza apariția unor cărți și asta ar aduce-o la un preț accesibil. Este un alt aspect, dar oricum nu vorbim despre o carte ieftină, pur și simplu, vorbim despre o carte subvenționată.”
Europa Liberă: Cineva spunea că de vreme ce omul este dispus să plătească mai mult pentru o mâncare mai calitativă, pentru haine mai prietenoase corpului și mai sexy etc., atunci și pentru informația calitativă ar trebui să se plătească mai mult... în condițiile în care zgomotul informațional a ajuns să asurzească...V-ați raporta și la cărți în acest mod?
Maria Pilchin: „Da. De fapt, aici mai intervine o componentă. Cartea și, în general, cultura au o funcție simbolică, în cazul unei națiuni, stat, popor. Atunci, eu cred că este practic o poveste de brand al unei comunități și atunci mi se pare că tocmai aici n-ar trebui să economisim. Începând cu omul de acasă care pornește spre târg, și terminând cu organizațiile decidente care sunt un factor de decizie, pentru că este vorba i despre un patrimoniu cultural scris, care rămâne și care perpetuează ceva, ce a rămas.
Dvs. invocați mai sus faptul că suntem de fapt o țară în care rămânem fără populație și într-adevăr este un aspect deloc de ignorat în discuția noastră și în contextul nostru cultural. Dar s-ar putea să pară o declarație idealistă ceea ce spun eu, dar mi se pare că tocmai popularizarea cărții ar putea contribui la stoparea acestui fenomen, pentru că omul cult și omul citit ar putea să învețe să se opună unor procese sociale, politice, din spațiul lui și poate chiar să le influențeze.
Omul citit este greu de manipulat, este greu de marginalizat. Omul citit este omul incomod pentru orice sistem, începând cu cel autoritar și chiar terminând cu cel democratic, nici el niciodată nu a fost unul ideal. De aceea, omul citit e de căutat, de produs, și cred că prin acest salon de caret se contribuie la crearea acestui homo legens - omul care citește și omul care gândește. Pentru că lectura este un exercițiu producător de acest om.”
Europa Liberă: Nu ajungem cumva la situația în care, de exemplu, cei care pot cumpăra cărți, nu vor sau nu-s interesați, cei care sunt „setoși” de carte nu pot?
Maria Pilchin: „Da, e foarte adevărat, mai ales în spațiul nostru. Și în acest sens eu cred că anume cei care sunt responsabili de comunicare la edituri, de exemplu. Și cazul meu că fac parte din echipa unei edituri. Cei care sunt angajați ai anumitor departamente și ministere de resort, școala, universitățile, tocmai ar trebui să promoveze această idee, faptul că e foarte important să investești în cărți, iar în cazul celor, să zic,„ defavorizați social, care nu-și permit, iată anume aici cred că intervine statul, ONG-urile, societatea civilă, care să poată aduce și carte gratuită spre segmentele de populație, să zic, săracă. Mai ales aici mă gândesc la sate, la dotarea bibliotecilor și în acest sens există o mișcare, trebuie să recunoaștem, cred că de vreo cinci-șase ani există un program al Ministerului Culturii de editare de carte care asigură accesul cărților, a câte 300 de cărți în bibliotecile republicii. Altceva este că trebuie de lucrat foarte mult și la locul bibliotecii în societate. Eu cred că biblioteca ar trebui să fie revizuită și imaginea ei ar trebuie să fie poziționată altfel. Dar asta iarăși presupune bani, investiții din partea statului. Pentru că o bibliotecă nereparată, cu o ușă zdrelită nu știu dacă poate să atragă un cititor chiar și la țară.”
Europa Liberă: Îmi amintesc acum de remarca unui coleg că în Franța, de exemplu, cultura aduce statului, ca venituri anuale, de șapte ori mai mult decât industria de automobile... Ar fi chiar deocheat să ne întrebăm dacă și în R. Moldova cartea ar putea genera niște venituri care să se regăsească în PIB? Vi se pare de domeniul fantasticului acest lucru?
Maria Pilchin: „Nu! Nu-mi pare deloc deocheată teza Dvs. și vă spun de ce. De fapt, a investi în cultură înseamnă a investi pe un termen lung, adică banii nu vin mâine. E un proces. Dar orice om de afaceri care a reușit în businessul lui va confirma faptul că anume așa se fac lucrurile de durată și bune, pentru că o carte, ziceam mai sus, e un patrimoniu cultural, care rămâne, care perpetuează. Vă dau un argument foarte simplu. V-ați gândit vreodată că orice carte din sec. XIX - nu mă duc departe în timp - indiferent ce carte, astăzi la un anticar costă destul de bine. Adică, în timp, cartea are valoare. De aceea investiția în cultură și în volumele tipărite, volumele electronice mai nou, eu cred că are perspectivă.”
