Publicistul Vitalie Ciobanu este invitatul special al Valentinei Ursu în studioul Europei Libere cu ocazia Zilei Limbii Române.
Europa Liberă: Au suficiente motive moldovenii să sărbătorească și după 29 de ani Ziua Limbii Române?
Vitalie Ciobanu: „Bineînțeles că au, pentru că suntem o comunitate ieșită din comun, scăpați din malaxorul regimului sovietic, deznaționalizați, cu identitatea noastră refulată, uitată, cenzurată. Sigur că limba română, limba maternă a avut foarte mult de suferit și trei decenii, cam câte s-au scurs de la proclamarea independenței sau chiar trei decenii de la adoptarea limbii române ca limbă de stat, n-au fost suficiente aceste decenii pentru ca să avem un climat lingvistic mai bun, mai evoluat, chiar dacă, fără îndoială, avem niște evoluții.”
Europa Liberă: Dar de ce 30 de ani nu ar fi fost suficienți ca acest climat să fie altul decât îl reprezintă astăzi peisajul adevărat? La Comrat, la Taraclia aproape că nu auzi limba română, la Bălți mai rar auzi. Mai sunt și alte localități unde ucrainenii, găgăuzii nu au reușit să însușească limba română și ei spun că statul ar fi de vină.
Vitalie Ciobanu: „Sunt mai multe cauze ale acestei situații deplorabile. Eu aș evidenția două. În primul rând, nu a existat o preocupare sistematică, consecventă a autorităților Republicii Moldova pentru promovarea limbii române așa cum se cuvine. La început parcă am avut un impuls de genul acesta iluminator, la începutul independenței, după care s-a stins, am trecut printr-o recrudescență neocomunistă, deci nu s-a mers până la capăt cu promovarea limbii române.
Al doilea motiv – poate la fel de grav, dacă nu va fi fost el și mai important – este evoluția generală a Republicii Moldova, gravă, după trei decenii de independență, am ajuns să ne îngrădească puterea politică de valorile noastre. Nu mai ai acces în Piața Marii
Limba română este o cenușăreasă, victima valorilor democratice interzise...
Adunări Naționale, sunt tratați moldovenii ca o masă de manevră oarecare cu un nivel de viață care s-a prăbușit în această perioadă, pe urmă valorile democratice sunt consecvent atacate de puterea instalată de trei ani încoace. De regimul Plahotniuc vorbesc. Asistăm și la o emigrație masivă a concetățenilor noștri. În aceste condiții, limba română este și ea o cenușăreasă, este și ea victima acestor valori interzise, atacate de actuala putere care se proclamă, paradoxal, pro-europeană.”
Europa Liberă: De ce cei care nu au cunoscut-o nici nu au depus efort ca să o cunoască?
Vitalie Ciobanu: „Pentru că nu au fost motivați să o facă. Dacă am fi avut și noi o evoluție precum în țările baltice, eu mă gândesc mereu la Estonia, din cele trei țări o evidențiez pe Estonia, o fostă republică sovietică cu o importantă, o masivă minoritate rusă, mult mai mare decât la noi, cam în jur de 40-45 la sută și la graniță nemijlocită cu Federația Rusă, supusă agresiunii multiple rusești, mediatice, economice și în același timp a avut tăria, a avut demnitatea, dar mai ales inteligența și consecvența să ducă până la capăt un program național, dar și european de evoluție democratică, de reformă economică, care să-i împace pe rusofonii din Estonia până la urmă cu situația lor de locuitori – unii dintre ei și cetățeni – ai unei țări europene, cum e Estonia.”
Europa Liberă: Și în Republica Moldova din 1989 funcționează legislația limbilor vorbite.
Vitalie Ciobanu: „Nu mai știu ce prezintă această legislație și cum funcționează ea, știu că figurează pe undeva în niște scripte ale Parlamentului, dar nu se aplică.”
Europa Liberă: Dvs. ziceți că nu sunt motivați cetățenii să învețe limba română.
Vitalie Ciobanu: „Da.”
Europa Liberă: Nu ar trebui să fii tu mândru că, din moment ce ești cetățean al Republicii Moldova, trebuie să cunoști limba statului?
Vitalie Ciobanu: „Da, e o problemă asupra căreia merită să reflectăm totuși cu mai multă responsabilitate și profunzime, pentru că nu este vorba doar de minorități naționale, ci de majoritatea românofonă, moldovenească, românească, care, iată, a ieșit din regimul sovietic destul de deznaționalizată. A fost, evident, propaganda rusă, care e la fel de puternică și astăzi, ba chiar mai insidioasă și aș zice mai nocivă, pentru că pătrunde pe
Foarte mult gunoi informațional, și propagandă, care ne deturnează de pe calea cea bună.” ...
mai multe filiere; este acum și spațiul on-line, este și Internetul care, pe lângă, evident, virtuțile sale și libertatea pe care ne-o oferă, libertatea de comunicare, mai aduce și foarte mult gunoi informațional, și propagandă, care ne deturnează de pe calea cea bună.”
Europa Liberă: S-a cerut foarte mult și deseori ca, cel puțin, cei care merg și se angajează în serviciul social să cunoască limba română. Astăzi poți să mergi la magazin, la farmacie, la frizerie unde să ți se răspundă în limba rusă și să ți se ceară, sporadic, dar să ți se ceară să discuți doar în limba rusă.”
Vitalie Ciobanu: „Și da, și ba... Sunt asemenea situații, fără îndoială, Valentina, dar, pe de altă parte, depinde foarte mult de vorbitorii românofoni, pentru că dacă ai intra în magazin și te-ai adresa direct în limba română, fără niciun fel de ezitare, cu aerul cel mai firesc și demn cu putință, atunci și acei angajați ai rețelei
Să avem mai mult respect pentru identitatea, pentru valorile noastre, pentru limba română și să o vorbim liber...
comerciale ți-ar răspunde la fel, în aceeași limbă, ba încă va trebui să fie și amabili cu tine. Așa că eu cred că „mingea” e pe terenul sau responsabilitatea e pe terenul nostru, al populației românofone din Republica Moldova.
Trebuie să avem mai mult respect pentru identitatea, pentru valorile noastre, pentru limba română și să o vorbim liber. La urma urmei, limba română ne conectează la spațiul civilizației europene. Mă întrebai mai devreme de ce n-am reușit să ne impunem în fața rusofonilor, în fața concetățenilor noștri minoritari. Este pentru că n-am reușit să le oferim un model superior de civilizație. Asta au făcut-o țările baltice. Noi nu, noi am rămas umili, lipsiți de respect pentru propriile noastre valori și dornici să ne topim imediat în masa altora, care nu ne împărtășesc opiniile.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, totuși a crescut o generație care în școală a învățat limba și literatura română?
Vitalie Ciobanu: „Da, fără îndoială, este această generație și este una din achizițiile optimiste, îmbucurătoare ale epocii astea, sunt tinerii; sigur, mulți dintre ei pleacă, din păcate, părăsesc Republica Moldova. Bun, acesta este un proces greu de stăvilit în actualele circumstanțe, multe trebuie să se schimbe – vorbeam mai devreme de criza generală în care suntem –, dar tinerii ăștia mă bucură. Cum să vă spun? E un ochi care plânge și altul care râde, pentru că văd mulți copii, adolescenți realmente atașați de cultura română, care au și un vocabular bogat, și o pronunție corectă, fără palatalizările acelea...”
Europa Liberă: Dar când ajungi la o terasă, într-un un bar, te strânge în spate ce limbă vorbită auzi.
Vitalie Ciobanu: „Da, așa este. Teamă mi-e că copiii culți sunt o minoritate totuși, copiii românofoni din Republica Moldova. Vedeți, pentru că nu s-a schimbat în general climatul, la terase se vorbește amestecat, macaronic. Bun, mai este și limba engleză, care aduce, așa, un ingredient interesant în vocabularul actual pe linia on-line-ului. Totuși trăim în epoca globalizării, dar rusa și mai ales slangul rusesc pe care copiii îl culeg, așa, și de pe internet, dar și din tot felul de cântece de pușcărie rusești și dintr-un folclor pseudo-urban, pe care la fel îl preluăm din Rusia, ne aduce mari prejudicii.”
Europa Liberă: Pe rețelele de socializare, cum vedeți Dvs. scrisul limbii române?
Vitalie Ciobanu: „Este o problemă mai generală aici și n-aș spune că e doar problema limbii de pe rețele în Republica Moldova. Și confrații noștri din România intelectuali deplâng, la rândul lor, limbajul acesta onomatopeic aproape, adică care merge pe scurtătură, nu prea ține cont de ortografie, de corectitudinea exprimării de pe rețelele de socializare. E tentația asta a tinerilor – că ei în special sunt de găsit acolo – de a comunica cât mai direct, cât mai simplu și e o formă de emancipare în același timp, e un soi de spirit rebel pe care îl manifestă față de norme, dogme, legi, manuale, nu discursuri ale profesorilor plicticoase și care le strivesc personalitatea.”
Europa Liberă: Și intelectualii, astăzi, trebuie să-și asume această mică greșeală a societății că totuși, după aproape 30 de ani, în societatea moldavă limba română rămâne a fi uneori cenușăreasă?
Vitalie Ciobanu: „Este responsabilitatea în primul rând a celor care înțeleg această problemă, cum spunea și Ana Blandiana: „Suntem responsabili de ceea ce înțelegem sau de ceea ce am trezit în alții prin discursul nostru, prin fapta, prin opera noastră”. Iată chiar zilele astea debutează la Chișinău a treia ediție a Bookfest-ului...”
Europa Liberă: A debutat deja.
Vitalie Ciobanu: „A debutat deja. Mă aștept la o afluență mare de public. Primele două ediții au surprins plăcut organizatorii și pe noi, scriitorii, presa, întrucât Bookfest oferă o formulă mult mai degajată, mai generoasă, nu numai bogată în ofertă de carte – peste 50 de edituri românești de o parte și alta a Prutului și edituri din Europa –, dar e un loc de întâlnire mai interesant, altfel decorat, un climat european al celor care vin acolo.”
Europa Liberă: Dacă Vitalie Ciobanu ar fi un demnitar de stat, ce ar face el ca să îmbunătățească acest climat lingvistic, să nu fie ignorată limba română, să se vorbească corect românește?
Vitalie Ciobanu: „Aș introduce niște rigori legislative. Asta n-ar trebui să-i sperie pe unii, să creadă că limităm...”
Europa Liberă: Norma legală trebuie să fie aspră?
Vitalie Ciobanu: „Trebuie să fie suficient de categorică, în special pentru funcționarii publici, pentru profesori, pentru toți cei angajați în sistemul de stat, în instituțiile statului. Și presa. De asemenea, aș veni cu niște rigori, norme și către presă, pentru că, bun, trăim în democrație, sperăm că vom salva, vom păstra această democrație, dar într-o fostă colonie sovietică deznaționalizată, care poartă pe spate și moștenirea a 200 de ani de ocupație rusească, chiar e nevoie de un program de stat consecvent pentru a promova limba română.”
Europa Liberă: În Parlament sunt deputați care categoric nu vor să vorbească limba română, spunând că nu au însușit-o.
Vitalie Ciobanu: „Valentina, ai rostit cuvântul Parlament și imediat am avut o epifanie, ca să spun așa, mi-am amintit de nenorocitul articol 13 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează că limba de stat nu e limba română, cum a fost proclamată atunci în ’89 și reafirmată în ’91 în Declarația de Independență, ci așa-zisa limba moldovenească.”
Europa Liberă: Și disputa asta cât ar putea să se mai perpetueze?
Vitalie Ciobanu: „O să se perpetueze până când n-o să avem o presiune a întregii societăți sau a unei majorități substanțiale a cetățenilor asupra clasei politice în așa fel ca să-i oblige pe politicieni să schimbe legislația, să readucă la locul ei cuvenit limba română în Constituția Republicii Moldova, dar este un proces complex, avem nevoie de o reînnoire a clasei politice, avem nevoie de un proces de lustrație, sunt revendicările pe care le auzim astăzi în stradă din partea opoziției democratice...”
Europa Liberă: Pentru un ales al poporului e o scuză să nu cunoască limba română?
Vitalie Ciobanu: „Este un vot de blam, este o rușine. Ar trebui în nomenclatorul de condiții sau, eu știu, în lista de rigori înaintate unui viitor ales al poporului să existe foarte clar clauza obligatorie
Trebuie să ieșim din barbarie, din subdezvoltare și din starea asta de agramație mult prea răspândită pe care o avem cam în toate straturile sociale...
de cunoaștere a limbii de stat, a limbii române, nu numai așa că înțelege ce i se spune, dar să se poată exprima fluent, să poată ține un discurs, să poată demonstra că scrie un text măcar de trei mii de semne cu spații fără greșeli, măcar de Doamne ajută.
Deci, e nevoie să înăsprim aceste norme, care țin de culturalizarea acestui popor, de evoluția lui intelectuală. Trebuie să ieșim din barbarie, din subdezvoltare și din starea asta de agramație mult prea răspândită pe care o avem cam în toate straturile sociale, iar clasa politică, clasa intelectuală sunt primele chemate să dea exemplu celorlalți cetățeni, un exemplu de cultură, de elevație spirituală și de demnitate națională în cele din urmă.”
