Festivalului Național de Teatru, ediția cu numărul 28, este pe punctul să înceapă. Se aud motoarele turate, se simte vibrația gongului, luminile rampei s-au aprins deja. Suntem în pragul celor o sută de manifestări teatrale dedicate celor o sută de ani scurși de la edificarea României Mari. Festivalul se desfășoară în perioada 19-29 octombrie și adună în programul său toate numele sonore sau semnificative ale teatrului din acest moment. Am stat de vorbă cu Marina Constantinescu, director artistic și selecționer al Festivalului, despre provocările, eforturile și așteptările organizării acestui maraton teatral.
Radio Europa Liberă: Marina Constantinescu, știu că este greu de estimat, e vorba despre efortul oamenilor, e vorba despre timp, totul consumă nervi, bani, energie, dar, până la urmă, trăgând o linie și încercând să estimăm, de ce este nevoie, ce este necesar ca să faci un festival de anvergura Festivalului Național de Teatru?
Marina Constantinescu: „Cred că e nevoie de idei valoroase, de teatru valoros și de bani.”
Radio Europa Liberă De ce ați dispus până la urmă în exces? Unde ați fost în deficit?
Marina Constantinescu: „Există un lucru care ne supără, da. De douăzeci și opt de ani acest festival este, de fapt, o colaborare între
Să se treacă peste politic și peste apartenențe politice, și preferințe politice. Pentru că teatru și cultura sunt undeva deasupra lor ...
UNITER, ministerul Culturii și Primăria orașului București. Și întotdeauna s-au făcut eforturi, de toate părțile, să se treacă peste politic și peste apartenențe politice, și preferințe politice. Pentru că teatru și cultura sunt undeva deasupra lor, considerăm noi.”
Radio Europa Liberă: Să înțeleg că au existat presiuni?
Marina Constantinescu: „Nu presiuni. Poate au existat momente mai tensionate, multe, de-a lungul timpului, dar prin discuții și negocieri, ele au fost depășite.”
Radio Europa Liberă Deci au înțeles până la urmă autoritățile că, de fapt, lucrurile nu trebuie amestecate: de-o parte politica, strada, și de partea cealaltă sunt arta, spectacolul...
Marina Constantinescu: „Da, ca și sponsorii, ne tratează cu mult respect, nu condiționează... Un lucru, spuneam, ne supără. Acest festival este organizat de douăzeci și opt de ani, iar cei care alocă bani de la buget știu de la bun început, nu află în timpul anului, că în octombrie va avea loc Festivalul. Acest festival nu e o surpriză anuală, pentru care ei să nu știe cum să facă rost de bani. Noi depunem cererea de buget, de pildă, la Ministerul Culturii imediat după sfârșitul ediției, pentru că eu, în mare, știu ce va fi la anul. Acolo, la planificarea banilor pe termen lung, mai lung decât un an, mai trebuie lucrat, la ceea ce se numește buget multianual, ca să nu fii pus în situația să primești banii, să ți se accepte bugetul și să depinzi de rectificări...”
Radio Europa Liberă: Practic, e o fatalitate financiară faptul că festivalul se desfășoară în octombrie, ar putea fi în primăvară...
Marina Constantinescu: „Știu că se lucrează la acest lucru și ar fi bine dacă s-ar reuși planificări bugetare multianuale pentru că îți dă
Stăm cu sufletul la gură până ne vin banii, nu putem face plățile pentru străini, conform contractelor, avem probleme cu contractele din promovare, hoteluri, avioane, inclusiv cu vânzarea biletelor...
un confort psihic să știi pe ce mizezi, noi stăm cu sufletul la gură până ne vin banii, nu putem face plățile pentru străini, conform contractelor, avem probleme cu contractele din promovare, hoteluri, avioane, inclusiv cu vânzarea biletelor. Ele nu se pot pun în vânzare decât după ce semnezi aceste contracte cu autoritățile. Și te sufocă, să vinzi zeci de mii de bilete, zeci de mii! spre douăzeci și ceva de mii de bilete, într-un timp atât de scurt. Este halucinant.”
Radio Europa Liberă: Deci, deficitul este de timp, de nervi și de stare de spirit.
Marina Constantinescu: „... da, de stare de spirit...”
Radio Europa Liberă: ... pentru că, până la urmă, aici este presiunea mai mare. Dar ce are special acest festival? Se desfășoară într-un an special. Este dedicat Centenarului?
Marina Constantinescu: „N-aș spune că este dedicat Centenarului, ci, pur și simplu, sărbătorește cum se cuvine anul centenar, deloc festivist. Nu ne-a forțat nimeni să punem laolaltă o sută de evenimente. Acum câteva luni de zile m-am întrebat ce înseamnă, de fapt, Centenarul pentru mine, cum definesc eu acest eveniment? Am recitit cărți, am citit altele noi de istorie, pagini cu totul extraordinare, și mi-am dat seama că totul se petrece, de fapt, sub simbolul coroanei regale. Sub acest simbol s-a construit România, România Mare, sub acest simbol s-a luptat pentru independentă, pentru Unire, pentru o Românie modernă, a timpului acela.”
Radio Europa Liberă: Coroana regală joacă un rol în acest Festival... Apare și ea la un moment dat ca personaj principal în scenă.
Marina Constantinescu: „Desigur. După ce mi-am definit mie ce înseamnă Centenarul am avut o întâlnire cu absolut toată echipa și, am constatat, după ore în șir de discuții, că, de fapt, gândim la fel. Și a început un vis care, inițial, se anunța a fi o utopie, visul să aducem această coroană regală aici, pe timpul Festivalului. Coroana regală autentică, făcută din fierul tunului, se află la Muzeul Național de Istorie. Această coroană pe care noi o aducem de la Muzeul Peleș este cea care l-a însoțit pe regele Mihai pe ultimul drum. Ea a mers înaintea regelui, a stat cu regele sub Arcul de Triumf, a făcut tot acest parcurs ritual de trecere către neființă. Nici Muzeul Peleș nu prea știa cum să gestioneze situația aceasta pentru că, în afară de acel moment, coroana nu a ieșit niciodată din Muzeul Peleș. Ea nici este expusă la Muzeul Peleș.”
Radio Europa Liberă: Am văzut-o la catafalc, în Castel.
Marina Constantinescu: „Exact, a fost prima ieșire din depozit. Și a trebuit să găsim formula prin care să o putem aducem. Să o tratăm mai întâi ca pe un obiect de artă muzeală și abia după aceea să-i simțim încărcătura simbolică. Sprijinul celor doi directori, Narcis Ion Dumitru și Mircea Hortopan de la Muzeul Peleș, a fost esențial. Deschiderea lor, înțelegerea lor, spiritualitatea lor ca istorici și nu numai... Sunt doi oameni tobă de carte. În fine, am găsit formula prin care s-o putem aduce în București.
Va fi depusă sâmbătă 20 octombrie, la ora 13, cu o mică ceremonie: Victor Rebengiuc, cu decorația lui Nihil Sine Deo pe piept, va lua coroana regală din mașina cu care o aducem de la Muzeul Peleș și o va depune în vitrină, în Hub-ul nostru de pe strada Gabroveni, în așa fel încât pe toată perioada festivalului, oricine, din România din afara Romîniei să poată veni s-o vadă și să înțeleagă mai mult despre centenar.”
Radio Europa Liberă: Vorbim despre coroană. Acuma, care sunt perlele coroanei festivalului, care credeți că sunt cele mai semnificative momente ale acestor zece zile?
Marina Constantinescu: „Mie, personal, îmi este foarte greu să spun. Fiecare gând, idee, fiecare construcție înseamnă zile și nopți din viața mea, înseamnă ca, dincolo de selecție, să umbli și să vezi spectacole în toată România, dar nu numai, pentru că ai și spectacole de top de afară, să găsești formula ideală pentru ca lucrurile să fie echilibrate, să se poată vedea ce înseamnă fenomenul teatral românesc azi, acum, în această stagiune, să-l raportezi la ce se întâmplă în lume, să duci mai departe acele lucruri în care crezi: teatrul, dansul, expozițiile, cărțile, întâlnirile...
Sunt însă două proiecte care înseamnă mult pentru mine și pentru toată echipa: în primul rând, această asociere, acest parteneriat cu proiectul Dăruiește viață... construcția primului spital oncologic pediatric din România. Anul trecut am făcut cât am putut, actorii au purtat la sfârșitul spectacolelor tricouri cu numărul 8844, unde poți dona în fiecare lună doi euro, patru euro. Fiecare om poate să participe direct la construcția unui spital pentru copiii bolnavi, dar și pentru părinții care-i însoțesc acolo.”
Radio Europa Liberă: Așadar e greu de ales care ar fi momentele de vârf...
Marina Constantinescu: „Uite, am spus despre coroană, vreau să spun despre acest concert extraordinarcu o orchestră de cameră formată din tineri muzicieni. KamerArt a fost înființată acum un an, toți instrumentiștii de acolo sunt, fiecare, muzicieni tineri și de valoare, mulți fac parte din Orchestra de Tineret, alții au premii importante, au participat la diverse masterclass, workshopuri de prestigiu, au un repertoriu minunat și vor susține un concert pe 26 octombrie când vor cânta în sala Auditoriu a Muzeului Național de Artă. Maestrul Horia Andreescu le-a dat girul, a stat de vorbă cu ei, i-a ascultat, repetă împreună și toți banii care vor veni în urmă vânzării de bilete se vor dona direct pentru Dăruiește viață.
Pe de altă parte, avem un al doilea proiect de suflet, licitația Artmark, suntem la al cincilea an: artiștii importanți din România își donează obiecte personale, obiecte pentru istoria teatrului, rochițe, costume, le vindem la licitație și toți banii obținuți în urma licitației merg la programul Artiști pentru artiști, un proiect vechi și foarte important al Uniterului. Nicu Alifantis va face el însuși un concert și o lansare de carte și de CD în urma spectacolului pe care i l-am produs anul trecut, are 45 de ani trăiți în lumea teatrului nu doar ca un muzician, compozitor de muzică originală de scenă ci, aș spune eu, și ca om de teatru, și concertul lui este tot în spiritul acesta: banii încasați vor merge la proiectul Artiști pentru artiști.
Mai e un lucru foarte important care ridică puțin nivelul și vizibilitatea acestui Festival Național de Teatru: avem o expoziție de fotografie a unui artist fotograf despre care am putea vorbi foarte mult. Este vorba despre Brigitte Lacombe. Cu vernisajul acestei expoziții deschidem, practic, Festivalul. Ea a început să monteze fotografiile, a venit zilele trecute de la New York, lucrările au sosit încă de astă-vară. A venit să-și monteze expoziția și mă uitam în ce transă lucrează. Te gândești că, uneori, artiștii ăștia, atât de mari, fac uneori treburile poate mai din poignet, mai superficial... Nu, ea se concentrează de parcă ar fi prima expoziție, cu cea mai mare miză, ca și cum ar fi la început de drum. Ea, din 1974, stă lângă cei mai mari artiști ai lumii. Actori, regizori, dramaturgi și mă uitam ieri, urmărind-o puțin cum lucrează, cum începe tot spațiul acela să se înnobileze, cum stau unul lângă altul Scorsese, Meryl Streep, Daniel Day Lewis... Cum se amestecă teatrul și filmul... Iar prezența ei este una halucinantă. Are o aură teribilă, o energie extraordinară. E foarte pretențioasă cu ea însăși, cu ceilalți, e perfecționistă. Simțeam că a venit New York-ul la București.”
Radio Europa Liberă: Festivalul mai are un nume de răsunet de care este legat și căruia, de fapt, îi este dedicat în principiu, regizoarea Cătălina Buzoianu, săptămâna trecută decorată de președintele României. Evident că nu lucrul acesta o face valoroasă, ci activitatea ei de decenii cu piese foarte importante care făceau cozi încă din perioada de dinainte de 89, ea fiind practic unul dintre puținele nume care adunau lumea în sălile de spectacol. Cum ați ajuns la ea? Nu era greu, desigur, dar totuși... sunt multe alte nume în competiție....
Marina Constantinescu: „În general, am dedicat fiecare ediție unui mare artist, mare regizor. În cazul Cătălinei Buzoianu, firește, în momentul în care pronunți numele, toată lumea spune A, da! Problema e până să ajungi să găsești numele.
În timp am dedicat acest festival lui Radu Penciulescu, lui Vlad Mugur, lui Liviu Ciulei, lui Victor Rebengiuc, lui Lucian Pintilie... și cred că, în mod natural, numele Cătălinei Buzoianu era la rând. Noi am hotărît asta în iarnă și ne-am dat seama că în câteva luni va împlini optzeci de ani. Nu a fost invers, adică să i-l dedicăm pentru că împlinește optzeci de ani. Am zis: Ce coincidență... Dar poate că nu e o coincidență.
Cătălina Buzoianu este un regizor cu totul aparte. Este o minte luminată, neliniștită, un om de cultură, un om care a citit și citește enorm, care face din texte lumi extraordinare, care are o putere combinată cu fragilitatea ei. Da, este un regizor care a făcut spectacole de succes la Iași, la Teatrul Mic, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Comedie, în mâna ei s-au metamorfozat Ștefan Iordache, Vali Seciu, Dan Condurache, Gina Patrichi, Rodica Tapalagă... și ne-ar lua mult să-i numesc pe toți.”
Radio Europa Liberă: Practic, un creator nu numai de spectacole, ci și de actori...
Marina Constantinescu: „Mai mult chiar, un creator de lumi. Am stat mult în universul ei, la lucru cu ea, știu ce înseamnă pentru actori și a ieșit la suprafață ca un abur magic, cum e ea. Și cred că și acest festival, această ediție, are ceva din personalitatea Cătălinei și din complexitatea ei: și muzică, și film, și carte, și concerte, și o expoziție de autor a Liei Manțoc, scenograful cu care Cătălina Buzoianu a făcut cele mai importante spectacole... a fost o mare întâlnire între ele. Deci, nu e nimic întâmplător și mă bucur că ea este și cred că și ea se bucură că noi suntem și ne gândim la ea așa cum anul ăsta din păcate l-am pierdut pe Lucian Pintilie, o pierdere de care încă nu suntem conștienți.
O zi întreagă îi este dedicată lui, ca un omagiu al lumii de teatru, dar și de film. În parteneriat cu Films de Cannes am organizat niște manifestări, se relansează cartea lui Bricabrac și, direct de la Paris, vor veni pe suport video două spectacole ale lui Pintilie pe care nimeni din România nu le-a văzut. Este vorba despre Rața sălbatică și montarea operei lui Mozart Flautul fermecat. Vor fi proiectate, vom vorbi despre Lucian Pintilie cu oameni importanți din România și nu numai, avem un suport emoțional cu totul ieșit din comun al doamnei Marie France Ionescu, cu ea am construit multe... Trebuie să ne gândim că nu ne-am născut azi și, dacă actorii au energia pe care o au azi și liniile, direcțiile pe care sunt azi, le au forță de undeva. Și una din surse este Lucian Pintilie.”
Radio Europa Liberă:... sau Cătălina Buzoianu și mulți alții. Se tot vorbește despre o criză, tot timpul se trag alarme în legătură cu criza culturii, o criză a teatrelor, o criză administrativă. Până la urmă, vă forțează criza să intrați în asocieri pe care să le regretați? Ați simțit vreodată vreun șantaj administrativ sau financiar?
Marina Constantinescu: „Nu am fost niciodată condiționați în nicio problemă, în detaliile Festivalului, niciodată. Și lucrul ăsta trebuie să-l spun, indiferent ce culoare politică are sau a avut puterea de azi, de ieri, de alaltăieri. Pe de altă parte, toată lumea recunoaște mai deschis sau mai pe ascuns că e nevoie de o altă lege a învățământului, o altă atitudine față de educație și cultură, toți trebuie să înțeleagă, real și concret că fără educație, sănătate și cultură nu se pot face nici șosele.”
Radio Europa Liberă: A, asta e o grădină a potecilor care se bifurcă. E o altă discuție atât de ispititoare și complexă...
Marina Constantinescu: „Eu cred că în subconștient toată lumea își dă seama că fără cultură nimic nu e.”
Radio Europa Liberă: Așadar nu puteți fi acuzați că sunteți ca muzicanții de pe Titanic: Titanicul se scufundă și dumneavostră cântați valsuri...
Marina Constantinescu: „Nu, e drept sunt multe festivaluri, uneori prea multe în România, e prea efervescent spiritul festivalier al unor români. Dar să nu uităm că, cel puțin în București, există Festivalul Enescu, adică un festival cu adevărat internațional, binecunoscut nu doar de specialiști. Publicul e antrenat la performanță. Oamenii știu unde să vină, ce să aleagă, sunt informați, circulă în lume, știu exact de ce cumpără un bilet la un spectacol și nu la celălalt, plus că oferta noastră este, cred eu, extrem de diversificată și de provocatoare până la urmă. Și vorbește despre teatru și despre omul cetății care este artistul de azi. Nu suntem orchestra de pe Titanic care își duce munca până la capăt, chiar dacă vasul se scufundă.”
Radio Europa Liberă: Ar trebui să înțeleagă oamenii probabil, mateloții, pasagerii și toți ceilalți că, dacă ar asculta muzica asta poate că vasul nu s-ar mai scufunda, s-ar salva.
Marina Constantinescu: „Vasul culturii și al teatrului nu se scufundă, sunt impresionată de seriozitatea actului teatral văd ce se întâmplă în toată țara, de dedicația cu care artiștii își asumă profesiunea...”
Radio Europa Liberă: Viitorul sună bine pe scenă?
Marina Constantinescu: „Viitorul sună bine în fibra artiștilor, da! sună bine, sunt artiști foarte puternici, cu universuri, cu lumi extraordinare, cu propuneri extraordinare, poate nu mereu duse până la capăt, dar poate nu asta ar trebui să ne intereseze, ci parcursul, de ce au făcut acest spectacol acum, cum îl realizează, de ce iradiază anumite energii, ce ne neliniștește, ce rămâne în noi și cum ne situează față de tot ceea ce este după aceea, ce se întâmplă cu tine după ce vezi un spectacol. Poate că mâine vei fi mai serios, vei spune cu o minciună mai puțin...”
Radio Europa Liberă: Vei fi mai bun.
Marina Constantinescu: „Poate vei fi mai om.”
Radio Europa Liberă: Așadar, e important ce e după spectacol. V-ați gândit ce va fi după Festival? Începe să se contureze ceva? Aveți speranțe de mai bine?
Marina Constantinescu: „O, da. Nu mi-am pierdut niciodată speranța, deja sunt aproape sigură de câteva proiecte importante pentru la anul, pentru că lucrăm pe termen foarte lung, ce se vede azi în festival, străinii care vin, proiectele astea dincolo de spectacolele
Teatrul te învață să gândești, să fii liber, să-ți descoperi libertatea interioară, să înveți să dialoghezi și să fii împreună cu ceilalți. ...
din selecție înseamnă munca de ani de zile în spate. Așa e și pentru la anul. Da, eu nu-mi pierd nici speranța, nici umorul, nici optimismul, chiar și când am senzația că nu mă mai pot ridica de pe jos mă ridic pentru că am de ce și pentru că teatrul este motivația mea de a fi pe lumea asta. Teatrul te învață să gândești, să fii liber, să-ți descoperi libertatea interioară, să înveți să dialoghezi și să fii împreună cu ceilalți.”
Radio Europa Liberă: Aveți acum, în încheierea discuției noastre, un mesaj pentru spectatorii din România ?
Marina Constantinescu: „Să prețuiască valoarea. Și a prețui valoarea înseamnă și a cumpăra bilete la spectacole.”
Radio Europa Liberă: Mulțumesc foarte mult, Marina Constantinescu.
