În apropiere de Iași, în satul Țibănești, la conacul P.P. Carp, în curs de restaurare de către Fundația Pro Patrimonio și arh. Șerban Sturdza, ai cărui strămoși au fost proprietarii domeniului, a avut loc miercuri seară un concert special în cadrul Festivalului „SoNoRo Conac”. Victor Eskenasy a stat de vorbă zilele acestea cu Mihaela Tăut, director de PR al SoNoRo, într-o discuție mai lungă despre menirea Festivalului, conservarea patrimoniului românesc și concertele desfășurate în ultimii ani, inclusiv în R. Moldova.
Cu doar două zile în urmă, la rubrica Istoria trăită, cunoscutul redactor și fost director al postului nostru de radio, Mircea Carp, își depăna amintirile despre Țibănești, conacul pe care îl adăpostește localitatea, și evoca figura omului politic P.P. Carp, al cărui centenar a fost comemorat recent.
Proprietatea familiei Carp și Sturdza de la Țibănești a devenit în ultimul deceniu unul din locurile simbolice în lupta dusă de o mână de oameni clarvăzători și adevărat patrioți pentru salvarea patrimoniului arhitectonic, dar și natural, de o administrație politică adesea obtuză, incultă și cu o serie de funcționari publici trăind sub imperiul fricii și al lașității.
În asociație cu Fundații cum este Pro Patrimonio și liderul ei, arhitectul Șerban Sturdza, un tînăr muzician, revenit practic din exil, violistul Răzvan Popovici, a avut inițiativa creării unui Festival muzical internațional, instituție privată, care să susțină cu mijloacele sale specifice, acțiunea de salvare și punere în valoare a unor bijuterii arhitectonice. Pe scurt, așa s-a născut „SoNoRo Conac”, devenit de-a lungul ultimilor ani o instituție de prestigiu în viața muzicală a României.
Pe această temă i-am cerut detalii dnei Mihaela Tăut, PR a „SoNoRo”, într-o discuție înregistrată la București. Ascultați-o:
Mihaela Tăut: „SoNoRo Conac a fost lansat acum șapte ani cu scopul de a readuce muzica de cameră în spațiile pentru care a fost creată, respectiv saloanele de muzică ale vechilor conace, palate, castele. Proiectul este extins acum la orice tip de clădire de patrimoniu, deci avem și biserici, sinagogi; anul acesta chiar am ajuns în Sinagoga din Oradea, o clădire fantastic restaurată. În general încercăm să punem în valoare arhitectura prin muzică. Concertul de muzică de cameră este un pretext pentru a atrage atenția comunității că există o clădire de patrimoniu fantastică în orașul lor sau satul lor, pe lîngă care [oamenii] trec și uneori chiar o vandalizează.
În cadrul SoNoRo Conac avem SOS Conac, lansat acum doi ani. Este o dimensiune a proiectului prin care încercăm să atragem atenția asupra unor clădiri de patrimoniu aflate într-o stare avansată de degradare, pentru care autoritățile fac prea puține lucruri și pe care comunitatea le distruge încet-încet.”
Am rugat-o pe Mihaela Tăut să dea câteva exemple ale acțiunii SOS Conac.
Mihaela Tăut: „Acum doi ani am avut două concerte la Hagiești, conacul lui Mihail Marghiloman, la 40 de km de București, într-un sat; o clădire pe care Pro Patrimonio încearcă să o salveze și să o restaureze; însă fiind cumva izolată și la marginea satului, oierii își adăpostesc oile atunci când plouă, oamenii intră și mai distrug ce încearcă cei de la Pro Patrimonio să restaureze și așa cu o muncă sisifică. A fost un concert fantastic acolo. Au venit foarte mulți oameni de lângă București și au descoperit locul, natura din jur, monumentul ce se încadrează foarte bine în peisaj. Au venit și oameni din sat la concert. A fost foarte fain!
Înregistrare de amator la unul din concertele SoNoRo Conac
Un alt concert a avut loc la Conacul Neamțu, de la Olari, care ulterior a intrat într-un proces de restaurare, iar anul trecut am avut două concerte în Cazinoul din Constanța, o clădire despre care toată lumea știe că nu-i mai putem folosi spațiul pentru evenimente culturale...”
SoNoRo este, în fapt, o inițiativă privată, susținută de sponsori și aproape de loc de administrația românească. Mihaela Tăut ne-a precizat:
Mihaela Tăut: „Din fericire, BRD, Societé Générale, este principalul partener care susține proiectul. Datorită suportului lor, toate concertele sunt gratuite, oricine poate veni trimițînd doar un e-mail prin care își rezervă locul; din partea autorităților nu avem o susținere, de nici un fel.
Mai sunt parteneriate locale, cu primăriile, prin care ne este oferită sala la modul gratuit spre a susține concertul. Dar asta nu se întâmplă peste tot. Sunt săli unde plătim noi accesul, o chirie pentru sala respectivă. Anul acesta, cred că am ajuns la o sută de locuri în care am concertat. Unele spații ne sunt date cu toată bunăvoința cu titlu gratuit pentru a susține concertul de acolo, un concert pe care îl și oferim comunității locale...”
Am întrebat-o pe Mihaela Tăut și despre concertele și susținerea, inclusiv a tinerilor muzicieni, în Republica Moldova, și cum au putut avea loc ele.
Mihaela Tăut: „Cumva tot prin susținerea BRD Groupe Societé Générale, dar reprezentanța din Moldova, care se numește Mobias Banka. Am organizat un concert cu ajutorul lor, ei au fost și cei care au făcut și partea de organizarea propriuzisă în Moldova, la Castelul Mimi, un loc care arată incredibil, este acum reprezentanța unei podgorii.
În acest context am mers în R. Moldova, dar ne-am reîntoarce, clar, deoarece avem acum niște prieteni, respectiv foști bursieri SoNoRo, Moldo Crescendo se numesc, sunt un cvartet de tineri muzicieni cărora le place foarte mult proiectul și ne-ar putea ajuta să identificăm alte locuri și să facem ceva împreună acolo.”
Material publicitar Moldo Crescendo
Pe de altă parte, am observat în discuția cu Mihaela Tăut, Festivalul SoNoRo este una din puținele manifestări croite cu proiecte pe dimensiunile și apetitul muzical real al țării și, grație conexiunilor internaționale ale lui Răzvan Popovici, cu instrumentiști străini de o calitate superioară indiscutabilă și constantă în concerte. Pentru a nu mai vorbi de tinerii muzicieni pe care îi susține printr-un sistem de burse și masterclass. Mihaela:
Mihaela Tăut: „SoNoRo are proiecte cu o identitate foarte clar conturată, SoNoRo Conac este autonom de Festivalul SoNoRo, fiecare are propria identitate, propria energie, propria direcție; Conac se duce foarte mult spre arhitectură, festivalul este comasat în noiembrie când există o explozie de concerte în
Noi suntem o ploaie constantă ...
direcția aceasta, fiecare are un alt ritm, o altă abordare și o altă înfățișare, bineînțeles. Spre deosebire de Festivalul „George Enescu”, care se întâmplă odată la doi ani, vine ca un tunet (râde!); noi suntem o ploaie constantă.
Există și muzicieni români dar într-o proporție destul de mică, aș spune; majoritatea sunt muzicieni străini. În unele concerte mai avem bursieri SoNoRo, pe care, în felul acesta, îi și încurajăm să intre în zona concertistică.
Bursele SoNoRo Interferențe, care sunt al doilea cel mai vechi proiect după Festival, respectiv anul acesta au ajuns la cea de-a 13-a ediție, sunt un program prin care tinerii muzicieni, cu vârste între 13 și 30 de ani, sunt preselectați, selectați în cadrul unei audiții, și apoi împărțiți în trei grupe.
Fiecare grupă lucrează timp de o săptămână cu profesori de la mari școli de muzică din Europa, iar la finalul săptămânii susțin un concert. Locurile în care au loc aceste workshop-uri sunt la Montepulciano în Italia, la Port Cultural Cetate în România și la Traustein în Germania.
Și acolo avem, în principal un parteneriat privat, care susține bursele, respectiv CEZ România – este cel mai vechi partener al acestui proiect, aproape încă de la început -, iar de anul trecut și Unicredit Bank. Din partea statului român a existat mult timp o susținere prin Institutul Cultural Român, care, din păcate, anul acesta nu s-a mai materializat.”
